ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 04 iunie 2025
Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 51/F din data de 05 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În baza art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost recunoscută, în parte, hotărârea penală pronunțată de autoritățile judiciare din Austria, respectiv sentința penală nr. 45 Hv 35/24d din 04.11.2024 a Tribunalului Eisenstadt, secția 45, vizând pe condamnatul A. .
S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 1095 zile închisoare, aplicată condamnatului pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de migranți, prevăzute de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 2 și alin. (4) primul caz din Legea privind Străinii din C. pen. austriac, ce constituie conform legii penale române trei infracțiuni de "trafic de migranți", prevăzute de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) din C. pen.
S-a dedus din pedeapsa de 1095 zile închisoare perioada de 318 zile închisoare, executată de condamnat până la data de 20.02.2025, și perioada executată în continuare de la 21.02.2025 la zi.
În baza art. 555 din C. proc. pen. și art. 154 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei principale la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dată la care hotărârea și un exemplar al mandatului de executare se comunică autorității centrale a statului emitent - Ministerul Justiției din Austria, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, precum și, în copie, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală.
Pentru a dispune astfel, în esență, Curea de Apel Galați a reținut că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a solicitat recunoașterea hotărârii penale pronunțată de autoritățile judiciare din Austria, respectiv sentința penală nr. 45 Hv 35/24d din 04.11.2024 a Tribunalului Eisenstadt, secția 45, vizând pe condamnatul A., și transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei închisorii.
Din analiza actelor dosarului, Curtea a constatat că numitului A., deținut în Austria, i-a fost aplicată prin sentința penală mai sus arătată o pedeapsă principală de 1095 zile închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de migranți, prevăzute de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 2 și alin. (4) primul caz din Legea privind Străinii din C. pen. austriac.
În sarcina persoanei condamnate A. s-a reținut următoarea situație de fapt:
"A. este vinovat, că în 7131 Halbturn și alte localități împreună cu alți făptuitori necunoscuți și urmăriți separat, care acționau ca organizatori, călăuze care mergeau pe jos și șoferi, printre care s-a aflat și complicii care au fost deja condamnați definitiv, și anume șoferul B., C. și D. precum și separat urmăritul E. și un făpuitor până în prezent necunoscut zis "F.", acționând prin colaborare conștientă și voită în calitate de complici (art. 12 C. pen.) și ca membrul al unei organizații criminale compusă din persoanele menționate mai sus, a facilitat intrarea ilegală a cel puțin trei străini care nu dețineau documente valabile de intrare și ședere pe teritoriul federal din Ungaria în Austria, cu intenția de a se îmbogăți ilegal pe ei înșiși sau pe terți printr-o promisiune sau plata unei remunerații în valoare de stabilit, prin aceea, că:
"La o dată care nu mai poate fi stabilită, la o oră care nu mai poate fi constatată dintr-un loc care nu mai poate fi constatat, i-a pus lui B. la dispoziție vehiculul x cu numărul de înmatriculare maghiar x, și l-a însărcinat să se deplaseze într-o locație comunicată de el, în apropierea graniței ungaro-sârbe pe teritoriul Ungariei pentru a prelua acolo pe 13.06.2023 un număr de 21 de persoane străine, care fuseseră deja aduși din Serbia în Ungaria cu sprijinul unor călăuze, transportând aceste persoane în Austria, în timp ce A. l-a însoțit pe această în calitate de șofer al autovehiculului x precedent sau însoțitor cu un număr de înmatriculare unguresc, care nu mai poate fi identificată (faptum 1);
Pe 12.05.2023 a luat 18 persoane străine cu un autoturism de la un loc în Ungaria, care nu mai poate fi stabilit, pe care a vrut să-i conducă prin Austria (punctul de trecere a frontierei 2424 Zurndorf) în Italia sau Franța, la care A. s-a eschivat să fie oprit de soldații Forțelor Armate austriece, iar după o urmărire a sărit din mașină și a fugit pe jos (faptum 2);
La o dată din luna septembrie 2023, care nu mai poate fi stabilită, le-a ordonat lui C. și D. care acționau alternativ ca șoferi, să ia pe data de 15.09.2024 mai multe persoane străine (printre care 16 copii și 25 de adulți de origină turcă, siriană și irakiană) cu autoturismul înmatriculat pentru maxim șapte persoane, de la Asotthalom (Ungaria), transportând cele 41 de persoane străine în mod ilegal peste granița austro-ungară în Austria, fapta de trafic de migranți, pe care a vrut să o comită cu privire la un număr de cel puțin 20 de persoane prin aceea că le-a dat șoferilor bani pentru combustibil în valoare de 100 de euro, a organizat mașina și a transmis datele de localizare".
Faptele reținute în sarcina persoanei condamnate A. au corespondent în legislația română realizând conținutul constitutiv a trei infracțiuni de "trafic de migranți", prevăzute de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) din C. pen. și sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Curtea a constatat astfel că pedeapsa de 1095 zile închisoare stabilită prin hotărârea a cărei recunoaștere se cere corespunde pedepsei reglementate de legea penală română iar durata acesteia nu depășește limita maximă specială a pedepselor prevăzute de legea penală română pentru infracțiunile la care se referă, astfel încât nu se impune adaptarea acesteia, conform art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004.
Sub un alt aspect, s-a constatat că persoana condamnată nu și-a dat acordul pentru transferarea sa într-un penitenciar din România, motivând că "în Austria sunt deținut în condilii mai bune de detenție" însă este de precizat că, conform relațiilor furnizate de autoritățile austriece, prin hotărârea Oficiului federal pentru străini și azil din 22.11.2024 s-a impus persoanei condamnate o interdicție de a se afla în Austria pe o durată de 7 ani.
În plus, deși A. nu și-a exprimat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate, consimțământul său nu este necesar, conform art. 167 alin. (1) lit. d) Legea nr. 302/2004, întrucât este cetățean român ce are domiciliul în România și trăiește în mod obișnuit în România.
În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare austrice prev. de art. 166 alin. (3) rap. la art. 167 din Legea nr. 302/2004, doar în ceea ce privește pedeapsa principală cu închisoarea aplicată, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați iar în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va recunoaște în parte hotărârea penală pronunțată de autoritățile judiciare austrice, respectiv sentința penală nr. 45 Hv 35/24d din 04.11.2024 a Tribunalului Eisenstadt, secția 45, vizând pe condamnatul A., și a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 1095 zile închisoare.
Totodată, din pedeapsa de 1095 zile închisoare s-a dedus perioada de 318 zile închisoare, executată de condamnat până la data de 20.02.2025, și perioada executată în continuare de la 21.02.2025 la zi.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, persoana condamnată A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14.05.2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 21.05.2025, cauza fiind amânată în vederea pregătirii apărării la data de 04.06.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărătorului ales al apelantului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate.
Analizând apelul declarat de persoana condamnată A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Austria față de cetățeanul român A. este condiționată în speță de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeași lege.
Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:
(1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.
În cauză se constată că prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea hotărârii străine de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare austriece, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză.
Astfel, similar primei instanțe, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaștere s-a dispus în cauză, respectiv sentința penală nr. 45 Hv 35/24d din 04.11.2024 a Tribunalului Eisenstadt, secția 45, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 1095 zile închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de migranți, prevăzute de art. 114 alin. (1), alin. (3) cifra 2 și alin. (4) primul caz din Legea privind Străinii din C. pen. austriac (având corespondent în legislația românească în trei infracțiuni de "trafic de migranți", prevăzute de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) din C. pen.).
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a reținut în mod legal întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile din Austria, respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări (faptele comise de apelantul persoană transferabilă A. fiind prevăzute și de legea penală română în trei infracțiuni de trafic de migranți, prevăzute de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) din C. pen. și sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi), statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.
Totodată, în cauză, se reține că persoana condamnată nu și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România și dorește executarea pedepsei într-un penitenciar din Austria și de asemenea, se reține, potrivit actelor dosarului că, față de apelantul-persoana condamnată A., s-a luat măsura interdicției de a se afla pe teritoriul austriac pe o perioadă de 7 ani, măsură care echivalează cu expulzarea, conform ordinului hotărârii oficiului federal pentru străini și azil din 22.11.2024.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune recunoașterea și executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deși persoana condamnată nu și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, apelantul A. este cetățean român, cu domiciliul în România, astfel că recunoașterea în România a hotărârii prin care acesta a fost condamnat, se poate dispune chiar și în lipsa consimțământului său, deoarece așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, autoritățile din Austria au luat măsura expulzării, împotriva acestuia fiind dispusă interdicția de a se afla pe teritoriul statului de condamnare, pe o perioadă de 7 ani.
În aceste condiții, se constată îndeplinită în cauză și condiția prevăzută de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.
De asemenea, similar primei instanțe, se reține că în cauză nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susțin soluția instanței de fond, ci, exclusiv împrejurarea că dorește să rămână în statul de condamnare și să execute pedeapsa în Austria, însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emis, așa cum s-a arătat, și un ordin de expulzare.
În consecință, Înalta Curte constată că, în mod legal, prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind așadar legală și temeinică, iar apelul de față nefondat.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 51/F din data de 05 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din același cod, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoana condamnată, în cuantum de 305 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 51/F din data de 05 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.
Obligă apelantul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-persoana condamnată, în cuantum de 305 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2025.