ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Asupra apelului de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată:

Prin sentința penală nr. 100/PI din 20 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Timișoara, secția penală a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine și de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., formulată de autoritățile judiciare din Austria.

În baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024, prin care persoanei condamnate A. (…) i-a fost aplicată pedeapsa unică de 3 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție pentru săvârșirea:

- infracțiunii de "tâlhărie gravă, sub formă de participare", prevăzută de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1) cazul 2 rap. la art. 12 cazul 3 din C. pen. austriac (având corespondent în legislația română în infracțiunea de complicitate la tâlhărie calificată, prev de art. 233, art. 234, alin. (1), lit. a), lit. c), lit. f), lit. g) C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. [cetățean român , Penitenciarul Sonnberg], în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare în regim de detenție, aplicată prin hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a constatat că persoana condamnată A. a executat în Austria, până la data de 14.01.2025, un număr de 362 zile închisoare.

A dedus din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., 362 zile închisoare executate până la data de 14.01.2025, precum și perioada executată începând cu data de 14.01.2025 la zi.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, la data de 09 mai 2025 a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. dosar x/2025, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care a solicitat admiterea cererii formulate de către autoritățile judiciare din Austria de recunoaștere a unei hotărârii penale și transferarea persoanei condamnate A., în prezent aflat în executarea unei pedepse 3 ani și 3 luni de închisoare, deținut în Penitenciarul Sonnberg, în vederea continuării executării pedepsei dispuse prin:

- hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie gravă, sub formă de participare", prev. de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1) cazul 2 rap. la art. 12 cazul 3 din C. pen. austriac.

La cererea formulată, autoritățile judiciare solicitante au atașat certificatul emis în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, și formularul privind opinia persoanei condamnate cu referire la transferarea sa (în limba statului de executare).

Cu privire la hotărârea de condamnare, autoritățile judiciare din Austria au precizat că, prin hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024, A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie gravă, sub formă de participare", prev. de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1) cazul 2 rap. la art. 12 cazul 3 din C. pen. austriac.

Referitor la starea de fapt, în cuprinsul certificatului s-a precizat că A., B. și C. sunt vinovați pentru că:

La data de 13.12.2023, în Hinterbruhl, B., împreună cu urmăritul separat D., în colaborare conștientă și voită, în calitate de coautori, au sustras bunuri mobile străine de la E., prin violență împotriva acesteia, a fiului ei, F., și îngrijitoarei G., și prin amenințare cu un pericol real pentru trup și viață, având intenția ca prin însușirea lor să se îmbogățească pe nedrept. Astfel, autorii faptei, fiind îmbrăcați în negru și mascați, au încercat să intre în casă cu ajutorul unei răngi, pe care au găsit-o acolo, după care D. 1-a îmbrâncit pe F., care a devenit atent din cauza zgomotului și care, urmare unei răni la coapsă, se putea deplasa numai cu ajutorul unui scaun rulant, facându-1 să cadă la pământ, unde a rămas sângerând pe față, după care cei doi au cercetat incinta casei. Apoi, B. a lovit-o cu piciorul pe G. în coapsa stângă, i-a aplicat o lovitură puternică în față, a împins-o pe patul unde stătea persoana îngrijită E. și, spunând "banii, banii", au cerut predarea numerarului și valorilor, îndreptând o armă spre cei menționați mai sus, sustrăgând un set de tacâmuri din argint de 12 piese, după care au fugit. In aceleași circumstanțe de timp și loc, B. și D., amenințându-1 cu moartea pe H., l-au constrâns pe acesta să se ducă în bucătărie și să se întindă pe jos, încercând să-1 împiedice să cheme poliția, prin aceea că D. a îndreptat pistolul spre el, gesticulând și spunându-i "fără poliție", iar B., având arma în mână, i-a cerut să stea jos, pentru că atunci nu se va întâmpla nimic. In sarcina inculpatului A. s-a reținut că, împreună cu B. și D., s-a cățărat peste gardul proprietății, a asigurat paza și le-a înlesnit celorlalți să comită fapta.

S-a menționat în cuprinsul referatului că fapta este incriminată în legislația penală din România de dispozițiile art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a), c), f) și g) C. pen.. rap. la art. 48 alin. (1) C. pen.

În cuprinsul certificatului emis de autoritățile judiciare din Republica Austria, s-a menționat că A. se află în Penitenciarul Sonnberg, având de executat o pedeapsă de 1186 zile (3 ani și 3 luni) de închisoare, din care a executat 362 de zile, conform calculului efectuat la data de 14.01.2025, aceasta urmând a fi finalizată la data 18.04.2027.

Totodată, în cuprinsul certificatului (lit. g), punctul b), autoritățile judiciare din Republica Austria au specificat că la data de 02.10.2024, prin hotărârea nr. x, Oficiul Federal pentru Străini și Azil a impus persoanei condamnate interdicția de reședință pe teritoriul Austriei pe o durată de 8 ani.

De asemenea, s-a menționat în cuprinsul referatului că persoana condamnată nu a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului, în vederea transferării sale într-un penitenciar din România.

Din copia de pe cazierul judiciar rezultă că A. are antecedente penale, având înscrisă și pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Austria prin hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024.

S-a arătat că la data de 08.05.2025, au fost efectuate verificări în baza de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH, cu privire la condițiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 302/2004, republicată, constatându-se că, nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute expres.

De asemenea, s-a precizat și că au fost verificate și dispozițiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaștere și neexecutare, rezultând că, nu există nici un motiv aplicabil persoanei condamnate.

Față de cele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 165 și art. 163 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, și a Deciziei Cadru 2008/909/JAI, ratificată de ambele state, având în vedere și dispozițiile art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat admiterea cererii formulate de către autoritățile judiciare din Republica Austria de recunoaștere a hotărârii penale nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024 și transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență, că, prin hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a din 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024, Tribunalul Wiener Neustadt (Austria) a dispus condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie gravă, sub formă de participare, prevăzută de C. pen. austriac.

Din actele transmise de autoritățile judiciare austriece rezultă că faptele au constat în comiterea unui act de tâlhărie prin violență și amenințare, în cadrul căruia condamnatul a avut rolul de a asigura paza și a înlesni comiterea infracțiunii de către ceilalți participanți. Persoana condamnată se află în prezent în executarea pedepsei în Penitenciarul Sonnberg, dintr-o durată totală de 1186 zile, cu termen de finalizare la data de 18.04.2027.

Curtea de Apel București a constatat că infracțiunea pentru care a fost pronunțată condamnarea este incriminată și de legislația penală română, faptele corespunzând infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 și art. 234 alin. (1) lit. a), c), f) și g) C. pen., raportat la art. 48 alin. (1) C. pen., fiind astfel îndeplinită condiția dublei incriminări. Totodată, condamnatul este cetățean român, iar prin hotărârea autorităților administrative austriece a fost instituită față de acesta o interdicție de reședință pe teritoriul Austriei pe o perioadă de 8 ani, astfel încât consimțământul său pentru transferul în România nu este necesar. De asemenea, nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În consecință, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 165 și art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea hotărârii de condamnare și transferarea persoanei condamnate în România, având în vedere caracterul definitiv și executoriu al hotărârii străine, cetățenia română a condamnatului, existența dublei incriminări, inexistența unui motiv de refuz al recunoașterii, precum și durata rămasă de executat a pedepsei, mai mare de 6 luni.

Împotriva acestei sentințe, persoana condamnată A. a declarat apel, motivele promovării căii de atac fiind susținute de apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum sunt consemnate în practicaua hotărârii.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază apelul ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin hotărârea judecătorească nr. 48 Hv 50/24a din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024, Tribunalul Wiener Neustadt a dispus condamnarea cetățeanului român A., la o pedeapsă unică de 3 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie gravă, sub formă de participare", prevăzută de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1) cazul 2 rap. la art. 12 cazul 3 din C. pen. austriac.

La solicitarea autorităților judiciare din Austria, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a sesizat instanța în vederea recunoașterii hotărârii de condamnare pronunțate în Austria și transferarea persoanei condamnate A. [cetățean român , Penitenciarul Sonnberg], pentru a continua executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Reținând că statul emitent - Austria a transpus Decizia - cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a admis sesizarea, hotărârea atacată respectând cerințele de legalitate și temeinicie.

Solicitarea autorităților judiciare austriece este supusă exigențelor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile din Titlul VI Capitolul I (Dispoziții generale) și Capitolul II (Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene) Secțiunea I și a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (1) cuprinse în Titlul VI Capitolul I din legea nr. 302/2004 "prezentul titlu se aplică în relația cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.".

În temeiul dispozițiilor art. 167 cuprinse în Titlul VI Capitolul II Secțiunea a II-a (Transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România) din Legea nr. 302/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 300/2013, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei se poate dispune numai în următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea infracțiunii se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din aceeași lege.

Ca atare, verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul Wiener Neustadt, Austria față de cetățeanul român A. este definitivă și executorie, persoana transferabilă aflându-se în executarea pedepsei unice de 3 ani 3 luni închisoare, iar condiția dublei incriminări este îndeplinită, întrucât faptele pentru care acesta a fost condamnat în Austria au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la "tâlhărie calificată", prevăzută de art. 233, art. 234, alin. (1), lit. a), lit. c), lit. f), lit. g) C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani).

Prin hotărârea apelată, prima instanță a dispus deducerea din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., a celor 362 zile închisoare executate până la data de 14.01.2025, precum și a perioadei executate începând cu data de 14.01.2025 la zi.

În cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 166 alin. (6) și alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la adaptarea pedepsei, deoarece, raportat la pedepsa prevăzută pentru încadrarea juridică corespondentă în legislația română, maximul pedepsei aplicabile persoanei transferabile, conform legislației române, este cu mult mai mare decât pedeapsa aplicată de autoritățile austriece.

Referitor la condiția de a nu fi incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că nu a rezultat niciun indiciu cu privire la posibilitatea derulării unor cercetări față de condamnat într-un dosar aflat în prezent pe rolul organelor judiciare din România, sau cu privire la cercetarea, judecarea, condamnarea sa pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat în Austria; nu a existat niciun motiv pentru reluarea verificărilor efectuate de procuror, în baza art. 165 alin. (2) lit. a), b) și c) din Legea nr. 302/2004, anterior sesizării instanței de judecată, executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nefiind contrară principiului non bis in idem și nici regulii specialității.

Totodată, în cauză, sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că persoana transferabilă A. răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea ori dezincriminarea faptei.

În ceea ce privește cerința art. 167 lit. d) din Legea 302/2004, republicată, observând motivele de apel circumscrise, în esență, refuzului de a fi transferat într-un penitenciar din România, se are în vedere faptul că autoritățile austriece au hotărât expulzarea cetățeanului român A., la data de 02.10.2024, prin hotărârea nr. x, Oficiul Federal pentru Străini și Azil impunând persoanei condamnate interdicția de reședință pe teritoriul Austriei pe o durată de 8 ani, așa încât consimțământul său nu este necesar.

Prin urmare, neconturându-se existența niciunui motiv de nerecunoaștere și neexecutare a sentinței de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Austria, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, apelul fiind nefondat.

Pentru considerentele expuse și având în vedere că hotărârea pronunțată de instanța penală austriacă este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravine ordinii publice a statului român, Înalta Curte va respinge, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 100/PI din 20 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul persoană condamnată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 100/PI din 20 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2025.