ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10/F din 27 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025, s-a admis sesizarea formulată prin referatul nr. x/2025 din data de 18 februarie 2025 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, s-a recunoscut Hotărârea nr. 24 Hv 65/23 g pronunțată în data de 05.03.2024 de Tribunalul Innsbruck, Austria, definitivă prin Decizia pronunțată în data de 29.05.2024, de Curtea de Apel din Innsbruck, în dosarul nr. x Bs 106/24 z, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă intenționată și vătămare corporală, prev. de art. 83 și 87 din C. pen. austriac.

S-a dispus punerea în executare în România a pedepsei de 3 ani (1096 zile) închisoare aplicate prin sentința menționată și transferarea condamnatului A., în prezent deținut în Austria, într-un penitenciar din România.

S-a constatat că persoana condamnată nu a fost de acord să fie transferată în România și că Oficiul Federal pentru Străini și Azil din Austria a emis în privința acesteia Hotărârea de interdicție de reședință pe o durată de 6 ani, nr. x, din data de 27.06.2024.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 29.12.2023, până la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca la momentul rămânerii definitive, hotărârea și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii să se comunice autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, a rămas în sarcina statului și s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că la data de 18.02.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a sesizat instanța cu privire la recunoașterea Hotărârii nr. 24 Hv 65/23 g pronunțată în data de 05.03.2024 de Tribunalul Innsbruck, Austria, definitivă prin Decizia pronunțată în data de 29.05.2024, de Curtea de Apel din Innsbruck, în dosarul nr. x Bs 106/24 z, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă intenționată și vătămare corporală, prev. de art. 83 și 87 din C. pen. austriac, respectiv cu privire la punerea în executare în România a pedepsei aplicate prin sentința menționată și transferarea condamnatului, deținut în Austria, într-un penitenciar din România.

În cuprinsul referatului s-a arătat că din documentele transmise de autoritățile judiciare din Austria, în aplicarea dispozițiilor Deciziei Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din data de 27.11.2008, rezultă că numitul A. este deținut în prezent în Austria, în scopul executării pedepsei de 3 ani închisoare, conform Hotărârii nr. 24 Hv 65/23 g pronunțată în data de 05.03.2024 de Tribunalul Innsbruck, Austria, definitivă prin Decizia pronunțată în data de 29.05.2024, de Curtea de Apel din Innsbruck, în dosarul nr. x Bs 106/24 z. S-a mai arătat că persoana condamnată a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de condamnare și nu a fost de acord cu transferarea într-un penitenciar din România.

Curtea de apel a reținut că în speță, conform documentelor transmise de autoritățile austriece, respectiv certificatul emis în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI și copia hotărârii de condamnare traduse în limba română, sunt îndeplinite toate condițiile în vederea recunoașterii Hotărârii nr. 24 Hv 65/23 g pronunțată în data de 05.03.2024 de Tribunalul Innsbruck, Austria, definitivă prin Decizia pronunțată în data de 29.05.2024, de Curtea de Apel din Innsbruck, în dosarul nr. x Bs 106/24 z.

S-a constatat că faptele pentru care numitul A. a fost condamnat în Austria constituie infracțiuni și potrivit legislației române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări.

Astfel, certificatul se referă la infracțiunile de vătămare corporală gravă intenționată și vătămare corporală, prev. de art. 83 și 87 din C. pen. austriac, prin hotărârea de condamnare reținându-se în fapt că în data de 29.05.2023 în barul "B." din localitatea Telfs, persoana condamnată A. împreună cu C., acționând în calitate de complici, în sensul art. 12 C. pen. austriac, l-au rănit grav fizic, cu intenție, pe D., prin aplicarea de lovituri repetate. Concret, inculpații au acționat sub efectul unor emoții puternice, determinate de un atac nelegal din partea victimei, și, încălcându-și dreptul la apărare legitimă, i-au aplicat lui D. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, după care A. l-a lovit pe D. cu mai multe halbe de bere în zona capului, pe când C. l-a lovit cu pumnii în partea superioară a corpului; deși D. zăcea deja neajutorat la pământ, A. l-a lovit cu brutalitate și de mai multe ori în cap cu un scaun de bar și i-a dat două lovituri în zona trunchiului, iar C. i-a mai dat două lovituri puternice în cap, precum și un pumn în cap și alte lovituri în zona toracică, în urma cărora D. a suferit mai multe leziuni traumatice, respectiv contuzie la nivelul craniului, mai multe lacerații pe frunte, ceafa, precum și zona parietală stângă, care au necesitat suturi (copci), leziuni toracice și dureri severe de lungă durată în zona spatelui, având ca urmare o afectare a sănătății și o incapacitate de muncă, care au durat mai mult decât 24 de zile; de asemenea, A., acționând singur, în timpul atacului contra lui D. cu halba de bere, a rănit-o fizic pe prietena acestuia E., care stătea în apropiere, prin aceea că a lovit-o cu halba de bere în zona capului, provocându-i o lacerație, care s-a infectat și care a trebuit fi tratată timp de două săptămâni cu antibiotic.

Prin Hotărârea nr. 24 Hv 65/23 g pronunțată în data de 05.03.2024 de Tribunalul Innsbruck, Austria, definitivă prin Decizia pronunțată în data de 29.05.2024, de Curtea de Apel din Innsbruck, în dosarul nr. x Bs 106/24 z, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă intenționată și vătămare corporală, prev. de art. 83 și 87 din C. pen. austriac.

S-a constata că faptele întrunesc în dreptul intern elementele constitutive ale două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă, astfel că pedeapsa corespunde ca natură și durată legislației naționale.

Numitul A. are cetățenie română și nu a fost de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul său nu este însă necesar având în vedere că Oficiul Federal pentru Străini și Azil din Austria a emis în privința acesteia Hotărârea de interdicție de reședință pe o durată de 6 ani, nr. x, din data de 27.06.2024.

De asemenea, s-a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al recunoașterii prevăzute de art. 163 din Legea 320/2004. Astfel, numitul A. nu a fost condamnat pentru aceleași fapte nici în România și nici în alte state, nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală, nu există niciun fel de date din care să rezulte că nu răspunde penal potrivit legii penale române, nu s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei și nici nu este vorba de fapte pentru care să fi intervenit amnistia, grațierea sau dezincriminarea.

Condamnatul a fost prezent personal la procesul penal pornit împotriva sa și a fost asistat de apărător ales.

S-a constatat, de asemenea, că numitul A. este cetățean român, are domiciliul pe teritoriul statului român (în orașul Râșnov, șos. x, jud. Brașov), iar, din conținutul hotărârii de condamnare rezultă că faptele pentru care a fost condamnat au fost săvârșite în timp ce acesta se afla în vizită la soția sa, care locuiește în Telfs, persoana condamnată locuind însă în țară împreună cu copilul minor, iar, după săvârșirea faptelor imputate acesta a părăsit teritoriul Austriei, pentru punerea în aplicare a mandatului european de arestare fiind găsit de către organele de poliție la domiciliul său din orașul Râșnov, jud. Brașov.

Totodată, s-a constatat că, în prezent, numitul A. este deținut în Penitenciar din Innsbruck (Austria), iar condamnarea, potrivit legii statului emitent, va fi executată integral la data de 29.12.2026, conform certificatului transmis de autoritățile judiciare din Austria persoana condamnată executând 353 zile până la data de 16.12.2024, data calculată a începerii pedepsei fiind 29.12.2023, context în care pedeapsa de 1096 zile (3 ani) urmează a fi considerată executată la data de 29.12.2026.

Împotriva sentinței penale nr. 10/F din 27 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat apel condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la 18 martie 2025, fiind fixat termen aleatoriu la 25 martie 2025.

În dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată a solicitat admiterea apelului și respingerea sesizării formulate prin referatul nr. x/2025 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Apărarea a invocat prevederile art. 164 lit. i)

1

din Legea nr. 302/2004, arătând că soția, cât și fiica minoră a apelantului condamnat locuiesc în Austria de mai bine de 4 ani, îl vizitează la penitenciar periodic și îi oferă sprijin material și moral, soția fiind angajată cu forme legale în statul austriac, iar fetița fiind înscrisă la grădiniță. S-a mai arătat că persoana condamnată nu și-a dat acordul pentru executarea pedepsei în România, apreciindu-se că au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând sentința penală apelată în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că apelul formulat de persoana condamnată A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român.

Art. 167 din aceeași lege stabilește condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, astfel:

(1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

(2) Hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent poate fi recunoscută și pusă în executare și atunci când persoana condamnată nu are cetățenie română, dar trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și nu va pierde dreptul de ședere permanentă în România. Consimțământul persoanei condamnate este obligatoriu.

Înalta Curte, procedând la examinarea probelor, cu referire la incidența dispozițiilor legale mai sus menționate, constată că sunt îndeplinite în cauză condițiile Legii nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, ale Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în 1983, precum și ale Protocolul adițional la această Convenție.

Se reține, că din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, rezultă că apelantul A. a fost condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă intenționată și vătămare corporală, prev. de art. 83 și 87 din C. pen. austriac, aplicată prin Hotărârea nr. 24 Hv 65/23 g pronunțată în data de 05.03.2024 de Tribunalul Innsbruck, Austria, definitivă prin Decizia pronunțată în data de 29.05.2024, de Curtea de Apel din Innsbruck, în dosarul nr. x Bs 106/24 z.

Prin urmare, se constată că hotărârea pronunțată în străinătate este definitivă, fiind îndeplinite dispozițiile din legea specială, iar la data primirii cererii autorităților judiciare ale statului solicitant condamnatul avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, iar faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni potrivit legii române.

În speță, se mai observă că nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, principiul ne bis in idem nefiind încălcat.

Totodată, persoana condamnată A. este cetățean român și are domiciliul pe teritoriul statului român în orașul Râșnov, șos. x, jud. Brașov și se află în prezent încarcerată în Penitenciarul din Innsbruck (Austria).

De asemenea, din datele dosarului rezultă că persoana condamnată nu și-a dat consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, însă se observă, în același timp, că autoritățile judiciare străine au dispus măsura interdicției de ședere pe teritoriul austriac, prin Hotărârea de interdicție de reședință pe o durată de 6 ani, nr. x, din data de 27.06.2024.

Cu privire la aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu este necesar consimțământul atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România [art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală].

În continuare, se constată că în cauză nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute în art. 163 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în sensul că nu a intervenit amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor reținute în sarcina persoanei condamnate.

De asemenea, nu au fost invocate încălcări ale dreptului la un proces echitabil și nici că pedeapsa aplicată ar fi fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau militară. Hotărârea pronunțată în străinătate respectă ordinea publică a statului român și produce efecte juridice în România.

În același timp, se constată că apărările persoanei condamnate sunt nefondate, legăturile apelantului A. cu statul austriac nefiind justificate, din hotărârea străină rezultând că faptele pentru care a fost condamnat au fost săvârșite în timp ce acesta se afla în vizită la soția sa, care locuiește în Telfs, persoana condamnată locuind însă în țară împreună cu copilul minor, iar, după săvârșirea faptelor imputate acesta a părăsit teritoriul Austriei, pentru punerea în aplicare a mandatului european de arestare fiind găsit de către organele de poliție la domiciliul său din orașul Râșnov, județ Brașov.

Pe cale de consecință, având în vedere că, potrivit art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești pronunțate în alte state membre ale Uniunii Europene, îl constituie verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din același act normativ, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect întrunirea tuturor exigențelor necesare pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată cu titlu definitiv de autoritățile judiciare străine referitoare la persoana condamnată A..

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 10/F din 27 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în sumă de 1108 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 10/F din 27 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în sumă de 1108 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2025.