ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 162/2025 din 24 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare austriece.

S-a dispus recunoașterea sentinței nr. 11 Hv 24/25w, pronunțată de Tribunalul Leoben la data de 10.04.2025, definitivă la data de 15.04.2025, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat și grav prin efracție în cadrul unei organizații criminale, parțial rămas la tentativă, prev. de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (1) primul și al doilea caz și alin. (2) primul și al doilea caz, parțial prin aplicare de art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac, faptă care are corespondent, în legislația română, infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. (a) din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei închisorii de 3 ani și 6 luni închisoare, într-un penitenciar din România, cu respectarea regulii specialității.

S-a dedus din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare perioada arestării preventive și cea executată de la 21.10.2024 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curea de Apel Craiova a reținut că, prin adresa nr. x/2025, din data de 16.09.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a înaintat Curții de Apel cererea formulată de autoritățile judiciare austriece privind recunoașterea sentinței penale nr. 11 Hv 24/25w, pronunțată de Tribunalul Leoben la data de 10.04.2025, definitivă la data de 15.04.2025, împotriva cetățeanului român A. și transferul persoanei condamnate în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin această hotărâre, împreună cu documentația aferentă și referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.

În referatul întocmit de unitatea de parchet s-a reținut că la data de 27.08.2025, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova adresa nr. x/2025, având ca obiect cererea formulată de autoritățile judiciare austriece, privind transferarea persoanei condamnate A., deținut într-o unitate penitenciară din Austria, cu ultimul domiciliu din România în com. Fărcașele, sat Ghimpați, str. x, jud. Olt, în vederea executării în România a restului de pedeapsă rămas de executat, din pedeapsa de 1.277 zile închisoare (3 ani și 6 luni).

Din documentele înaintate a rezultat că prin sentința penală nr. 11 HV 24/25w, pronunțată de Tribunalul Leoben la data de 10.04.2025, definitivă la data de 15.04.2025, cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 1.277 zile închisoare (3 ani și 6 luni), pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat și grav prin efracție în cadrul unei organizații criminale, constând în aceea că:

I. La datele menționate și în locurile menționate mai jos, în calitate de membri ai unei organizații criminale, cu participarea unui alt membru al acestei oragnizații, care era specializată în furturi din sediile companiilor, prin efracție, în special în sustragerea stocurilor de cupru și a uneltelor depozitate acolo, operând într-un mod de diviziune a muncii convenit în prealabil, au sustras sau încercat să sustragă bunuri mobile având o valoare care depășește 5.000 de euro, însă nu depășește 300.000 de euro (A. și B., fiecare cu privire la o valoare de 124,765,8 euro și C. cu privire la o valoare de cel puțin 174.731,35 euro), având intenția să se îmbogățească pe nedrept ei înșiși sau o terță persoană, executând faptele cu intenția ca prin comiterea în mod repetat a furturilor grave similare să-și asigure pentru o perioadă mai îndelungată un venit continuu, care nu era unul considerabil, astfel: A., B. lovită și C., în fiecare caz prin colaborare conștientă și voită cu ceilalți:

a. în Frohnleiten, Austria, prin tăierea unui gard din sârmă și spargerea unui geam au intrat în incinta societății F. S.R.L., unde au spart un container aflat în incintă sustrăgând din acesta fire și bare de cupru, în valoare de 11.205 euro, respectiv diverse unelte și echipamente, în valoare de 21.709,01 euro;

b. în Viena, Austria, de la Ing. G., prin spargerea ușii de acces au pătruns în turnătoria de metale H., fapta rămânând în stadiul tentativei, întrucât au fost descoperiți de un angajat în timpul comiterii infracțiunii și au fugit;

S-a menționat în certificat faptul că persoana condamnată a fost prezentă la procesul penale finalizat prin condamnarea sa.

S-a reținut că infracțiunea de furt calificat și grav prin efracție în cadrul unei organizații criminale, parțial rămas la tentativă, prev. de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (1) primul și al doilea caz și alin. (2) primul și al doilea caz, din C. pen. german, are corespondent, în legislația română, în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen.

Curtea a constatat că persoana condamnată se află în prezent încarcerată în Austria și nu a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului, arătând că în Austria condițiile de detenție sunt mai bune.

Din informațiile prezentate în certificat a rezultat că persoana condamnată se află în executarea pedepsei în statul emitent, executând 218 zile până la data de 27.05.2025, aceasta urmând să fie considerată ca executată integral, în temeiul legii statului emitent, la data de 20.04.2028.

Din înscrisurile aflate la dosar, se constată că prin sentința penală nr. 11 Hv 24/25w, pronunțată de Tribunalul Leoben la data de 10.04.2025, definitivă la data de 15.04.2025, cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat și grav prin efracție în cadrul unei organizații criminale, parțial rămas la tentativă, prev. de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (1) primul și al doilea caz și alin. (2) primul și al doilea caz, parțial prin aplicare de art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac.

Curtea a reținut sub un prim aspect că potrivit certificatului pentru executarea de hotărâri rezultă că sentința penală nr. 11 Hv 24/25/w pronunțată la data de 10.04.2025, de Tribunalul Leoben, ce face obiectul cererii de recunoaștere, a rămas definitivă la data de 15.04.2025, înscriindu-se din această perspectivă în tiparul prevăzut de dispozițiile legale privind cooperarea judiciară în materie penală.

În raport cu situația de fapt expusă pe larg în cuprinsul hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare asutriece, Curtea a apreciat ca fiind îndeplinită și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. în sensul că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A., ar fi constituit infracțiuni și dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, având corespondent în legislația penală română în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen.

Din actele dosarului și din verificările efectuate de Curtea de Apel Craiova a rezultat că persoana condamnată A., este cetățean român, cu ultimul domiciliu pe teritoriul României în comuna Cărcașele, sat Ghimpați, str. x, jud. Olt.

S-a mai arătat că, anterior plecării în străinătate persoana condamnată A., a locuit la domiciliul concubinei sale P., în comuna Fărcașele, sat Hotărani, str. x B, jud. Olt, împreună cu aceasta și cei șapte copii, a păstrat legătura cu familia din momentul plecării și până în prezent, acesta fiind vizitat de numita P. la penitenciarul din Austria unde execută pedeapsa.

Curtea a constatat că persoana condamnată se află în prezent încarcerată în Austria, nu a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului.

De asemenea, nu a fost de acord să fie transferată în România, pentru continuarea executării pedepsei, motivând că în Austria există condiții mai bune de detenție și dorește să solicite o eliberare în baza art. 133a din Legea privind executarea pedepselor.

Din această perspectivă, Curtea a reținut dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea 302/2004 rep., potrivit cărora consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României.

Față de aceste aspecte, Curtea a apreciat că situația cetățeanului român A., se circumscrie acestor dispoziții, consimțământul acestuia pentru transferul către autoritățile judiciare române în vederea continuării executării restului de pedeapsă nefiind necesar.

Față de considerentele prezentate anterior, Curtea a apreciat că în cauză sunt întrunite toate condițiile pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare austriece respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări, statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din legea specială.

Cu privire la durata privării de libertate în statul emitent s-au avut în vedere mențiunile din sentința nr. 11 Hv 24/25w și în certificat, potrivit cărora persoana condamnată a fost privată de libertate în timpul procesului penal din data de 21.10.2024 până la data de 10.04.2025 martie 2025 inclusiv, iar din durata totală a pedepsei de 3 ani și 6 luni (1277 zile), a executat un număr de 218 zile la data de 27.05.2025, pedeapsa urmând a fi executată complet până la data de 20.04.2028.

*****

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16.10.2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 23.10.2023, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susținute cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată A. a menționat că apelantul nu este de acord cu executarea pedepsei într-un penitenciar din România, în Austria existând condiții mai bune de detenție.

Analizând apelul declarat în cauză de apelantul persoană condamnată A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

În raport de aceste dispoziții, verificând sentința penală nr. 11 Hv 24/25w, pronunțată de Tribunalul Leoben la data de 10.04.2025 privind pe persoana condamnată A., Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie la data de 15.04.2025 prin neapelare, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită în prezenta cauză, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat și grav prin efracție în cadrul unei organizații criminale, parțial rămas la tentativă, prev. de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (1) primul și al doilea caz și alin. (2) primul și al doilea caz, parțial prin aplicare de art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac.

În fapt, prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare austriece, s-a reținut că, în calitate de membri ai unei organizații criminale, cu participarea unui alt membru al acestei oragnizații, care era specializată în furturi din sediile companiilor, prin efracție, în special în sustragerea stocurilor de cupru și a uneltelor depozitate acolo, operând într-un mod de diviziune a muncii convenit în prealabil, au sustras sau încercat să sustragă bunuri mobile având o valoare care depășește 5.000 de euro, însă nu depășește 300.000 de euro (A. și B., fiecare cu privire la o valoare de 124,765,8 euro și C. cu privire la o valoare de cel puțin 174.731,35 euro), având intenția să se îmbogățească pe nedrept ei înșiși sau o terță persoană, executând faptele cu intenția ca prin comiterea în mod repetat a furturilor grave similare să-și asigure pentru o perioadă mai îndelungată un venit continuu, care nu era unul considerabil, astfel: A., B. lovită și C., în fiecare caz prin colaborare conștientă și voită cu ceilalți:

a. în Frohnleiten, Austria, prin tăierea unui gard din sârmă și spargerea unui geam au intrat în incinta societății F. S.R.L., unde au spart un container aflat în incintă sustrăgând din acesta fire și bare de cupru, în valoare de 11.205 euro, respectiv diverse unelte și echipamente, în valoare de 21.709,01 euro;

b. în Viena, Austria, de la Ing. G., prin spargerea ușii de acces au pătruns în turnătoria de metale H., fapta rămânând în stadiul tentativei, întrucât au fost descoperiți de un angajat în timpul comiterii infracțiunii și au fugit;

În raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii autorității judiciare italiene, se constată că și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. având corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. (a) din C. pen.. (sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 ani).

Sub aspectul sancțiunii aplicate, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, se observă că, pentru săvârșirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 1277 zile închisoare (3 ani și 6 luni închisoare), pedeapsă privativă de libertate, iar natura și cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislația română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. este de 7 ani, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depășește acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetățean român.

Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, apelantul nu este de acord să execute în România pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece, însă consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în comuna Fărcășele, sat Ghimpați, str. x jud. Olt.

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

Cât privește motivul de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, constată că nici acesta nu este incident în cauză.

Astfel, potrivit textului de lege menționat, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:

(...)

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că apelantul A. a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunțată sentința, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului autorităților judiciare austriece .

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autoritățile judiciare austriece și dispunând executarea pedepsei de 3 ani 6 lun închisoare, într-un penitenciar din România, apărările apelantului persoană condamnată, fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinței nr. 162/2025 din 24 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței nr. 162/2025 din 24 septembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată A., în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2025.