ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 iulie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105/2025 din data de 28.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2025, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și, în consecință:

S-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 13 ani închisoare (4750 zile închisoare) aplicate persoanei condamnate A., aflat în arest în Penitenciarul Graz - Karlau, prin sentința penală nr. 52 HV2/23m din 27.05.2024, pronunțată de Landesgericht Klagenfurt (Tribunalul Klagenfurt) rămasă definitivă prin decizia penală nr. 8 Bs 228/24a din data de 01.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel Graz (Oberlandesgericht Graz) pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prevăzută și pedepsită de art. 15, 75 C. pen. austriac și distrugere prevăzută și pedepsită de art. 15, 169 alin. (1) C. pen. austriac (fapte comise la data de 09.08.2023) având ca și corespondent în legislația română în art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 alin. (1) lit. f) C. pen. și respectiv art. 32 C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen. care incriminează infracțiunile de tentativă la omor calificat și tentativă la distrugere calificată.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. din Penitenciarul Graz - Karlau, Austria într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 13 ani închisoare sub condiția respectării regulii specialității prev. de art. 169 din Legea 302/2004, dispunându-se emiterea mandatului de executare a pedepsei în acest sens.

S-a dedus din pedeapsa de 13 ani închisoare durata măsurilor preventive și perioada executată conform art. 73 C. pen. de la data de 11.08.2023 până la zi.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curea de Apel Cluj a reținut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, urmare a cerrii de cooperare judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Austria, s-a solicitat transferarea persoanei condamnate A., de cetățenie română, dintr-un penitenciar din Austria, într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă, așa cum a rezultat din datele menționate în cuprinsul Certificatului menționat la articolul 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în UE, emis la data de 08.04.2025.

În cauză, analizând hotărârea judecătorească străină și lucrările dosarului, Curtea de Apel Cluj a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune transferarea persoanei condamnate, deținute într-un stat membru al Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, reținând că prin sentința penală nr. 52 Hv 2/23m adoptată de Tribunalul Klagenfurt - Austria la data de 27.05.2024 definitivă prin decizia nr. 8 Bs 228/24a adoptată de Curtea de Apel Graz - Austria la data de 01.10.2024, numitul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor prevăzută și pedepsită de art. 15, 75 C. pen. austriac și distrugere prevăzută și pedepsită de art. 15, 169 alin. (1) C. pen. austriac (fapte comise la data de 09.08.2023) la pedeapsa de 13 ani închisoare (4750 zile închisoare).

S-a reținut că potrivit certificatului întocmit de autoritatea emitentă din Austria în acord cu prevederile art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/919/JAI a Consiliului din 27.11.2008, emis la data de 08.04.2025, rezultă că, în intervalul 11.08.2023-04.03.2025, persoana condamnată a executat în Austria o parte din pedeapsa amintită; în prezent, persoana condamnată se află în executarea acestei pedepse pe teritoriul Austriei; prin hotărârea oficiului federal pentru străini și azil din 04.11.2024 s-a dispus și interdicția de reședință pe durată nelimitată.

Faptele persoanei condamnate A. constau în aceea că, la data de 09.08.2023 în localitatea B., a încercat să-i omoare pe C. și D., turnând câțiva litri de benzină pe o suprafață mare de la primul etaj al blocului situat pe strada x 24, în zona scării direct în fața ușii de intrare în apartamentul lor, pentru a provoca un incendiu de amploare. Prin această faptă a încercat totodată să provoace un incendiu de amploare asupra imobilului fără acordul proprietarului. Focul a fost stins cu ajutorul unei echipe de pompieri.

S-a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei condamnate sunt prevăzute și pedepsite și de legislația română, conform art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 alin. (1) lit. f) C. pen. și respectiv art. 32 C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen. care incriminează infracțiunile de tentativă la omor calificat (asupra a două sau mai multe persoane) și tentativă la distrugere calificată (prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri). S-a mai reținut că, numitul A. a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de condamnare și nu a fost de acord să fie transferat în România, invocând faptul că locuiește deja de 10 ani în Austria, unde și-a creat o existență.

Analizând sesizarea, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea și executarea hotărârii și că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare obligatorii sau facultative, reținând că hotărârea este definitivă și executorie, fiind comunicată de către statul emitent, alături de certificatul menționat la articolul 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008; faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii constituie infracțiuni și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, respectiv infracțiunile de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 -189 alin. (1) lit. f) C. pen. și respectiv tentativă la distrugere calificată prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen., iar numitul A., cetățean roman, nu se află într-o situație care să împiedice pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

S-a mai reținut că, acesta a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea de condamnare și nu a fost de acord să fie transferat în România, însă, s-a avut în vedere că susnumitul se află în situația de excepție în conditiile în care este cetățean român și, deși nu trăiește pe teritoriul României, față de acesta s-a dispus interdictia de reședință pe durată nelimitată.

În consecință, pentru motivele arătate în hotărâre, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile privind recunoașterea hotărârii străine, instanța de fond a dispus admiterea sesizării, a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 13 ani închisoare (4750 zile închisoare) aplicate persoanei condamnate A. și transferul într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei aplicate.

*****

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11.07.2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 17.07.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării apelantului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susținute cu prilejul dezbaterilor, în esență, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul A. a menționat că apelantul nu este de acord a fi transferat în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, solicitându-se astfel respingerea cererii de transfer și să se aibă în vedere faptul că apelantul dorește să execute pedeapsa în Austria.

Analizând apelul declarat de apelantul persoană condamnată A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Austria față de cetățeanul român A. este condiționată în speță de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeași lege.

Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

În cauză se constată că prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea hotărârii străine de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Austria, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârea definitivă recunoscută în cauză.

Astfel, similar primei instanțe, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaștere s-a dispus în cauză - sentința penală nr. 52 Hv 2/23m din 27.05.2024 pronunțată de Tribunalul Klagenfurt, definitivă prin decizia penală nr. 8 Bs 228/24a din 01.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel Graz - cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor și distrugere.

În fapt, s-a reținut că la data de 09.08.2023 în localitatea B., A. a încercat să-i omoare pe C. și D., turnând câțiva litri de benzină pe o suprafață mare de la primul etaj al blocului situat pe strada x 24, în zona scării direct în fața ușii de intrare în apartamentul lor, pentru a provoca un incendiu de amploare. Prin această faptă a încercat totodată să provoace un incendiu de amploare asupra imobilului fără acordul proprietarului. Focul a fost stins cu ajutorul unei echipe de pompieri.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a reținut în mod legal întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârilor de condamnare pronunțate de autoritățile din Austria, respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări (faptele comise de apelantul A. constituind infracțiuni și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, respectiv infracțiunile de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 - 189 alin. (1) lit. f) C. pen. și respectiv tentativă la distrugere calificată prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen.), statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în cauză, s-a reținut că persoana condamnată nu și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, precum și faptul că față de apelantul persoană condamnată A. s-a dispus, prin hotărârea Oficiului federal pentru străini și azil din 04.11.2024 interdicția de reședință pe durată nelimitată.

Astfel, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune recunoașterea și executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deși persoana condamnată a arătat că dorește să rămână în continuare în statul de condamnare, apelantul persoană condamnată A. este cetățean român, iar recunoașterea în România a hotărârii prin care a fost condamnat, putându-se dispune chiar dacă acesta nu este de acord cu transferul, deoarece, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, autoritățile din Austria au luat măsura expulzării împotriva acestuia, fiind emisă o hotărâre de interdicție de reședință pe durată nelimitată, astfel că, în aceste condiții se constată îndeplinită în cauză și condiția prevăzută de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, se reține că în cauză nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, din examinarea tuturor datelor existente în cauză, rezultă că persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil și nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că în mod legal prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. și transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind așadar legală și temeinică, iar apelul de față nefondat.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susțin soluția instanței de fond, ci, exclusiv împrejurarea că nu este de acord cu transferul în România și că dorește să rămână în continuare în statul de condamnare, însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emisă, așa cum s-a arătat, și o decizie de expulzare de pe teritoriul Austriei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 105/2025 din data de 28.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 105/2025 din data de 28.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iulie 2025.