ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 august 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 104/2025 din data de 28 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de minori în dosarul nr. x/2025, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

S-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 910 (nouăsutezece) zile închisoare, aplicată persoanei condamnate A., prin sentința penală nr. 17 HV 34/23 k din 06.07.2023, pronunțată de Landesgericht Klagenfurt (Tribunalul Klagenfurt) rămasă definitivă prin decizia penală nr. 8 Bs 25/24y din data de 04.03.2023 pronunțată de Curtea de Apel Graz (Oberlandesgericht Graz) pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav prin efracție sub forma de participare în calitate de făptuitor contribuitor prevăzută și pedepsită de art. 12 al treilea caz, 127, 128 alin. (2), (12)9 alin. (1) cifra 1 și cifra 2 C. pen. austriac (2 fapte comise la data de 09.08.2022 și respectiv 04.10.2022) având ca și corespondent în legislația română în art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. - art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) C. pen. care incriminează infracțiunea de furt calificat sub forma complicității.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. din Penitenciarul din Austria într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 910 zile închisoare sub condiția respectării regulii specialității prev. de art. 169 din Legea 302/2004 .

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei în acest sens.

S-a dedus din pedeapsa de 910 zile închisoare perioada executată conform art. 73 C. pen. de la data de 11.02.2025 până la zi.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel Cluj a reținut că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare austriece privind recunoașterea sentinței penale nr. 17 Hv 34/23k pronunțată de Landesgericht Klagenfurt (Tribunalul Klagenfurt) la data de 06.07.2023 și rămasă definitivă la data de 14.03.2024 prin decizia penală nr. 8 Bs 25/24y pronunțată de Curtea de Apel Graz (Oberlandesgericht Graz), prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 910 zile închisoare pentru participarea la săvârșirea a două fapte de furt în Austria în cursul anului 2022.

Totodată prin hotărârea oficiului federal pentru străini și azil din 10.04.2024 s-a dispus și o interdicție temporară de ședere timp de 5 ani. Încadrarea juridică a faptelor pentru care numitul A. a fost condamnat este aceea de săvârșire a infracțiunii de furt grav prin efracție sub forma de participare în calitate de făptuitor contribuitor, prev. și ped. de art. 12 al treilea caz, 127, 128 alin. (2), (12)9 alin. (1) cifra 1 și cifra 2 C. pen. austriac.

În sarcina acestuia s-a reținut că numitul A. a contribuit la 2 fapte de furt săvârșite de numiții B. și C. în 09.08.2022 și 04.10.2022 în localitățile St. Donat și Viena, prin aceea că la solicitarea celor din urmă a închiriat autoutilitarele necesare transportului bicicletelor furate, s-a asigurat că bunurile furate vor fi transportate și preluate în România, precum și a condus dubele la locul faptelor și a rămas în dube în timpul procesului de încărcare.

Verificând hotărârea judecătorească străină și lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune transferarea persoanei condamnate, deținute într-un stat membru al Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În cauza de față, prin sentința penală nr. 17Hv 34/23k adoptată de Tribunalul Klagenfurt - Austria la data de 06.07.2023, definitivă la data de 14.03.2024 prin decizia nr. 8 Bs 25/24y adoptată de Curtea de Apel Graz - Austria, numitul A., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav prin efracție sub forma de participare în calitate de făptuitor contribuitor prevăzută și pedepsită de art. 12 al treilea caz, 127, 128 alin. (2), (12)9 alin. (1) cifra 1 și cifra 2 C. pen. austriac (2 fapte comise la data de 09.08.2022 și respectiv 04.10.2022) la pedeapsa de 910 (nouăsutezece) zile închisoare.

Conform certificatului înaintat autorităților judiciare române, întocmit de autoritatea emitentă din Austria în acord cu prevederile art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/919/JAI a Consiliului din 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în UE, care a fost emis la data de 09.04.2025, rezultă că, în intervalul 11.02.2025-04.03.2025, persoana condamnată a executat în Austria o parte din pedeapsa amintită. De altfel, în prezent, persoana condamnată se află în executarea pedepsei închisorii amintite pe teritoriul Austriei, cererea statului emitent vizând recunoașterea și executarea pe teritoriul României a pedepsei închisorii aplicate, cu consecința transferării persoanei condamnate într-un penitenciar din România. Totodată prin hotărârea oficiului federal pentru străini și azil din 10.04.2024 s-a dispus și interdicția temporară de ședere pe timp de 5 ani.

Curtea a reținut că, faptele persoanei condamnate A. constau în aceea că a contribuit la 2 fapte de furt săvârșite de numiții B. și C. în 09.08.2022 și 04.10.2022 în localitățile St. Donat și Viena, prin aceea că, la solicitarea celor din urmă, a închiriat autoutilitarele necesare transportului bicicletelor furate, s-a asigurat că bunurile furate vor fi transportate și preluate în România, precum și a condus dubele la locul faptelor și a rămas în dube în timpul procesului de încărcare.

De asemenea, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate sunt prevăzute și pedepsite și de legislația română, conform art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. - art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) C. pen. care incriminează infracțiunea de furt calificat (lit. b) pe timp de noapte și lit. d) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase) sub forma complicității.

Așa cum rezultă din certificatul menționat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în UE, înaintat de autoritățile judiciare din Austria, numitul A. a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de condamnare și nu a fost de acord să fie transferat în România, invocând faptul că familia sa, cei trei copii locuiesc în Austria (Graz) iar el, din anul 2010.

Persoana condamnată A. se află în executarea pedepsei de 910 (nouăsutezece) zile închisoare într-un penitenciar din Austria, începând cu data de 11.02.2025.

Analizând sesizarea, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea și executarea hotărârii și nu este incident nici unul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare obligatorii sau facultative.

Analizând dispozițiile art. 167 din același act normativ, Curtea a reținut că hotărârea este definitivă și executorie, fiind comunicată de către statul emitent, alături de certificatul menționat la articolul 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008.

De asemenea, Curtea a reținut că faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii constituie infracțiuni și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, respectiv infracțiunea de furt calificat sub forma complicității conform art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. - art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) C. pen. iar numitul A., cetățean roman, nu se află într-o situație care să împiedice pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

Totodată, s-a considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, care prevede ipotezele în care nu va fi recunoscută hotărârea din statul emitent, respectiv numitul A. nu a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea aceleiași fapte în România ori în alt stat, nu beneficiază de imunitate de jurisdicție în România și nici nu a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a reținut că, potrivit certificatului emis de autoritățile din Austria, numitul A. a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de condamnare și nu a fost de acord să fie transferat în România. Cu toate acestea, Curtea a reținut că susnumitul se află în situația de exceptie în conditiile în care este cetățean român și, deși nu trăiește pe teritoriul României, față de acesta s-a dispus interdictia temporară de ședere timp de 5 ani.

*****

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13.08.2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 21.08.2025. La acest termen, s-au luat concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant și ale reprezentantului parchetului asupra apelului de față, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat la acest termen, excepția tardivității formulării prezentei căi de atac, arătând că persoana condamnată a semnat dovada de primire a sentinței penale la data de 23 iunie 2025. De asemenea, a precizat că în data de 08 iulie 2025 s-a emis mandatul de executare a pedepsei ca urmare a recunoașterii hotărârii și acordului transferării în vederea executării pedepsei, însă a arătat că, la dosarul cauzei, există niște solicitări din parte unui avocat al persoanei condamnate din care nu reiese în mod clar dacă a fost declarată în termen calea de atac împotriva sentinței.

Înalta Curte constată că, din actele dosarului rezultă faptul că, persoana condamnată A. a declarat apel la data de 14.07.2025 . Din același înscris reies două date la care persoana condamnată ar fi luat la cunoștință de sentința penală a Curții de Apel Cluj, 23 iunie 2025, respectiv 07 iulie 2025. Față de această împrejurare, se va ține seama de data cea mai recentă, respectiv 07 iulie 2025, astfel încât apelul a fost declarat în termenul legal de 10 zile.

Astfel, Înalta Curte, concluzionând sub acest aspect, urmează să respingă excepția tardivității, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Analizând în continuare apelul declarat de persoana condamnată A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat, urmând a fi respins în consecință, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

În raport de aceste dispoziții, verificând sentința penală nr. 17 HV 34/23 k din 06.07.2023, pronunțată de Landesgericht Klagenfurt (Tribunalul Klagenfurt) privind pe persoana condamnată A., Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie la data de 14.03.2024 prin decizia penală nr. 8 Bs 25/24y pronunțată de Curtea de Apel Graz (Oberlandesgericht Graz), motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită în prezenta cauză, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 910 (nouăsutezece) zile închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav prin efracție sub forma de participare în calitate de făptuitor contribuitor prevăzută și pedepsită de art. 12 al treilea caz, 127, 128 alin. (2), (12)9 alin. (1) cifra 1 și cifra 2 C. pen. austriac.

În fapt, prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare austriece, s-a reținut că, numitul A. a contribuit la 2 fapte de furt săvârșite de numiții B. și C. în 09.08.2022 și 04.10.2022 în localitățile St. Donat și Viena, prin aceea că la solicitarea celor din urmă a închiriat autoutilitarele necesare transportului bicicletelor furate, s-a asigurat că bunurile furate vor fi transportate și preluate în România, precum și a condus dubele la locul faptelor și a rămas în dube în timpul procesului de încărcare.

În raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii autorității judiciare austriece, se constată că și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. având corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat sub forma complicității prevăzută de art. 48 din C. pen. român raportat la art. 228 alin. - art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d) din C. pen. român (sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani).

Sub aspectul sancțiunii aplicate, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, se observă că, pentru săvârșirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 910 (nouăsutezece) zile închisoare, pedeapsă privativă de libertate, iar natura și cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislația română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b), lit. d)este de 5 ani, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depășește acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetățean român.

Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, apelantul nu este de acord să execute în România pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece, însă consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în Baia Mare, str. x, jud. Maramureș, iar prin hotărârea nr. x/231264698 din 10.04.2024, emisă de Oficiul Federal pentru străini și azil din Republica Austria, menționată în certificat, s-a dispus față de aceasta interdicția temporară de ședere pe teritoriul Republicii Austria pentru o perioadă de 5 ani .

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

Cât privește motivul de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, constată că nici acesta nu este incident în cauză.

Astfel, potrivit textului de lege menționat, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:

(...)

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că A. a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului autoritățile judiciare austriece .

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autoritățile judiciare austriece și dispunând executarea pedepsei de 910 zile închisoare, într-un penitenciar din România, apărările apelantului persoană condamnată, fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 104/2025 din data de 28 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de minori în dosarul nr. x/2025

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 104/2025 din data de 28 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de minori în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 august 2025.