ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 iulie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din data de 29 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind cererea de transferare într-un penitenciar din România a persoanei transferabile A., formulată de autoritățile judiciare din Austria și, în consecință:

S-a dispus recunoașterea Hotărârii nr. 17 Hv 81/24b pronunțată la 08.10.2024 de Tribunalul pentru cauze penale Graz - Republica Austria, definitivă la data de 11.10.2024, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare (1095 de zile) pentru comiterea infracțiunii de falsificare a banilor, prevăzută de art. 232 alin. (2) din C. pen. al Republicii Austria, având ca și corespondent în legislația română infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate, prevăzută de art. 313 din C. pen.

S-a luat act că persoana transferabilă și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Austria într-un penitenciar din România.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata arestării preventive, precum și perioada executată, începând cu data de 23.01.2024, la zi.

S-a dispus comunicarea hotărârii definitive și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul IGPR și, în copie, Direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției, potrivit art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, prin sesizarea nr. 5596/II/5/2025 din 14.05.2025 înregistrată pe rolul instanței la 16.05.2025 sub nr. x/2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat admiterea cererii de transferare în România a numitului A., ca efect al recunoașterii hotărârii nr. 7 Hv 81/24b pronunțată la 08.10.2024 de Tribunalul pentru cauze penale Graz - Republica Austria, definitivă la 11.10.2024, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În expunerea de motive s-a arătat, în esență, că prin adresa din 08.04.2025 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia documentația cu privire la cererea de transferare în România a persoanei condamnate A., deținut într-un penitenciar din Klagenfurt, în executarea unei pedepse de 1095 zile de închisoare, pedeapsă ce va fi executată integral la 22.01.2027, cerere formulată de autoritățile judiciare austriece.

La adresa respectivă au fost anexate: Certificatul prevăzut la art. 4 din Decizia-Cadru nr. 2008/909 JA a Consiliului U.E. privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană prin care se solicită recunoașterea unei sentințe penale definitive, respectiv copia Hotărârii nr. 17 Hv 81/24b emisă de Tribunalul pentru cauze penale Graz, Republica Austria la pronunțată la data de 08.10.2024 rămasă definitivă la data de 11.10.2024, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, opinia de transferare a persoanei condamnate, notificarea persoanei condamnate, copia în limba română și austriacă a hotărârii de condamnare; în adresa respectivă se precizează că, în urma verificărilor efectuate de către Ministerul Justiției s-a constatat că persoana condamnată este cetățean român, că aceasta a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a banilor la o pedeapsă de 3 ani închisoare din care, la data de 12.02.2025 era executată perioada 386 zile, pedeapsa urmând a fi executată integral la data de 22.01.2027.

În cuprinsul certificatului s-a precizat că persoana transferabilă a fost prezentă la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea, fiind arestat preventiv la Penitenciarul Graz-Jakomini.

În ceea ce privește opinia persoanei condamnate în legătură cu transferarea sa într-un penitenciar din România, în certificat s-a precizat că aceasta și-a dat consimțământul pentru transmiterea sentinței și a certificatului, fiind anexat procesul-verbal conținând acordul persoanei condamnate la transferare și la executarea restului de pedeapsă în România.

În ceea ce privește domiciliul persoanei transferabile, din verificările efectuate a rezultat că aceasta are domiciliul în România, orașul Vulcan, județul Hunedoara.

Examinând actele și lucrările dosarului Curtea de Apel Alba Iulia a reținut următoarele:

Prin hotărârea nr. 17 Hv 81/24b pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale Graz, Republica Austria la 08.10.2024, definitivă la 11.10.2024, persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare (1095 zile) pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a banilor prevăzută de art. 232 alin. (2) din C. pen. al Republicii Austria; față de aceasta s-a dispus luarea măsurii interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Austriei pe perioadă nedeterminată, fiind emisă Hotărârea Oficiului Federal pentru străini și azil nr. x din data de 24.06.2024.

În sarcina persoanei transferabile A. s-a reținut că, în intervalul 13.03.2023 - sfârșitul lunii mai 2023, împreună cu numiții B., C., D., E., F., G., H. și I. au obținut mai multe bancnote contrafăcute (aproximativ 25.000 euro) în cupiură de 100 de euro, 50 de euro și 20 de euro, de la persoane implicate în falsificare din Napoli, precum și din alte orașe din Italia, cu intenția de a duce acei bani și de a-i pune în circulație în Austria ca fiind autentici și nealterați. Ulterior, persoanele susmenționate au împărțit banii și i-au cheltuit ei înșiși în diferite locuri de pe teritoriul federal austriac, ca fiind autentici și nealterați, în primul rând în magazine alimentare și farmacii, iar uneori sprijinindu-și complicii în cheltuirea lor.

În ceea ce privește existența dublei incriminări, instanța a constatat că fapta pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare este prevăzută ca infracțiune și de legea penală română, respectiv infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate, prevăzută de art. 313 din C. pen.

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 privind recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine, care se coroborează cu prevederile Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate

Astfel, potrivit textului legal menționat, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; c) persoana condamnată are cetățenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004.

În situația de față, persoana condamnată a declarat expres că este de acord să execute pedeapsa în România.

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că hotărârea de condamnare nr. 17 Hv 81/24b pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale Graz, Republica Austria la 08.10.2024, definitivă la 11.10.2024, este executorie, după cum reiese din documentele înaintate de către autoritățile judiciare austriece și care echivalează în accepția Acordului cu un Certificat în sensul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI.

Deopotrivă, s-a constatat că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau facultative de nerecunoaștere și de neexecutare prevăzute de legea specială, respectiv: persoana în discuție nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale, astfel cum rezultă din analiza fișei de cazier; persoana în discuție nu a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat nu a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României, astfel cum rezultă din fișa de cazier; persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală, astfel cum rezultă din ansamblul legislației penale românești; pedeapsa nu a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române (conform art. 27 din C. pen.); pedeapsa nu constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România și nu prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate, ea constând în privarea de libertate specifică închisorii, executabilă în penitenciarele din România; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată, astfel cum rezultă din certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI; potrivit legii române, nu a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, astfel cum rezultă din ansamblul reglementărilor naționale aplicabile; persoana nu este cercetată în România pentru aceleași fapte penale pentru care a fost condamnată în străinătate, astfel cum rezultă din fișa de cazier.

Instanța a constatat că pentru infracțiunea comisă a fost aplicată pedeapsa închisorii de 3 ani, în care se include perioada petrecută de condamnat în arest preventiv .

În ceea ce privește pedeapsa, s-a reținut că aceasta corespunde ca natură și durată cu pedeapsa ce ar putea fi aplicată persoanei condamnate, dacă ar fi fost judecată în România.

Conform art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, instanța română adaptează prin sentință pedeapsa aplicată.

Față de motivele expuse mai sus, constatând că sunt întrunite condițiile pentru recunoașterea și executarea în România a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Austria, condiții impuse de Legea nr. 302/2004 și de Convenția Europeană din 21 martie 1983 asupra transferării persoanelor condamnate (invocată de către statul solicitant), instanța a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind cererea de transferare într-un penitenciar din România a persoanei A. formulată de autoritățile judiciare din Austria.

Împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 29 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2025, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin motivele formulate, în esență, apelantul persoana condamnată A. a susținut că nu mai este de acord să fie transferat în România, în vederea executării, în continuare, a pedepsei aplicate de autoritățile judiciare din Austria.

Analizând hotărârea apelată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Înalta Curte constată întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Austria față de apelantul A..

Astfel, procedând la verificarea condițiilor reglementate de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, după cum urmează:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

Așa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea nr. 17 Hv 81/24b pronunțată la 08.10.2024 de Tribunalul pentru cauze penale Graz - Republica Austria, a rămas definitivă la data de 11.10.2024 și este executorie. Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile judiciare din Austria rezultă că din durata totală a pedepsei, de 3 ani închisoare, la data de 12.02.2025 era executată o perioadă de 386 zile, pedeapsa urmând a fi executată integral la data de 22.01.2027.

b) faptele pentru care s-au aplicat pedepsele ar fi constituit infracțiuni, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României și autorul ar fi fost sancționabil;

Faptele pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracțiuni și dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, având corespondent în legislația penală română în infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate, prevăzută de art. 313 din C. pen.. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancționată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

c) persoana condamnată are cetățenie română

Din verificările efectuate în cauză a rezultat că persoana condamnată A. este cetățean român, cu ultimul domiciliu cunoscut pe teritoriul României în orașul Vulcan, județul Hunedoara.

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România).

Persoană condamnată A. și-a exprimat acordul să continue executarea pedepsei în România. În plus, Înalta Curte constată că din certificatul emis în baza prevederilor art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene rezultă că există o hotărâre a Oficiului Federal pentru străini și azil nr. x din data de 24.06.2024 prin care s-a dispus luarea față de apelant a măsurii interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Austriei pe perioadă nedeterminată, hotărâre în baza căreia condamnatul ar urma să fie expulzat în România de îndată ce va fi exonerat de executarea pedepsei.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Verificând motivele prevăzute în textul de lege anterior menționat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

Apelantul A. a formulat o singură critică, în sensul că nu mai este de acord să fie transferat într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare din Austria.

Înalta Curte constată că este nefondată critica apelantului, având în vedere considerentele expuse anterior, cu privire la îndeplinirea condiției prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, în cauză nefiind necesar consimțământul persoanei condamnate, întrucât ar urma să fie expulzată în România de îndată ce va fi exonerată de executarea pedepsei.

Referitor la susținerea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că se impune admiterea apelului în vederea deducerii perioadei de 386 de zile executate până la data de 12 februarie 2025 și în continuare la zi, apreciind că numărul zilelor deduse trebuie menționate în dispozitivul hotărârii, Înalta Curte constată că, în cauză, prin raportare la actele dosarului, în mod corect, Curtea de Apel Alba Iulia a dedus din pedeapsa recunoscută durata arestării preventive, precum și perioada executată, începând cu data de 23.01.2024, la zi.

În consecință, în raport cu cele menționate anterior, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile de recunoaștere și executare a sentinței Hotărârii nr. 17 Hv 81/24b pronunțată la 08.10.2024 de Tribunalul pentru cauze penale Graz - Republica Austria, rămasă definitivă la data de 11.10.2024, nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoașterea și punerea în executare a hotărârii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 29 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2025.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 29 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2025.