ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 04 iunie 2025
Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 57/P din data de 09 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost recunoscută sentința penală pronunțată de Tribunalul Korneuburg, secția 15, din Austria în dosarul cu nr. x din data de 09.08.2024, rămasă definitivă la aceeași dată prin care persoana condamnată A. , a fost condamnat la pedeapsa de 913 zile închisoare.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., aflată în stare de detenție pe teritoriul Austriei, într-un penitenciar de pe teritoriul României, în vederea executării pedepsei de 913 zile închisoare.
S-a dispus executarea în România, potrivit dispozițiilor C. proc. pen., a pedepsei de 913 zile închisoare aplicată condamnatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de: furt calificat și grav în cadrul unei organizații criminale, parțial prin efracție, prev. de art. 127, 128 balin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra1, art. 130 alin. (1) (primul și al doilea caz) și alin. (2) din C. pen. austriac, fapte incriminate de legea română drept infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen.
În baza art. 156 alin. (1) Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dedus din pedeapsa de 913 zile închisoare aplicată condamnatului A. perioada de 222 zile executată până la data de 13.12.2024, precum și perioada executată în continuare de la data de 13.12.2024 la zi.
În baza art. 160 alin. (1) Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, statul emitent suportă cheltuielile aferente transferării persoanei condamnate, sub escortă, din statul emitent în România, precum și orice alte cheltuieli efectuate exclusiv de teritoriul său, anterior transferării persoanei condamnate.
În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii aplicate persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri sentința penală și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii se comunică persoanei condamnate, autorității competente a statului emitent, Centrului de cooperare polițienească din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, precum și în copie Direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției din România.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, în esență, Curea de Apel Constanța a reținut că prin cererea nr. x/2025 din data 10.04.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2025, s-a solicitat să se dispună recunoașterea sentinței penale pronunțată de Tribunalul Korneuburg, secția 15, din Austria în dosarul cu nr. x din data de 09.08.2024, rămasă definitivă la aceeași dată prin care persoana condamnată A., , a fost condamnat la pedeapsa de 913 zile închisoare și executarea pedepsei aplicate de către instanța de judecată din Austria, într-un penitenciar din România.
În motivarea cererii se arată că din conținutul certificatului emis la data de 17.01.2025 de către autoritățile judiciare din Austria și conform documentației anexă transmisă de către autoritățile judiciare din Austria, rezultă următoarele aspecte:
Prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Korneuburg, secția 15 în dosarul nr. x HV 66/24i la data de 09.08.2024 (definitivă la aceeași dată) s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 913 zile închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și grav în cadrul unei organizații criminale, parțial prin efracție, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, art. 130 alin. (1) (primul și al doilea caz) și alin. (2) din C. pen. austriac.
S-a reținut următoarea situație de fapt:
"Acționând în colaborare conștientă și voită în calitate de complici (art. 12 C. pen.) și de membri ai unei organizații criminale, au sustras, respectiv au încercat să sustragă de la administratorii menționați mai jos, în mod profesional (art. 70 alin. (1) cifra 3 C. pen.), în mare parte prin efracție într-un spațiu de depozitare, mai ales din sediile firmelor, bunuri mobile străine, mai ales utilaje de construcții având o valoare care în fiecare caz a depășit 5.000,00 euro însă n-a depășit 300.000,00 euro, având intenția ca prin însușirea lor să se îmbogățească pe nedrept ori ei înșiși ori o persoană terță, și anume:
l. B., C. și A., în perioada 13.04.2024 până la 14.04.2024, în Viena, au sustras de Ia administratorii firmei D. utilaje de construcții în valoare de aproximativ 42.500,00 euro, conducând autovehiculul aparținând inculpatului A. la sediu/firmei de blocat, au încărcat utilaje de constructii și au plecat;
II. B., E., C. și A., la data de 23.04.2024, în Himberg, au sustras de la F., utilaje de construcții în valoare de aproximativ 164.647,33 euro, prin spargerea porții de acces la sediul societății, conducând autovehiculului aparținând inculpatului A. terenul firmei, de unde au încărcat utilajele de construcții și au plecat;
III. B., E., C. și A., la data de 05.05.2024, în Brunn am Gebirge, au încercat să sustragă de la administratorii firmei G. utilaje de construcții, urcând gardul până la sediul companiei, unde au inspectat utilajele de construcții parcate acolo și apoi s-au deplasat la următorul loc de faptă, pentru că s-a aprins semnalul luminos de sabotaj, sens în care fapta a rămas la tentativă;
IV. B., E., C. și A., la data de 05.05.2024, în Wiener Neudorf, au sustras de la administratorii firmei H., utilaje de construcții în valoare de aproximativ 36.400,00 euro, prin aceea că au forțat gardul spre terenul firmei, de unde au dus o mulțime de utilaje de construcții la autoturismul lui A., pe care era montată plăcuta de înmatriculare, după care au părăsit zona."
Curtea a reținut că faptele menționate în cuprinsul certificatului emis de către autoritățile judiciare din Austria sunt incriminate și de legea penală română, respectiv infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani).
S-a mai reținut că din conținutul certificatului emis de către autoritățile judiciare din Austria, respectiv Tribunalul Korneuburg, secția 15 și din cuprinsul sentinței penale nr. 315 Hv 66/24i din 09.08.2024 (definitivă la aceeași dată), rezultă că persoanei condamnate A. i s-a stabilit ca durată totală a pedepsei de executat 930 zile închisoare, din care până la data de 13.12.2024 a efectuat 222 zile, pedeapsa urmând să expire la 04.11.2026.
În prezenta cauză, între cele două state, România și Austria (statul de condamnare) sunt aplicabile dispozițiile Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strassbourg la 21 martie 1983 și Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate: adoptat ta Strasbourg la 18 decembrie 1997.
Au fost atașate următoarele înscrisuri:
- adresa nr. x/27.03.2025 transmisă de Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară;
- certificatul emis la data de 17.01.2025 de Ministerul Justiției din Austria (În limba germană și tradus în limba română);
- sentința penală pronunțată de Tribunalul Korneuburg, secția 15 în dosarul nr. x HV 66/24i la data de 09.08.2024 - definitivă la aceeași dată (în limba germană și tradusă în limba română);
- certificatul de legislație român nr. x/2025 din data de 07.04.2025, aplicabil în cauză pentru A.;
- procesul-verbal nr. x/11/5/2025 din data de 07.04.2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, privind verificările efectuate cu privire la numitul A. și acte anexă;
- cazierul judiciar al persoanei condamnate A..
Examinând cererea formulată de parchet Curtea a constatat că, din conținutul certificatului, precum și a documentelor anexate, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 913 zile pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și grav în cadrul unei organizații criminale, parțial prin efracție, prev. de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, art. 130 alin. (1) (primul și al doilea caz) și alin. (2) din C. pen. austriac.
S-a reținut următoarea situație de fapt: "Acționând în colaborare conștientă și voită în calitate de complici (art. 12 C. pen.) și de membri ai unei organizații criminale, au sustras, respectiv au încercat să sustragă de la administratorii menționați mai jos, în mod profesional (art. 70 alin. (1) cifra 3 C. pen.), în mare parte prin efracție într-un spațiu de depozitare, mai ales din sediile firmelor, bunuri mobile străine, mai ales utilaje de construcții având o valoare care în fiecare caz a depășit 5.000,00 euro însă n-a depășit 300.000,00 euro, având intenția ca prin însușirea lor să se îmbogățească pe nedrept ori ei înșiși ori o persoană terță, și anume:
l. B., C. și A., în perioada 13.04.2024 până la 14.04.2024, în Viena, au sustras de Ia administratorii firmei D. utilaje de construcții în valoare de aproximativ 42.500,00 euro, conducând autovehiculul aparținând inculpatului A. la sediu/firmei de blocat, au încărcat utilaje de constructii și au plecat;
II. B., E., C. și A., la data de 23.04.2024, în Himberg, au sustras de la F., utilaje de construcții în valoare de aproximativ 164.647,33 euro, prin spargerea porții de acces la sediul societății, conducând autovehiculului aparținând inculpatului A. terenul firmei, de unde au încărcat utilajele de construcții și au plecat;
III. B., E., C. și A., la data de 05.05.2024, în Brunn am Gebirge, au încercat să sustragă de la administratorii firmei G. utilaje de construcții, urcând gardul până la sediul companiei, unde au inspectat utilajele de construcții parcate acolo și apoi s-au deplasat la următorul loc de faptă, pentru că s-a aprins semnalul luminos de sabotaj, sens în care fapta a rămas la tentativă;
IV. B., E., C. și A., la data de 05.05.2024, în Wiener Neudorf, au sustras de la administratorii firmei H., utilaje de construcții în valoare de aproximativ 36.400,00 euro, prin aceea că au forțat gardul spre terenul firmei, de unde au dus o mulțime de utilaje de construcții la autoturismul lui A., pe care era montată plăcuta de înmatriculare, după care au părăsit zona.,,
Curtea a mai reținut că sentința penală de condamnare este definitivă și executorie, nefiind incident vreun impediment la recunoaștere.
De asemenea, s-a reținut că, în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, precum și de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 154 din 19 iulie 1996, faptele comise de numitul A. având corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani).
Totodată, s-a reținut că pedeapsa de 913 zile închisoare aplicată numitului A., stabilită potrivit legislației din Austria, corespunde limitelor de pedeapsă prevăzute de legea română.
Deopotrivă, s-a reținut că persoana condamnată A. este cetățean român însă nu a fost de acord cu transmiterea certificatului și a hotărârii judecătorești în vederea recunoașterii și efectuării transferului într-un penitenciar din România.
Potrivit copiei de pe cazierul judiciar emis de IPJ Constanța - Serviciul cazier judiciar, statistică și evidență operativă, rezultă că persoana condamnată A. are antecedente penale, fiind menționată și existența antecedentelor penale în Austria. A. figurează ca fiind cercetat în calitate de inculpat în dosarul penal nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.
Drept urmare, Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) și e) din Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea hotărâri de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare spaniole, în condițiile în hotărârea de condamnare este definitivă și executorie, faptele pentru care a fost condamnat A. constituie infracțiuni și pe teritoriul României și ar fi angajat tragerea acestuia la răspundere penală.
Totodată s-a reținut că persoana condamnată deși nu a fost de acord cu predarea în România în vederea executării pedepsei, în cazul de față consimțământul persoanei condamnate nu este necesar, în raport cu împrejurarea că aceasta este cetățean român, situație în care este îndeplinită și condiția de la art. 167 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 302/2004.
Deopotrivă, s-a reținut că în cauză nu este incident vreunul din cazurile de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, din lucrările cauzei rezultând că acest condamnat răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, persoana condamnată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26.05.2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 04.06.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului apelantului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate.
Analizând apelul declarat de persoana condamnată A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Titlul VI din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - republicată, reglementează, în art. 164 și urm., procedura transferării persoanelor condamnate, deținute în alte state ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România.
Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (3) și (4) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 din aceeași lege și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești străine transmise de statul emitent.
Conform art. 162 din Legea nr. 302/2004 prevede că hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român. Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, care reglementează condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.
În conformitate cu dispozițiile art. 163 din Legea nr. 302/2004, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când:
a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;
b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României;
c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;
d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;
e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;
f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei;
g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:
(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.
Totodată alin. (2) al aceluiași articol stabilește că hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.
În cauză se constată că prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea hotărârii străine de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare austriece, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză.
Astfel, similar primei instanțe, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaștere s-a dispus în cauză, respectiv sentința penală pronunțată de Tribunalul Korneuburg, secția 15,din Austria în dosarul cu nr. x din data de 09.08.2024, rămasă definitivă la aceeași dată prin care persoana condamnată A. , a fost condamnat la pedeapsa de 913 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și grav în cadrul unei organizații criminale, parțial prin efracție, prev. de art. 127, 128 balin. (1) cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra1, art. 130 alin. (1) (primul și al doilea caz) și alin. (2) din C. pen. austriac, (având corespondent în legislația românească în infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen.).
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a reținut în mod legal întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile din Austria, respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări (faptele comise de apelantul persoană transferabilă A. fiind prevăzute și de legea penală română infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)-229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen.), statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.
Totodată, în cauză, se reține că persoana condamnată nu și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România și dorește executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria și de asemenea, se reține, potrivit actelor dosarului că, față de apelantul-persoana condamnată A., s-a luat măsura interdicției de a se afla pe teritoriul austriac pe o perioadă de 7 ani, începând cu data de 29.11.2014 măsură care echivalează cu expulzarea, conform ordinului hotărârii oficiului federal pentru străini și azil din data de 31.10.2024 hotărârea nr. x/240728804.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune recunoașterea și executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deși persoana condamnată nu și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, apelantul A. este cetățean român, cu domiciliul în România, astfel că recunoașterea în România a hotărârii prin care acesta a fost condamnat, se poate dispune chiar și în lipsa consimțământului său, deoarece așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, autoritățile din Austria au luat măsura expulzării, împotriva acestuia fiind dispusă interdicția de a se afla pe teritoriul statului de condamnare, pe o perioadă de 7 ani.
În aceste condiții, se constată îndeplinită în cauză și condiția prevăzută de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.
De asemenea, similar primei instanțe, se reține că în cauză nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susțin soluția instanței de fond, ci, exclusiv împrejurarea că dorește să rămână în statul de condamnare și să execute pedeapsa în Austria, însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emis, așa cum s-a arătat, și un ordin de expulzare.
În consecință, Înalta Curte constată că, în mod legal, prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind așadar legală și temeinică, iar apelul de față nefondat, întrucât acesta este resortisant al statului român, hotărârea prin care i-a fost aplicată în Austria pedeapsa cu închisoarea este definitivă și executorie, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 (apelantul răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea), faptele care au atras condamnarea sa de către instanța din Austria constituie infracțiuni și potrivit legii penale a statului român, iar durata condamnării pe care cel condamnat o mai are încă de executat este mai mare de 6 luni, conform art. 3 pct. 1 lit. c) din Convenție.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 57/P din data de 09 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din același cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoana condamnată, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 57/P din data de 09 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.
Obligă apelantul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoana condamnată, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2025.