ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110/FCJI din data de 21.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată și completată, a fost recunoscută și s-a dispus punerea în executare a pedepsei de 5 (cinci) ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin sentința penală nr. 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis, Austria (Landesgericht Ried im Innkreis) pronunțată la data de 16.02.2024, rămasă definitivă la 16.02.2024 pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și grav, parțial prin efracție, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 2, și cifra 3, art. 130 alin. (1) și (2) și art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac (având corespondent în legislația românească într-o infracțiune continuată de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. - 21 acte materiale).

S-a dispus transferarea din Austria a persoanei condamnate private de libertate A., într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 5 (cinci) ani închisoare.

S-a dedus din durata pedepsei de 5 ani închisoare, un număr de 269 zile închisoare deja executate până la data de 22.07.2024, precum și durata din pedeapsă executată, de la 22.07.2024 la zi.

S-a constatat că persoana condamnată nu a fost de acord să fie transferată în România și, nu a renunțat la aplicarea regulii specialității.

S-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei sentințe persoanei condamnate, conform art. 166 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, iar la rămânerea definitivă a hotărârii, emiterea mandatului de executare a pedepsei și efectuarea comunicărilor autorităților prevăzute de art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, precum și informarea autorității judiciare solicitante cu privire la dispozițiile legale relevante în materia liberării condiționate.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curea de Apel Iași a reținut că prin referatul înregistrat pe rolul instanței la data de 22.10.2024 sub nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a sesizat instanța în vederea recunoașterii și punerii în executare în România a unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță de judecată din Austria, prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare a cetățeanului român A..

În certificatul emis la data de 13.08.2024 de autoritățile austriece, s-a menționat că se solicită recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței cu nr. de referință 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis (Landesgericht Ried im Innkreis) pronunțată la data de 16.02.2024, definitivă la data de 16.02.2024, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa de 1827 zile închisoare, aplicată pentru comiterea unei infracțiuni de "furt calificta și grav, parțial prin efracție" prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 2 și cifra 3, art. 130 alin. (1) și (2) și art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac.

Sub aspectul situației de fapt au fost descrise un număr de 21 de acte materiale de sustrageri de bunuri, comise în perioada 05.10.2023 - 27.10.2023 de condamnatul A. împreună cu numitul B. și cu numitele C. și D. S-a arătat că au fost sustrase bunuri în valoare totală de peste 5.000 euro, însă nu peste 300.000 euro, mai ales prin efracție, autorii urmărind să-și asigure pentru o perioadă mai îndelungată o sursă de venit importantă.

Condamnatul A. a fost prezent la judecată și a executat până la data de 22.07.2024 un număr de 269 zile închisoare, urmând ca pedeapsa de 1827 zile închisoare să fie executată integral la data de 27.10.2028.

Autoritățile solicitante au transmis și hotărârea judecătorească de condamnare, respectiv sentința cu nr. de referință 12 Hv 24/23p a Tribunalului de Land Ried im Innkreis, pronunțată la data de 16.02.2024, din care rezultă că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Iași a constatat sesizarea ca fiind întemeiată, reținând că Ministerul Justiției din România, prin adresa nr. x din data de 26.09.2024, la cererea autorităților judiciare din Austria, ca stat de condamnare, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași documentele și informațiile prevăzute de art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv: hotărârea de condamnare (sentința penală nr. 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis, Austria -Landesgericht Ried im Innkreis- pronunțată la data de 16.02.2024, rămasă definitivă la 16.02.2024), certificatul emis de statul emitent prev. în anexa nr. 5 în baza prevederilor art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI, însoțite de traducerea în limba română, fișa de evidență privind pe persoana condamnată, fișa de cazier privind, verificările efectuate în baza de date ECRIS Global Persons Search, de către procurorul de caz, prin care s-a stabilit că persoana condamnată nu este cercetată în prezent în România.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a efectuat verificările prevăzute de art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 din care rezultă datele de stare civilă și identificare a persoanei condamnate, durata totală a pedepsei, durata arestului preventiv și perioada executată din pedeapsă, la zi, reținând că sentința penală nr. 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis, Austria (Landesgericht Ried im Innkreis) pronunțată la data de 16.02.2024, a rămas definitivă la 16.02.2024, iar verificările efectuate cu privire la regula specialității au relevat faptul că, condamnatul nu este în prezent cercetat penal de organele judiciare din România și nu a fost identificat niciun motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanța din Austria.

Curtea a reținut că numitul A., cetățean român, a fost condamnat prin sentința penală nr. 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis, Austria pronunțată la data de 16.02.2024, a rămas definitivă la 16.02.2024, la o pedeapsă rezultantă de 5 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și grav, parțial prin efracție, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 2, și cifra 3, art. 130 alin. (1) și (2) și art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac (având corespondent în legislația românească într-o infracțiune continuată de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.-21 acte materiale), constând în următoarele fapte:

1.fapta din 05/06.10.2023, comisă în E. an der Pram de la F., constând în sustragerea, prin efracție, de unelte și echipamente în valoare de 68.000 euro, din containere aparținând G.;

2.faptele din perioada 06.10.2023- 09.10.2023, comise în E. an der Pram de la F., constând în sustragerea de unelte în valoare de 31.075 euro aparținând G., unelte în valoare 6.250,89 euro de la H. și unelte în valoare de 100 euro de la I., prin spargerea unor containere de șantier;

3.fapta din data de 13.10.2023, constând în sustragerea de unelte în valoare de 305,60 euro, prin efracție, de la tâmplăria J.;

4.fapta din 12/13.10.2023, constând în sustragerea unui telefon, în valoare de 188,40 euro, din tâmplăria K., prin efracție;

5.fapta din 14/15.10.2023, comisă în Sf. Flori an am Inn der, la L., constând în sustragerea de bani în numerer și țigări, din automate de cafea și seifuri;

6.fapta din 16/17.10.2023 comisă în E. an der Pram, constând în sustragerea de numerar, poșete și îmbrăcăminte de la M., în valoare totală de 10.379,83 euro, prin efracție;

7.fapta din 16/17.10.2023, comisă în E. an der Pram, constând în pătrunderea prin efracție în garajul firmei N., cu scopul de a sustrage bunuri, fapta rămânând în faza de tentativă deoarece nu au fost găsite bunuri;

8.fapta din 16.10.2023, comisă în E. an der Pram, constând în încercarea de pătrundere în sediul firmei O., fapta rămânând în faza de tentativă fiindcă autorii nu au reușit să spargă ușa de la intrare;

9.fapta din data de 16/17.10.2023, comisă în E. an der Pram, constând în pătrunderea prin efracție în sediul clubului E., fapta rămânând în faza de tentativă deoarece nu au fost găsite bunuri;

10.fapta comisă la data de 20.10.2023, în Andorf, constând în pătrunderea prin efracție în sediul firmei P., fapta rămânând în faza de tentativă deoarece s-a declanșat alarma și autorii au fugit;

19.fapta comisă la data de 20.10.2023, în Aurolzmunster, constând în pătrunderea prin efracție în sediul firmei X., fapta rămânând în faza de tentativă deoarece s-a declanșat alarma și autorii au fugit;

21.fapta comisă în perioada 25-27.10.2023, în St. Florian am Inn, constând în sustragerea unei cantități de 45 litri motorină, în valoare de 69,30 euro, de la firma Y..

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere prev. de art. 167 din Legea nr. 302/2004:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte. Așa cum am arătat mai sus faptele pentru care persoana condamnată, cetățean român, a fost condamnat de autoritățile judiciare austriece, constituie infracțiune și potrivit legii române, fiind, astfel, îndeplinită condiția dublei încriminări. În legea românească, faptele sunt încadrabile în infracțiune continuată de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.-21 acte materiale;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată-cetățean român, deși nu este de acord să execute pedeapsa în România, consimțământul nu este necesar deoarece va fi expulzată în România

S-a reținut că potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, una din condițiile speciale de recunoaștere este ca persoana condamnată să fie de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul însă nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Or, s-a avut în vedere că față de persoana condamnată s-a luat măsura interdicției de intrare pe teritoriul austriac pe o perioadă de 10 ani, măsură care echivalează cu expulzarea, conform ordinului hotărârii oficiului federal pentru străini și azil din 18.04.2024, x.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163. Astfel s-a reținut că în cauză nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere prev. de art. 163 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 302/2004:

Verificând, pentru infracțiunile reținute în sarcina persoanei condamnate, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege (art. 165 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată), instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege, iar pedeapsa aplicată corespunde, atât sub aspectul naturii cât și sub aspectul regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română și nu depășesc limitele maxime ale pedepselor prevăzute de legea penală română pentru aceleași infracțiuni, neimpunându-se, în cauză, adaptarea acestei pedepse.

S-a mai reținut că din certificatul emis de autoritățile judiciare britanice, rezultă că persona condamnată a executat deja un număr de 269 zile închisoare până la data de 22.07.2024, și este în continuare în executarea pedepsei, perioadă care va fi dedusă conform art. 73 C. pen. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a menționat că la cererea statului solicitant instanța a oferit acestuia garanțiile cerute privind executarea de către persoana condamnată a restului de pedeapsă în România în anumite condiții de detenție, garanții oferite de către Administrația Națională a Penitenciarelor, autoritatea solicitantă precizând că, raportat la aceste condiții de detenție garantate, își menține cererea de recunoaștere a hotărârii și transfer. Referitor la susținerile persoanei condamnate expuse în cererea atașată sesizării instanței, potrivit cărora îi este teamă să execute pedeapsa într-un penitenciar în România, din cauza corupției care ar exista în penitenciare (făcând referire la un articol din presă care nu are legătură cu situația sa și nici cu o situație generală a sistemului penitenciar) s-a menționat că nu pot influența soluția din cazuă.

În consecință, față de cele reținute în cauză, prima instanță a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Austria, a recunoscut hotărârea de condamnare și a dispus transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, conform dispozitivului.

*****

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.01.2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 21.01.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului din oficiu al apelantului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susținute cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a menționat că apelantul nu este de acord a fi transferat în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, solicitându-se astfel respingerea solicitării de recunoaștere și de punere în executare a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Austria, întrucât condițiile de detenție din Austria sunt mult mai bune decât cele din România, iar în ceea ce privește situația personală a apelantului, s-a arătat că familia acestuia se află pe teritoriul statului austriac, motiv pentru care este în beneficiul persoanei condamnate să execute pedeapsa într-un penitenciar din Austria.

Analizând apelul declarat de apelantul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Austria față de cetățeanul român A. este condiționată în speță de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeași lege.

Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

În cauză se constată că prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea hotărârii străine de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare austriece, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză.

Astfel, similar primei instanțe, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaștere s-a dispus în cauză, respectiv sentința penală nr. 12 Hv 24/23p a Tribunalului de land Ried im Innkreis, Austria (Landesgericht Ried im Innkreis) pronunțată la data de 16.02.2024, rămasă definitivă la 16.02.2024, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și grav, parțial prin efracție, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, cifra 2, și cifra 3, art. 130 alin. (1) și (2) și art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac (având corespondent în legislația românească într-o infracțiune continuată de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.-21 acte materiale).

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a reținut în mod legal întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile din Austria, respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări (faptele comise de apelantul persoană transferabilă A. fiind prevăzute și de legea penală română în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., 21 acte materiale), statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în cauză, se reține că persoana condamnată nu și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România și dorește executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria și de asemenea, se reține, potrivit actelor dosarului că, față de apelantul persoană transferabilă A., s-a luat măsura interdicției de intrare pe teritoriul austriac pe o perioadă de 10 ani, măsură care echivalează cu expulzarea, conform ordinului hotărârii oficiului federal pentru străini și azil din 18.04.2024, nr. x.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune recunoașterea și executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deși persoana condamnată nu și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, apelantul A. este cetățean român, cu domiciliul în România, astfel că recunoașterea în România a hotărârii prin care acesta a fost condamnat, se poate dispune chiar și în lipsa consimțământului său, deoarece așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, autoritățile din Austria au luat măsura expulzării, împotriva acestuia fiind dispusă interdicția de a se afla pe teritoriul statului de condamnare, pe o perioadă de 10 ani.

În aceste condiții, se constată îndeplinită în cauză și condiția prevăzută de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, similar primei instanțe, se reține că în cauză nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susțin soluția instanței de fond, ci, exclusiv împrejurarea că dorește să rămână în statul de condamnare și să execute pedeapsa în Austria, însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emis, așa cum s-a arătat, și un ordin de expulzare.

În consecință, Înalta Curte constată că, în mod legal, prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind așadar legală și temeinică, iar apelul de față nefondat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 110/FCJI din data de 21.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din același cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 110/FCJI din data de 21.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2025.