ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102/PI din 21 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind recunoașterea sentinței de condamnare și de transfer a condamnatului A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoașterea parțială și punerea în executare a sentinței penale nr. 41 Hv 17/24x pronunțată de Tribunalul Regional Wiener Neustadt, la data de 26.03.2024, rămasă definitivă la data de 03.04.2024, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare (echivalent 1186 zile), în regim de detenție, pentru comiterea infracțiunii de "furt grav calificat, prin efracție", conform art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1 și alin. (2) cifra 1, art. 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, art. 15 din C. pen. austriac, cu corespondent în legea penală română în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (5 acte materiale, din care 3 în formă tentată).

S-a constatat că prin decizia nr. 41 Hv 17/24x a Tribunalului Wiener Neustadt în vigoare din 08.05.2025, s-a stabilit că din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, aplicată lui A. prin hotărârea Tribunalului Regional Wiener Neustadt din data de 26.03.2024 în 41 Hy 17/24x, întreaga pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare este imputabilă infracțiunii de furt comercial agravat prin efracție, în temeiul art. 127, 128 alin. (1) rândul 5, art. 129 alin. (1) rândul 1 și alin. (2) rândul 1, art. 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, art. 15 din C. pen. austriac.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de transfer a persoanei condamnate A. (cetățean român ), în vederea executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare (echivalentul a 1186 zile) și s-a dispus transferarea acestuia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare (echivalentul a 1186 zile) închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, din pedeapsa de 3 ani și 3 luni (echivalentul a 1186 zile) închisoare, s-a dedus 192 de zile, reprezentând perioada de privare de libertate în executarea pedepsei aplicate de autoritățile austriece calculată până la data de 31.07.2024, precum și perioada executată în continuare, de la data de 31.07.2024 la zi.

În baza art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 275 alin. (2), alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus ca plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 1108 de RON, să se realizeze din fondurile Ministerului Justiției (delegație nr. 2077/2025, av. B.).

S-a dispus plata sumei de 1253,39 RON din fondurile Ministerului Justiției în contul bancar al S.C. C. S.R.L. reprezentând costul traducerilor înscrisurilor conform facturilor seria x nr. x/27.03.2025, seria x nr. x/02.04.2025, seria x nr. x/11.04.2024, seria x nr. x/16.05.2025.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin sesizarea nr. 2948/II-5/2025 din data de 10.03.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2025 la data de 10.03.2025, a fost solicitată admiterea cererii formulate de către autoritățile judiciare din Republica Austria de recunoaștere a hotărârii penale și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei

În motivare, s-a arătat că prin adresa nr. x/20.02.2025, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, în temeiul art. 10 alin. (1) și art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciara internațională în materie penală, republicată, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cererea formulată de către autoritățile judiciare din Republica Austria cu privire la recunoașterea hotărârii penale și transferarea într-un penitenciar din România a numitului A., în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.

La cererea formulată, autoritățile judiciare solicitante au atașat certificatul emis în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008; hotărârea penală nr. 41 Hv 17/23y a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 26.03.2024 și formularul privind opinia persoanei condamnate cu referire la transferarea sa (în limba statului de executare).

Din cuprinsul certificatului emis de autoritățile judiciare din Republica Austria s-a constatat că numitul A. se află în executarea unei pedepse de 1186 zile (3 ani și 3 luni) închisoare, din care a executat 192 de zile, conform calculului efectuat la data de 31.07.2024, aceasta urmând a fi finalizată la data 21.04.2027.

Totodată, în cuprinsul certificatului (lit. g), punctul b), autoritățile judiciare din Republica Austria au specificat că, la data de 15.05.2024, prin hotărârea nr. x/240244670, Oficiul Federal pentru Străini și Azil a impus persoanei condamnate interdicția de reședință pe teritoriul Austriei, pe o durată de 10 ani.

Cu privire la hotărârea de condamnare, în cuprinsul certificatului s-a precizat că, prin hotărârea penală nr. 41 Hv 17/24x a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 26.03.2024, rămasă definitivă la data de 03.04.2024, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de "furt grav calificat, prin efracție", prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1 și alin. (2) cifra 1, art. 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, art. 15 din C. pen. austriac, și "suprimare a documentelor", prev. de art. 229 alin. (1) din C. pen. austriac.

Referitor la starea de fapt, în cuprinsul certificatului s-a precizat că, în noaptea din 26.09.2023 spre 27.09.2023, în Guntramsdorf, A. a sustras bunuri mobile străine, având intenția ca, prin însușirea lor, să se îmbogățească pe nedrept, respectiv:

- a sustras de la D. și E., prin spargerea ușii atelierului și ulterior prin scoaterea cu o șurubelnița a ferestrei de la baia locuinței acestora, o mașină de găurit, seiful din mobilă, suma în numerar de 1.500,00 USD și 20.000,00 EUR, două medalii, diverse monede, o cheie de mașină VW, un voucher spa de la D., în valoare de 50,00 EUR, precum și portofelul lui E.. Totodată, acesta a suprimat un document de care nu avea dreptul să dispună, cu scopul de a împiedica folosirea lui în relații de natură juridică pentru dovedirea unui drept, unei relații de drept sau unui fapt, prin aceea că a scos din casă pașaportul lui D., care se afla în seiful de mobilă menționat mai sus;

- a sustras două sticle de vin de la F.;

- a încercat să sustragă prin efracție, respectiv prin scoaterea ușii unei colibe metalice, spargerea lacătelor a două colibe și forțarea ușilor a două căsuțe de gradină, diverse bunuri de la numiții G., H. și I., fugind de fiecare dată, datorită lipsei de valoare a bunurilor.

Faptele sunt incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (cinci acte materiale, din care trei în formă tentată) - furt calificat, în formă continuată.

Conform certificatului, persoana condamnată nu a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului, în vederea transferării sale într-un penitenciar din România.

Din copia de pe cazierul judiciar rezultă că numitul A. are antecedente penale, având înscrisă și pedeapsa dispusă de autoritățile judiciare din Austria.

La data de 07.03.2025, au fost efectuate verificări în baza de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH, cu privire la condițiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 302/2004, republicată, constatându-se că nu este incident nici unul din cazurile prevăzute expres.

De asemenea, au fost verificate și dispozițiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaștere și neexecutare, rezultând că, nu există niciun motiv aplicabil persoanei condamnate.

Față de cele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 165 și art. 163 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, și a Deciziei Cadru 2008/909/JAI, ratificată de ambele state, având în vedere și dispozițiile art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform cărora consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României, astfel că refuzul persoanei condamnate de a fi transferată într-un penitenciar din România nu constituie un impediment, precum și hotărârea nr. x/240244670 a Oficiului Federal pentru Străini și Azil din Republica Austria (menționată în certificat), prin care persoanei condamnate i-a fost impusă interdicția de reședință pe teritoriul Austriei pe o durată de 10 ani, s-a solicitat admiterea cererii de recunoaștere a hotărârii penale și transferarea persoanei condamnate.

Instanța, în vederea soluționării cauzei, a dispus emiterea unei adrese către autoritățile judiciare din Austria - Tribunalul Wiener Neustadt prin care s-a solicitat a se comunica o copie a hotărârii Oficiului Federal pentru Străini și Azil al Republicii Austria din 15.05.2024 nr. x/240244670, privind interdicția de reședință pe teritoriul Austriei impusă intimatului A. pe o durată de 10 ani, tradusă în limba română.

Adresa a fost transmisă prin intermediul e-mailului, la data de 28.03.2025 fiind primit răspuns din partea autorităților solicitante, Tribunalul Wiener Neustadt, și înaintată sentința nr. x/240244670 a Oficiului Federal pentru Străini și Azil din Republica Austria în limba germană, fiind tradusă ulterior de către instanță în limba română .

Totodată, Curtea a dispus emiterea unei adrese către autoritățile judiciare din Austria - Tribunalul Wiener Neustadt prin care să comunice:

Adresa a fost transmisă prin intermediul e-mailului, autoritățile austriece comunicând faptul că solicitarea a fost înaintată Tribunalului Regional Wiener Neustadt, care trebuie să pronunțe o decizie în această privință.

La data de 15.05.2025 a fost primit la dosar răspuns din partea autorităților austriece, respectiv Decizia Tribunalului Wiener Neustadt, în vigoare de la 08.05.2025, prin care s-a comunicat că în conformitate cu articolul 42b (7a) EU-JZG, din pedeapsa de trei ani și trei luni de închisoare aplicată lui A. prin hotărârea Tribunalului Regional Wiener Neustadt din 26.3.2024 în 41 Hy 17/24x, întreaga pedeapsă de trei ani și trei luni de închisoare este imputabilă infracțiunii de furt comercial agravat prin efracție în temeiul articolelor 127, 128 (1) rândul 5, 129 (1) rândul 1 și (2) rândul 1, 130 (1) primul caz și (2) al doilea caz, 15 C. pen.

În motivarea deciziei s-a precizat că prin hotărârea definitivă a Tribunalului Regional din Wiener Neustadt din 26.3.2024, A. a fost găsit vinovat de infracțiunea de furt comercial agravat prin efracție în conformitate cu articolele 127, 128 (1) rândul 5, 129 (1) rândul 1 și (2) rândul 1, 130 (1) primul caz și (2) al doilea caz, 15 C. pen. și de infracțiunea de suprimare de documente în conformitate cu articolul 229 (1) C. pen. și condamnat la trei ani și trei luni de închisoare în conformitate cu articolul 28 (1) C. pen. și articolul 39 (1) C. pen. în conformitate cu articolul 129 (2) C. pen.. Pârâtul execută în prezent pedeapsa cu închisoarea în Penitenciarul Leoben.

S-a învederat că printr-o scrisoare din data de 10.04.2025, Curtea de Apel Timișoara a anunțat că este în curs o procedură de recunoaștere a hotărârii și de asumare a executării de către autoritățile penitenciare române și că infracțiunea de suprimare de documente nu constituie o infracțiune penală în dreptul român, motiv pentru care a fost solicitată o informare cu privire la pedeapsa pentru fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina pârâtului.

La 15.04.2025, Parchetul din Wiener Neustadt a solicitat apoi să se stabilească care parte din pedeapsa privativă de libertate aplicată este imputabilă infracțiunii de furt comercial calificat prin efracție în temeiul articolelor 127, 128 alin. (1) rândul 5, 129 alin. (1) rândul 1 și alin. (2) rândul 1, 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, 15 C. pen.

Astfel, în conformitate cu articolul 42b alin. (7a) din EU-JZG, în cazul în care o pedeapsă privativă de libertate a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni și autoritatea competentă a statului de executare notifică faptul că executarea nu poate fi preluată în ceea ce privește o anumită infracțiune, instanța care s-a pronunțat în primă instanță trebuie, la cererea parchetului, să stabilească prin ordonanță care parte din pedeapsa privativă de libertate aplicată sau din măsura preventivă privativă de libertate este imputabilă infracțiunii pentru care este preluată executarea.

În speță, autoritățile judiciare străine au precizat că întreaga pedeapsă privativă de libertate de trei ani și trei luni a fost aplicată pentru infracțiunea de furt calificat din societăți comerciale prin efracție, prevăzută de art. 127, art. 128 alin. (1) rândul 5, art. 129 alin. (1) rândul 1 și alin. (2) rândul 1, art. 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, 15 C. pen., pentru care executarea se realizează de către autoritățile române. Astfel, furtul calificat multiplu a fost comis de pârât într-o majoritate de fapt și, ca urmare a aplicării articolului 39 alin. (1) din C. pen., a dus la o pedeapsă de până la șapte ani și jumătate. Concursul acestei infracțiuni cu infracțiunea de suprimare de documente, care se pedepsește doar cu închisoare de până la un an sau cu amendă de până la 720 de diurne, a constituit doar o circumstanță agravantă în conformitate cu principiul absorbției din dreptul penal austriac, care, în plus față de celelalte motive de agravare invocate în hotărâre - condamnările anterioare relevante, calificarea de infracțiune multiplă (inclusiv coincidența a două calificări care determină pedeapsa) și majoritatea faptelor de furt - nu a avut o pondere semnificativă dincolo de cerința privind prezumția de intenție comercială. Astfel, numai pe baza vieții anterioare pătate a pârâtului, care nu putea fi descurajat să comită o nouă infracțiune împotriva proprietății altuia nici măcar simțind în mod repetat răul închisorii, urma să fie aplicată o pedeapsă cu închisoarea severă de mai mulți ani, iar adăugarea suprimării documentelor ca circumstanță agravantă nu a avut în cele din urmă niciun efect real asupra condamnării, dar pedeapsa ar fi rămas neschimbată la trei ani și trei luni chiar și în cazul unei condamnări numai pentru infracțiunea de furt comercial agravat prin efracție în temeiul articolelor 127, 128 alin. (1) rândul 5, 129 alin. (1) rândul 1 și alin. (2) rândul 1, 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, 15 C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Austria și punerea acesteia în executare într-un penitenciar din România este întemeiată.

Astfel, Curtea a constatat, din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, că prin hotărârea penală nr. 41 Hy 17/24x a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 26.03.2024, rămasă definitivă la data de 03.04.2024, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de "furt grav calificat, prin efracție", prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1 și alin. (2) cifra 1, art. 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, art. 15 din C. pen. austriac și "suprimare a documentelor", prev. de art. 229 alin. (1) din C. pen. austriac.

Cu privire la starea de fapt, s-a reținut că în noaptea din 26.09.2023 spre 27.09.2023, în Guntramsdorf, A. a sustras bunuri mobile străine, având intenția ca prin însușirea lor să se îmbogățească pe nedrept, respectiv:

- a sustras de la D. și E., prin spargerea ușii atelierului și ulterior prin scoaterea cu o șurubelniță a ferestrei de la baia locuinței acestora, o mașină de găurit, seiful din mobilă, suma în numerar de 1.500,00 USD și 20.000,00 EUR, două medalii, diverse monede, o cheie de mașină VW, un voucher spa de la D., în valoare de 50,00 EUR, precum și portofelul lui E.. Totodată, acesta a suprimat un document de care nu avea dreptul să dispună, cu scopul de a împiedica folosirea lui în relații de natură juridică pentru dovedirea unui drept, unei relații de drept sau unui fapt, prin aceea că a scos din casă pașaportul lui D., care se afla în seiful de mobilă menționat mai sus;

- a sustras două sticle de vin de la F.;

- a încercat să sustragă prin efracție, respectiv prin scoaterea ușii unei colibe metalice, spargerea lacătelor a două colibe și forțarea ușilor a două căsuțe de gradină, diverse bunuri de la numiții G., H. și I., fugind de fiecare dată, datorită lipsei de valoare a bunurilor.

Astfel, A. a fost găsit vinovat și condamnat la executarea unei pedepse rezultante de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de "furt grav calificat, prin efracție", prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1 și alin. (2) cifra 1, art. 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, art. 15 din C. pen. austriac și "suprimare a documentelor", prev. de art. 229 alin. (1) din C. pen. austriac.

Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii de recunoaștere și executare a pedepsei sau măsurii privative de libertate îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești străine.

Conform alin. (4), în cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condițiilor se face pentru fiecare infracțiune în parte. Atunci când condițiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracțiuni, instanța poate dispune recunoașterea parțială a hotărârii judecătorești. În acest caz, anterior pronunțării sentinței prevăzute la alin. (6), instanța solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din Ministerul Justiției, să precizeze dacă și în ce condiții este de acord cu recunoașterea parțială, precum și dacă își retrage certificatul.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Alineatul doi al aceluiași articol prevede că hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în executare și atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.

Analizând actele și lucrările din dosar, în raport de dispozițiile cuprinse în Legea nr. 302/2004 (republicată) privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a constatat îndeplinite condițiile pentru recunoașterea parțială a sentinței penale nr. 41 Hv 17/24x pronunțate de Tribunalul Regional Wiener Neustadt la data de 26.03.2024, definitivă la data de 03.04.2024, în ce privește infracțiunea de "furt grav calificat, prin efracție", conform art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1 și alin. (2) cifra 1, art. 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, art. 15 din C. pen. austriac.

Astfel, întrucât numitul A. a fost condamnat prin hotărârea Tribunalul Regional Wiener Neustadt pentru infracțiunea de "furt calificat grav, prin efracție", prevăzută de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1 și alin. (2) cifra 1, art. 130 alin. (1) primul caz, alin. (2) al doilea caz și art. 15 din C. pen. austriac, și pentru delictul de "suprimare de documente" prevăzut de art. 229 alin. (1) din C. pen. austriac, având în vedere dispozițiile C. pen. român în ceea ce privește fapta de furt calificat, prevăzut la art. 229 alin. (1) și (2) C. pen. român, și lipsa identificării unui text legal în legislația română care să pedepsească faptele expuse de autoritățile austriece ca fiind delict de "suprimarea documentelor", Curtea a dispus emiterea unei adrese către autoritățile judiciare din Austria - Tribunalul Wiener Neustadt prin care s-a solicitat ca acestea să comunice care ar fi cuantumul pedepsei pentru fiecare din cele două infracțiuni și dacă sunt de acord cu o recunoaștere parțială a acestei hotărâri, doar în privința infracțiunii de "furt calificat grav, prin efracție", prevăzut de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1 și alin. (2) cifra 1, art. 130 alin. (1) primul caz, alin. (2) al doilea caz și art. 15 din C. pen. austriac, sens în care s-a solicitat să se precizeze și un cuantum al pedepsei strict pentru această infracțiune de "furt calificat grav, prin efracție".

Curtea a constatat că prin decizia nr. 41 Hv 17/24x a Tribunalului Wiener Neustadt, în vigoare din 08.05.2025, s-a stabilit că din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată lui A. prin hotărârea Tribunalului Regional Wiener Neustadt din data de 26.03.2024 în 41 Hy 17/24x, întreaga pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare este imputabilă infracțiunii de furt comercial agravat prin efracție, în temeiul art. 127, 128 alin. (1) rândul 5, art. 129 alin. (1) rândul 1 și alin. (2) rândul 1, art. 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, art. 15 din C. pen. austriac.

Astfel, prima instanță a constatat că numitul A. (în prezent încarcerat într-un penitenciar din Austria) are de executat o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare, din care a executat 192 de zile până la data de 31.07.2024, executarea acesteia fiind preconizată să fie finalizată la data de 21.04.2027.

S-a mai reținut că hotărârea a cărei recunoaștere se solicită este definitivă (hotărârea a rămas definitivă la data de 03.04.2024), fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare constituie și în România infracțiune și autorul acesteia ar fi sancționabil (conform C. pen. român, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate A., comise în data de 26/27.09.2023, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (5 acte materiale, din care 3 în formă tentată), respectiv pe timpul nopții, prin efracție și prin violare de domiciliu, iar persoana condamnată este cetățean român.

Potrivit art. 228 alin. (1) C. pen. (furtul) luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Conform dispozițiilor art. 229 alin. (1) lit. b) și d) (furtul calificat), furtul săvârșit în următoarele împrejurări: b) în timpul nopții; d) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase; se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Conform art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen. dacă furtul a fost săvârșit în următoarele împrejurări: b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional; pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

În ce privește delictul de "suprimare de documente" prevăzut de art. 229 alin. (1) C. pen. austriac, pentru care A. a fost condamnat - pedeapsă concomitentă, prima instanță a reținut că aceasta nu are corespondent în legislația penală din România.

S-a observat că prin decizia transmisă prin intermediul e-mailului de către autoritățile austriece, Tribunalul Regional Wien Neustadt a comunicat faptul că întreaga pedeapsă de trei ani și trei luni de închisoare este imputabilă infracțiunii de furt comercial agravat prin efracție în temeiul articolelor 127, 128 (1) rândul 5, 129 (1) rândul 1 și (2) rândul 1, 130 (1) primul caz și (2) al doilea caz, 15 C. pen.

A mai fost arătat că, deși persoana condamnată nu a consimțit la predarea sa, cu motivarea că în Austria este deținut în condiții mai bune de detenție, așa cum rezultă din certificatul emis de autoritățile judiciare din Austria, precum și din decizia nr. x/240244670 (copie dosar), acesta are interdicție de reședință în Austria pe o durată de 10 ani, impusă prin hotărârea Oficiului Federal pentru străini și azil, din data de 15.05.2024, 596653908/240244670, devenind astfel, incidente dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Persoana condamnată este cetățean român, cu domiciliul în orașul Moldova Nouă, Aleea Eftimie Murgu, jud. Caraș-Severin.

S-a constatat, de asemenea, că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, astfel:

- numitul A. nu a fost condamnat în România pentru aceeași faptă și nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceeași faptă;

- nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală,

- răspunde penal potrivit legii române,

- nu a intervenit prescripția executării pedepsei și nici amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptei,

- iar în cursul procesului penal desfășurat în Austria, persoana condamnată, a fost prezentă personal la procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia, conform mențiunilor din cuprinsul certificatului emis de autoritățile judiciare din Austria.

Din informațiile referitoare la perioada de executat și la perioada privării de libertate ce trebuie dedusă din durata pedepsei, transmise de autoritățile judiciare din Austria, s-au reținut următoarele: durata totală a sentinței (în zile) este de 1186 zile; perioada totală a pedepsei privative de libertate deja executate în raport cu pedeapsa în legătură cu care a fost emisă hotărârea judecătorească (în zile) este de 192 de zile, la data de 31.07.2024.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel persoana condamnată A., care a susținut prin avocat desemnat din oficiu că nu este de acord cu predarea sa, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, în esență, considerând că prima instanță a încălcat prevederile art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A. raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

În raport de aceste dispoziții, verificând hotărârea penală nr. 41 Hy 17/24x a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 26.03.2024, privind persoana condamnată A., Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie la data de 03.04.2024, motiv pentru care se constată, în acord cu prima instanță, că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 prevăd condiția cumulativă pentru recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul străin emitent, ca fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa, să fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte.

Totodată, art. 166 alin. (4) din aceeași lege, prevede că, în cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condițiilor se face pentru fiecare infracțiune în parte. Atunci când condițiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracțiuni, instanța poate dispune recunoașterea parțială a hotărârii judecătorești. În acest caz, anterior pronunțării sentinței prevăzute la alin. (6), instanța solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcției de specialitate din Ministerul Justiției, să precizeze dacă și în ce condiții este de acord cu recunoașterea parțială, precum și dacă își retrage certificatul.

În acest context legislativ, instanța de control judiciar constată că, în mod corect, prima instanță a recunoscut parțial sentința penală nr. 41 Hy 17/24x a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 26.03.2024, definitivă la 03.04.2024, numai în ceea ce privește infracțiunea de furt grav calificat, prin efracție, prevăzută de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1 și alin. (2) cifra 1, art. 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, art. 15 din C. pen. austriac, fiindcă are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de dispozițiile art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., respectiv săvârșită pe timpul nopții, prin efracție și prin violare de domiciliu (n.n. situația de fapt fiind redată pe larg de prima instanță, preluată în cuprinsul acestei decizii în cele ce preced).

Cât privește infracțiunea de suprimare a documentelor, prevăzută de art. 229 alin. (1) din C. pen. austriac, în mod just prima instanță a constatat că în legislația română nu există un text legal care să pedepsească faptele expuse de autoritățile austriece ca fiind delict de suprimarea documentelor, situație care a condus la recunoașterea parțială a hotărârii străine de condamnare a numitului A., în condițiile în care autoritățile judiciare austriece, la cererea de precizare a instanței române, nu au retras certificatul, ci au transmis decizia nr. 41 Hv 17/24x a Tribunalului Wiener Neustadt în vigoare din 08.05.2025 prin care s-a arătat că întreaga pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată lui A. prin hotărârea Tribunalului Regional Wiener Neustadt din data de 26.03.2024 în 41 Hy 17/24x, este imputabilă infracțiunii de furt comercial agravat prin efracție, în temeiul art. 127, 128 alin. (1) rândul 5, art. 129 alin. (1) rândul 1 și alin. (2) rândul 1, art. 130 alin. (1) primul caz și alin. (2) al doilea caz, art. 15 din C. pen. austriac.

Pentru motivele ce preced, Înalta Curte consideră că este neîntemeiat motivul de apel al condamnatului A. care a susținut încălcarea dispozițiilor ce reglementează condiția cumulativă prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, cu executare în stare de detenție, la care a fost condamnat A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii autorității judiciare austriece, care are corespondent în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de dispozițiile art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., prin natura și cuantumul său corespunde reglementărilor din legislația română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută de legea română pentru infracțiunea comisă este de 7 ani închisoare, astfel că pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depășește acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, apelantul persoana condamnată A. fiind cetățean român.

Cerința instituită prin art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată este, de asemenea, satisfăcută, de vreme ce apelantul A. are domiciliul în România, respectiv în orașul Moldova Nouă, Aleea Eftimie Murgu, jud. Caraș-Severin și, totodată, prin decizia nr. x/240244670 din 15.05.2024, emisă de Oficiul federal pentru străini și azil, acesta are interdicție de reședință în Austria pe o durată de 10 ani.

În cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

Cât privește motivul de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că nici acesta nu are aplicabilitate în cauză, dat fiind că apelantul persoană condamnată A. a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului autoritățile judiciare austriece.

Pe cale de consecință, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele cumulative ale Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autoritățile judiciare austriece și dispunând executarea pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare, într-un penitenciar din România, de persoana condamnată A..

Instanța de control judiciar nu identifică motive pentru desființarea sentinței apelate nici în ceea ce privește perioada dedusă din pedeapsa pe care persoana condamnată o are de executat, de 3 ani și 3 luni (echivalentul a 1186 zile) închisoare, din actele dosarului reieșind, așa cum a reținut prima instanță, că a executat 192 de zile, reprezentând perioada de privare de libertate în executarea pedepsei aplicate de autoritățile austriece calculată până la data de 31.07.2024, precum și că a executat în continuare, de la data de 31.07.2024 la zi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 102/PI din data de 21 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 102/PI din data de 21 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1217 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2025.