ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 07 mai 2025
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 19/F din 25 martie 2025 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025, s-a admis sesizarea formulată prin referatul nr. x/2025 din data de 19 martie 2025 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și, pe cale de consecință:
În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, s-a recunoscut hotărârea nr. 29 Hv 80/24v din 05.12.2024 a Tribunalului Salzburg, rămasă definitivă la data de 05.12.2024, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani (2922 de zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constrângere, prevăzută de art. 105 alin. (1) din C. pen. austriac, vătămare corporală cu intenție, prevăzută de art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac și de falsificare a documentelor special protejate, prevăzută de art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac, cu aplicarea art. 28 alin. (1), art. 39 alin. 1a, art. 39 a alin. (1) cifra 4 și art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac.
S-a dispus punerea în executare în România a pedepsei de 8 ani (2922 de zile) închisoare aplicate prin sentința menționată mai sus și transferarea condamnatului A., în prezent deținut în Austria, într-un penitenciar din România.
S-a constatat că persoana condamnată A. nu a fost de acord să fie transferată în România și că față de aceasta autoritățile austriece au dispus o interdicție de intrare pe teritoriul Austriei de 10 ani.
În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa aplicată cele 274 de zile executate de persoana condamnată până la data de 22.01.2025, precum și în continuare până la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, a rămas în sarcina statului și s-a dispus a se suporta din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 20 martie 2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a sesizat instanța cu privire la recunoașterea, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată condamnatului A. prin hotărârea nr. 29 Hv 80/24v din 05.12.2024 a Tribunalului Salzburg, Austria.
În cuprinsul referatului s-a arătat că din documentele transmise de autoritățile judiciare din Austria rezultă că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare (2922 zile), pentru săvârșirea infracțiunilor de constrângere, conform art. 105 alin. (1) din C. pen. austriac, vătămare corporală cu intenție, prevăzută de art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac și de falsificare a documentelor special protejate, prevăzută de art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac, cu aplicarea art. 28 alin. (1), art. 39 alin. 1a, art. 39 a alin. (1) cifra 4 și art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac.
În continuare au fost descrise infracțiunile la care se referă hotărârea autorităților judiciare din Austria, după care s-a precizat că în prezent, numitul A. este deținut într-un penitenciar din Austria, iar condamnarea, potrivit legii statului emitent, va fi executată integral la data de 23.04.2032. Conform certificatului, la data de 22.01.2025, susnumitul executase 274 de zile din perioada de privațiune de libertate. Persoana condamnată a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia.
Ca urmare a verificărilor efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a stabilit că numitul A. nu a fost condamnat și nu este cercetat penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină, că nu este cercetat penal în România pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină și că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.
După analiza dispozițiile legale incidente în cauză, s-a concluzionat că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru recunoașterea hotărârilor și punerea în executare a acestora.
Analizând sesizarea formulată, Curtea a apreciat conform documentelor transmise de autoritățile străine, respectiv certificatul emis în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI și copia sentinței de condamnare tradusă în limba română, că sunt îndeplinite toate condițiile în vederea recunoașterii hotărârii nr. 29 Hv 80/24v din 05 decembrie 2024 a Tribunalului Salzburg, Austria.
Instanța de fond a constatat că hotărârea pronunțată cu privire la numitul A. este definitivă din data de 05 decembrie 2024, iar faptele pentru care acesta a fost condamnat în Austria constituie infracțiuni și potrivit legislației române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări.
Astfel, A. a fost condamnat pentru trei infracțiuni: constrângere prevăzută de art. 105 alin. (1) din C. pen. austriac, vătămare corporală cu intenție, prevăzută de art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac și de falsificare a documentelor special protejate, prevăzută de art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac, prin hotărârea de condamnare reținându-se în fapt următoarele:
I. În data de 31.12.2023, persoana condamnată l-a constrâns pe B. să rămână în aceeași poziție, prin aceea că l-a apucat cu o mână de gât și l-a împins cu cealaltă mână spre perete, prin uz de violență (art. 105 alin. (1) din C. pen. Austriac).
II. În data de 31.12.2023, în Salzburg i-a provocat lui B. vătămări corporale, și anume un traumatism masiv de forță brută sub forma lovirii feței sale mijlocii stângi cu o bară de fier, ce l-a determinat pe B. să sufere mai multe fracturi la mijlocul feței, și anume o fractură multiplă mărunțită cu o deplasare semnificativă a podelei cavității orbitale stângi, sânge în cavitatea maxilară stângă și o fractură mărunțită în partea stângă, precum și o triplă fractură a arcului zigomatic stâng cu apăsare și deplasare ușoară, o fractură ușor deplasată a ramului maxilarului inferior stâng și o fractură a marginii laterale a orbitei din stânga cu despicarea suturii osoase între maxilarul superior iar pometul și procesul osos al pometului din stânga în sensul unei fracturi complexe a craniului facial, care a necesitat o operație sub anestezie generală, persoana condamnată provocându-i cu intenție o vătămare corporală gravă (art. 84 alin. (1) din C. pen. austriac).
III. În luna septembrie 2023, la Salzburg, a utilizat un act de identitate românesc falsificat, aparent emis pe numele C., astfel un document oficial străin, care servește conform legii (art. 2 alin. (3) cifra 4 al Legii privind persoane străine) este considerat echivalent unui document oficial indigen, pentru a folosi acest document față de angajatori în relații de natură juridică pentru dovedirea identității sale art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac.
Curtea a reținut că faptele astfel reținute în sarcina sa au corespondență sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen. român, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă (din descrierea în fapt a infracțiunii pedepsite de legislația austriacă la art. 105 alin. (1) rezultă că fapta condamnatului de a o strânge de gât pe victimă cu o mână este aptă a cauza suferințe fizice), de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. c), alin. (2) din C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani (instanța acceptă opinia parchetului sub aspectul încadrării juridice, având în vedere leziunile corporale suferite de victimă, descrise detaliat în cuprinsul certificatului; însă chiar dacă nu s-ar accepta că fapta ar fi cauzat un prejudiciu estetic permanent, ar fi îndeplinită condiția dublei incriminări și prin raportare la dispozițiile art. 193 din C. pen. român) și de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen. român, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul de infracțiuni.
S-a reținut că numitul A. nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, însă având în vedere că acesta are cetățenie română și domiciliu stabil în România, domiciliu pe care l-a activat relativ recent, cu ocazia schimbării actului său de identitate, în data de 13 ianuarie 2023, consimțământul său la transfer s-a apreciat că nu este necesar. În plus, pe numele persoanei condamnate, autoritățile austriece au emis o interdicție de reședință limitată pe durata unui termen de 10 ani, fiind bifate, în cuprinsul certificatului, căsuțele privind expulzarea sa în România (paginile 3 și 5 din certificat). Conform art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, în aceste cazuri nu este necesară existența consimțământului persoanei condamnate.
De asemenea, s-a apreciat că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 din Legea 320/2004. Astfel, s-a constatat că numitul A. nu a fost condamnat pentru aceleași fapte în România, fiind depusă în acest sens fișa sa de cazier judiciar, nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală, nu există niciun fel de date din care să rezulte că nu răspunde penal potrivit legii penale române, nu s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei și în speță nici nu este vorba de fapte pentru care să fi intervenit amnistia, grațierea sau dezincriminarea.
Condamnatul a fost prezent personal la procesul penal pornit împotriva sa (pagina 9 a certificatului).
Față de cele expuse, curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru recunoașterea hotărârii penale străine și dispunerea executării pedepsei în România.
***
Împotriva sentinței penale nr. 19/F din 25 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat apel persoana condamnată A. pe motiv că nu și-a exprimat acordul pentru transferarea sa într-un penitenciar din România.
Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., raportat la dispozițiile legale incidente și prin prisma actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Verificând sentința nr. 29 Hv 80/24v din 05.12.2024 a Tribunalului Salzburg, rămasă definitivă la data de 05.12.2024, privindu-l pe cetățeanul român A., prin raportare la dispozițiile art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, motiv pentru care constată că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Deopotrivă, se constată că, prin sentința nr. 29 Hv 80/24v din 05.12.2024 a Tribunalului Salzburg, rămasă definitivă la data de 05.12.2024, a cărei recunoaștere se solicită în prezenta cauză, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani (2922 de zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constrângere prevăzută de art. 105 alin. (1) din C. pen. austriac, vătămare corporală cu intenție, prevăzută de art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac și de falsificare a documentelor special protejate, prevăzută de art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac cu aplicarea art. 28 alin. (1), art. 39 alin. 1a, art. 39 a alin. (1) cifra 4 și art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac.
În fapt, prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare austriece s-a reținut, în esență, că, cetățeanul român A. l-a constrâns, în data de 31.12.2023, pe B. să rămână în aceeași poziție, prin aceea că l-a apucat cu o mână de gât și l-a împins cu cealaltă mână spre perete, prin uz de violență (art. 105 alin. (1) din C. pen. Austriac); în data de 31.12.2023, în Salzburg, persoana condamnată i-a provocat cu intenție o vătămare corporală gravă lui B., și anume, un traumatism masiv de forță brută sub forma lovirii feței sale mijlocii stângi cu o bară de fier, ce l-a determinat pe B. să sufere mai multe fracturi la mijlocul feței (art. 84 alin. (1) din C. pen. austriac); în luna septembrie 2023, la Salzburg, a utilizat un act de identitate românesc falsificat, aparent emis pe numele C., astfel un document oficial străin, față de angajatori în relații de natură juridică pentru dovedirea identității sale art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac.
Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, în drept, faptele pentru care a fost condamnat A. constituie elementele constitutive ale infracțiunilor de constrângere prevăzută de art. 105 alin. (1) din C. pen. austriac, vătămare corporală cu intenție, prevăzută de art. 87 alin. (1) din C. pen. austriac și de falsificare a documentelor special protejate, prevăzută de art. 223 alin. (2), art. 224 din C. pen. austriac.
În raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii autorității judiciare austriece, se constată că și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul A. având corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen. pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. c), alin. (2) din C. pen., pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani și uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Sub aspectul sancțiunii aplicate, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (aflat la filele x pct. 4 2.1, dosar Curte), se observă că, pentru săvârșirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 8 ani închisoare (2922 zile), natura și cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislația română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută este închisoarea de 10 ani, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depășește acest maxim.
Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetățean român, conform mențiunilor din certificat.
Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, deși apelantul nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că prin hotărârea de condamnare s-a dispus expulzarea de pe teritoriul Austriei pe o perioadă de 10 ani (astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului aflat la fil. 4 din dosarul Curții de Apel Brașov).
Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).
Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autoritățile judiciare maghiare și dispunând executarea pedepsei de 8 ani închisoare (2922 zile), într-un penitenciar din România, precum și deducerea din pedeapsă a perioadei executate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 19/F din 25 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la Actul adițional nr. x din 16.04.2025 privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 19/F din 25 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025.
Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2025.