ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din data de 21 mai 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută hotărârea nr. 17 Hv 81/24b din 08.10.2024, rămasă definitivă la 11.10.2024 pronunțată de Tribunalul pentru Cauze Penale din Graz privind pe persoana condamnată A. , în prezent deținut în Penitenciarul din Hirtenberg, Austria.

În baza art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferul persoanei solicitate în vederea executării pedepsei de 1461 de zile (4 ani) închisoare, aplicată de instanța statului emitent pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de bani, conform art. 232 alin. (2) din C. pen., având drept corespondent art. 310 din C. pen. român, de către persoana condamnată A., într-un penitenciar din România.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată și completată, s-a dedus din pedeapsa de executat arestarea și perioada executată de 553 de zile până la data de 20.02.2025, precum și perioada executată de la 20.02.2025 la zi, pedeapsa urmând a fi executată complet la data de 17.08.2027.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru a dispune această soluție, prima instanță a reținut că A., în prezent deținut în Penitenciarul Hirtenberg din Austria, este cetățean român și a fost condamnat definitiv, în Austria, pentru comiterea infracțiunii de falsificare de bani conform art. 232 alin (2) din C. pen., având drept corespondent art. 310 din C. pen. român.

Această hotărâre de condamnare a făcut obiectul certificatului emis în conformitate anexa 5 conform Legii nr. 302/2004 și se referă la natura și descrierea în fapt și în drept a infracțiunii, pedeapsa aplicată și stadiul executării ei .

Întrucât Austria a implementat în legislația sa națională Decizia-cadru 2008/909/JAI privind transferul și preluarea executării, Curtea a constatat a fi incidente în cauză dispozițiile Titlului VI, Capitolul II, Secțiunea I din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată și completată.

Drept urmare, în aceste circumstanțe legale, Curtea a verificat îndeplinirea cerințelor art. 155 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată și completată, respectiv dacă hotărârile sunt definitive și executorii; dacă faptele pentru care s-au aplicat pedepsele, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, ar fi constituit infracțiune și autorul ar fi fost tras la răspundere penală, iar în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte, precum și dacă persoana condamnată are cetățenie română și nu este de acord să execute pedeapsa în Romania.

Curtea a reținut că persoana condamnată și-a exprimat acordul pentru executarea pedepsei aplicate în România.

În același timp, instanța de fond a reținut că faptele pentru care persoanei condamnate i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, ar fi atras răspunderea penală și în situația în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României.

Concluzionând, Curtea a constatat că infracțiunea indicată în sentința instanței austriece este infracțiune și potrivit C. pen. român, conform art. 310, cerința prevăzută de art. 155 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată și completată, fiind îndeplinită.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel persoana condamnată A., care a susținut că nu este de acord cu predarea sa în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România. În acest context, a considerat că nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A. raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

În raport de aceste dispoziții, verificând sentința penală nr. 17 Hv 81/24b pronunțată la data de 08.10.2024 de Tribunalul pentru Cauze Penale din Graz privind persoana condamnată A., Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie la data de 11.10.2024, motiv pentru care se constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită în prezenta cauză, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1461 de zile (4 ani) închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de bani prevăzută de art. 232 alin. (2) din C. pen. austriac.

În fapt, prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare austriece, s-a reținut că, în perioada martie-mai 2023, în Napoli - Itali, Graz și alte locuri din Austria, A., în cooperare cu mai multe persoane (B., C., D., E., F., G., H. și I.) a preluat în atacuri repetate, bani falsificați sau contrafăcuți, respectiv bancnote de 100 de euro, dar și bancnote de 20 de euro și 50 de euro, de comun acord cu unul sau mai mulți dintre cei implicați în fals, având intenția de a-i pune în circulație în Austria ca fiind autentici și necontrafăcuți, prin aceea că cel puțin A., B., E., F. și C. au călătorit la Napoli - Italia, unde au preluat de la persoane necunoscute, implicate în contrafacere sau intermediari necunoscuți, bancnote false de 100 de euro, care păreau înșelător de autentice, într-o valoare totală de cel puțin 25.000 de euro, pe care i-au importat, ulterior, în Austria și i-au împărțit între ei și între ceilalți menționați, la Graz, cheltuind acești bani falsificați în diverse locuri din Austria, în special în magazine alimentare și drogherii, parțial ajutându-i pe complicii lor la plata cu banii falsificați.

În raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii autorității judiciare austriece, se constată că și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. având corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare de monede, prevăzută de art. 310 din C. pen. român (sancționată cu închisoarea de la 3 la 10 ani).

Sub aspectul sancțiunii aplicate, se reține că, pentru săvârșirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani de închisoare (1461 zile închisoare), pedeapsă privativă de libertate, iar natura și cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislația română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută de art. 310 din C. pen. este de 10 ani, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depășește acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetățean român, născută la data de 03.07.1977 în localitatea Fetești, județul Ialomița.

Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, apelantul a revenit asupra consimțământului privind predarea, în sensul că nu mai este de acord să execute, în România, pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece, însă consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în oraș Mizil, str. x, jud. Prahova, și, totodată, prin hotărârea Oficiului federal pentru străini și azil din Austria, din 15.01.2025, s-a dispus față de acesta interdicția temporară de ședere pe teritoriul Republicii Austria pentru o perioadă de 10 ani .

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

Cât privește motivul de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că nici acesta nu este incident în cauză.

Astfel, potrivit textului de lege menționat, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa (...).

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că A. a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului autoritățile judiciare austriece .

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autoritățile judiciare austriece și dispunând executarea pedepsei de 4 ani închisoare, într-un penitenciar din România.

De asemenea, se constată că, în mod corect instanța fondului a procedat la deducerea, din pedeapsa pe care persoana condamnată o are de executat, a perioadei în care a fost arestată și a celei executate de 533 de zile, până la data de 20.02.2025, precum și perioada executată de la data de 20.02.2025 la zi, reținând că executarea integrală a pedepsei ar avea loc la data de 17.08.2027.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 43 din data de 21 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 43 din data de 21 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1217 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2025.