ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 50/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102/PI din data de 15 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de către contestatorul condamnat A., în prezent încarcerat în Penitenciarul Satu Mare, împotriva sentinței penale nr. 101/PI din 4 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 248/A din 9 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că persoana condamnată A. a solicitat, în esență, ca, întemeiat pe prevederile art. 598 lit. c) C. proc. pen., art. 595 alin. (1), (2) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 154 și urm. din Legea 302/2004, să se constate că pedeapsa aplicată de instanța străină prin sentința penală nr. 4Hv 129/132 din data de 27.01.2014, pronunțată de Tribunalul Superior al Landului Graz din Republica Austria, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 15 rap. la art. 75 din C. pen. austriac, nu corespunde cu natura și durata pedepsei prevăzute de legea română pentru infracțiunea similară - respectiv tentativă de omor, prevăzută de art. 188 alin. (2) C. pen. român, raportat la art. 32 și 33 C. pen. român, pedeapsa ale cărei limite sunt de la 5 la 10 ani, și astfel să se dispună adaptarea pedepsei la legislația română, să se constate că pedeapsa rezultată în urma adaptării a fost deja executată începând cu data de 8 martie 2013 până în prezent, executând peste 9 ani și 4 luni de detenție.

Contestatorul a mai solicitat revocarea mandatului de executare emis pentru pedeapsa de 15 ani închisoare și punerea sa de îndată în libertate.

În fapt, s-a arătat că a fost condamnat pentru tentativă de omor la pedeapsa de 15 ani închisoare de autoritățile din Austria, prin sentința penală, nr. 4 Hv 129/132 din 27.01.2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 10 Bs 123/14k din 21.05.2014 în dosarul x/2017, apoi prin sentința penală din dosar x/2017 a Curții de Apel Oradea, s-a admis sesizarea Parchetului și s-a dispus recunoașterea acestei hotărâri străine și transferarea sa în penitenciarele din România.

Întrucât, odată cu recunoașterea hotărârii străine nu s-a dispus și adaptarea pedepsei aplicate de 15 ani la pedeapsa prevăzută de legea română, care este mai favorabilă, s-a solicitat a se dispune în consecință.

S-a mai arătat că pedeapsa aplicată în Austria este de 15 ani închisoare pentru tentativă de omor, însă ea nu corespunde pedepsei prevăzute de legea română pentru aceeași infracțiune de tentativă de omor. S-a mai arătat că legea română prevede pentru omor pedeapsa de la 10 la 20 de ani, iar tentativa la omor este pedepsită cu jumătate, adică de la 5 la 10 ani închisoare, așa cum prevede art. 32-33 C. pen.. S-a mai arătat că, în 8 iulie 2022, contestatorul a executat deja 9 ani și 4 luni, adică aproape maximul pedepsei prevăzut de legea română pentru tentativă de omor.

S-a apreciat că se impune admiterea contestației și după ce se adaptează pedeapsa stabilită de autoritățile austriece de 15 ani, la pedeapsa de maxim 10 ani prevăzută de legea română pentru tentativă de omor, să se constate că deja contestatorul a executat această pedeapsă, cu consecința revocării mandatului de executare și punerii sale de îndată în libertate, urmare a aplicării legii penale mai favorabile și, mai ales, datorită depășirii cu mult a 2/3 din pedeapsa aplicată, executând aproape maximul prevăzut de legea română pentru tentativa la omor de 10 ani.

Prin sentința penală nr. 1027 din 19 iulie 2022 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în baza art. 598 alin. (2) și art. 597 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 47 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Satu Mare invocată de instanță din oficiu și, în consecință, în baza art. 50 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de petentul condamnat A., în prezent aflat în stare de detenție în Penitenciarul Satu Mare, în favoarea Tribunalului Satu Mare.

În temeiul art. 272 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În motivare, s-a arătat că, în cazul contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a), b), d), C. proc. pen., competența de soluționare aparține instanței de executare, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de libertate, sau instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în circumscripția căreia se află locul de deținere, în cazul în care persoana condamnată se află în executarea unei pedepse privative de libertate.

Competența stabilită de art. 598 alin. (2) C. proc. pen., este exclusivă și este dată în materie, de atribuirea acesteia la instanța prevăzută de art. 597 alin. (1) sau 6, în funcție de situația în care se află condamnatul - în stare de libertate, sau încarcerat.

În aceste condiții, în cazul în care curtea de apel a dispus, în baza dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, recunoașterea hotărârii penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conversiunea condamnării și a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanță de executare, în sensul prevederilor art. 553 și 598 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanță specială, desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile judiciare reglementate în legea anterior menționată.

În această situație, s-a apreciat că instanța competentă să judece contestația la executare nu este, prin urmare, curtea de apel, ci instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță, infracțiunea pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.

În speță, instanța a constatat că, potrivit fișei judiciare a petentului, acesta se află în executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 73/P/I/2017 pronunțată în data de 26.06.2017, în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 248/A din data de 09.10.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

Având în vedere că, potrivit prevederilor art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., tribunalul judecă în primă instanță infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 C. pen. precum și faptul că, petentul condamnat se află încarcerat în Penitenciarul Satu Mare, a rezultat că instanța competentă să se pronunțe asupra contestației la executare este Tribunalul Satu Mare.

Prin sentința penală nr. 195 din 28 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Satu Mare, invocată de către contestatorul condamnat A., prin apărător ales, avocat B..

În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat judecata în favoarea Curții de Apel Oradea.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În motivare, tribunalul, procedând la evaluarea motivelor prezentate în cuprinsul demersului judiciar, precum și a temeiurilor de drept invocate, a reținut că cererea contestatorului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitându-se în esență lămuriri cu privire la dispozițiile sentinței penale nr. 101/P/I/04.10.2017 pronunțată în dosar nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 248/A din data de 09.10.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 4 Hv 129/132 din data de 27.01.2014, pronunțată de Tribunalul Landului Graz din Republica Austria, definitivă prin decizia penală nr. 10 Bs 123/14k din data de 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Superior al Landului Graz din Republica Austria, sub aspectul modului în care a fost realizată operațiunea juridică de "adaptare" a pedepsei în accepțiunea disp. art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în privința pedepsei de 15 ani închisoare în regim de detenție, aplicată de autoritățile judiciare străine, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 15, raportat la art. 75 din C. pen. austriac.

Examinând contestația la executare formulată de către contestatorul condamnat A., Curtea de Apel Oradea a apreciat că în cauză există autoritate de lucru judecat.

Astfel, potrivit prevederilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei."

Potrivit prevederilor alin. (2) al aceluiași articol:

"În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție."

Din economia dispozițiilor legale invocate, a rezultat faptul că, în cazul contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În contextul în care Curtea de Apel Oradea, prin sentința penală nr. 101/P/I/04.10.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, a dispus în baza dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, recunoașterea hotărârii penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conversiunea condamnării și a emis mandatul de executare a pedepsei, competența de soluționare a contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în calitate de "instanță care a pronunțat hotărârea ce se execută" în sensul textului legal al art. 598 alin. (2) C. proc. pen., revine acesteia.

În concret, s-a reținut că prin sentința penală nr. 101 din 4 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2017, în baza articolului 154 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autoritățile judiciare austriece de transferare a persoanei condamnate A., aflat în prezent în stare de detenție în Penitenciarul Graz Karlau din Republica Austria, pentru continuarea executării pedepsei de 15 ani închisoare în regim de detenție, aplicate de autoritățile judiciare austriece, într-un penitenciar din România.

În baza articolului 155 din Legea 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. 4 Hv 129/132 din data de 27.01.2014 pronunțată de Tribunalul Landului Graz din Republica Austria, definitivă prin decizia penală nr. 10 Bs 123/14k din data de 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Superior al Landului Graz din Republica Austria, prin care persoana condamnată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 15 ani închisoare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzute de art. 15 raportat la art. 75 din C. pen. austriac.

S-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 15 ani închisoare în regim de detenție și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

S-a constatat că persoana condamnată A. se află deținută în Penitenciarul Graz Karlau din Republica Austria.

S-a dedus, din pedeapsa de 15 ani închisoare în regim de detenție, durata arestului preventiv, precum și perioada executată de la 08 martie 2013 la zi.

În temeiul prevederilor articolului 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 15 ani închisoare în regim de detenție, pe numele persoanei condamnate A., aplicată prin sentința penală nr. 4 Hv 129/132 din data de 27.01.2014 pronunțată de Tribunalul Landului Graz din Republica Austria, definitivă prin decizia penală nr. 10 Bs 123/14k din data de 21.05.2014 pronunțată de Tribunalul Superior al Landului Graz din Republica Austria, astfel cum a fost recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României conform prevederilor prezentei hotărâri.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că pedeapsa de 15 ani închisoare în regim de detenție aplicată numitului A. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, faptă săvârșită cu premeditare, corespunde ca natură și durată pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea similară, neimpunându-se adaptarea acesteia conform dispozițiilor art. 154 alin. (6) lit. b) și alin. (8) și (9) din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a constatat în acest sens că autoritățile judiciare din Austria au reținut comiterea infracțiunii de tentativă de omor, cu premeditare, faptă incriminată de legea penală română la art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care maximul special al pedepsei este de 20 ani închisoare, conform art. 189 rap. la art. 33 alin. (2) teza finală C. pen.

Prin decizia penală nr. 248/A din 9 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondat apelul declarat de persoana condamnată A., împotriva sentinței penale nr. 101 din 4 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Oradea.

În motivare, Înalta Curte a reținut, în esență, că, în ceea ce privește critica vizând reexaminarea pedepsei având în vedere că în statul de condamnare tentativa și infracțiunea consumată au același tratament, în timp ce în legislația română durata pedepsei pentru tentativă este la jumătate față de infracțiunea consumată, un asemenea examen excede cadrului legal, instanțelor naționale fiindu-le interzis, în această procedură, să cenzureze raționamentul autorităților judiciare din statul de condamnare care a stat la baza stabilirii situației de fapt, a vinovăției și a tratamentului sancționator aplicabil persoanelor condamnate.

S-a mai arătat că singura intervenție permisă este doar cu privire la natura și durata pedepsei și numai în cazul în care pedeapsa aplicată nu este compatibilă cu legislația română, iar când se constată o asemenea ipoteză, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze pedeapsa la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea.

S-a mai reținut că, în speța de față, persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de 15 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor cu premeditare, faptă incriminată de legea penală română în art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care maximul special al pedepsei este de 20 ani închisoare, în forma tentativei, astfel că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece este compatibilă, ca durată și natură, cu legislația română.

Prin sentința penală nr. 32/PI din 04 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 238 din 7 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) rap. la art. 599 C. proc. pen., s-a respins contestația la executare, formulată de contestatorul condamnat A., împotriva sentinței penale nr. 101/PI/2017 din data de 04.10.2017 pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017, ca urmare a faptului că s-a criticat modul de adaptare a pedepsei aplicate inițial de către autoritățile judiciare austriece sub aspectul duratei acesteia, critică care a fost soluționată definitiv prin decizia penală nr. 248/A/09.10.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 102 din 17 februarie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (3) și ale art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., precum și ale art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, publicat în Monitorul Oficial nr. 357 din 7 aprilie 2021, Curtea Constituțională a arătat că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea astfel pronunțată este prezumată a exprima adevărul (judiciar) și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, această regulă având ca scop administrarea uniformă a justiției (paragraful 35).

Respectarea principiului autorității de lucru judecat are ca finalitate asigurarea securității raporturilor juridice, componentă a principiului securității juridice, ca standard al dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 6 din Convenție. Acest principiu exprimă, în esență, faptul că cetățenii trebuie protejați "contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze". Principiul securității raporturilor juridice a apărut și s-a dezvoltat pe cale pretoriană, mai exact în practica instanțelor internaționale, dobândind rang de principiu al ordinii juridice europene.

Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a plasat principiul securității raporturilor juridice în rândul exigențelor statului de drept, raportând acest principiu la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție (Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 etc.).

Referitor la același principiu, prin Hotărârea din 8 iulie 2019, pronunțată în Cauza Mihalache împotriva României (paragraful 22), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat existența a trei criterii care trebuie îndeplinite pentru a putea considera că o decizie este definitivă: decizia trebuie să blocheze definitiv urmărirea penală, trebuie să fi fost precedată de o investigație amănunțită și trebuie să se bazeze pe o evaluare a fondului cauzei.

Întrucât obiectul contestației la executare este identic cu cele soluționate anterior potrivit Legii nr. 302/2004 - dosar nr. x/2017 și nr. y/2018 și nu au intervenit modificări sau alte elemente noi de natură a reexamina pe fond chestiunea supusă dezbaterii, Curtea, în baza dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de către contestatorul condamnat A., împotriva sentinței penale nr. 101/PI din 4 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 248/A din 9 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017.

Împotriva sentinței penale nr. 102/PI din data de 15 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat o nouă contestație petentul A..

Prin motivele de contestație formulate, persoana condamnată A. a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii contestate și rejudecând, respingerea inadmisibilității contestației și admiterea cererii și, în temeiul art. 595 alin. (1), (2)-(4), alin. (6) lit. b) C. pen., art. 80 și urm. din Legea 302/2004, adaptarea pedepsei stabilită de autoritățile din Austria, respectiv:

- să se constate că pedeapsa aplicată de instanța străină - sentința penală nr. 4Hv 129/132 din data de 27.01.2014, pronunțată de Tribunalul Superior al Landului Graz din Republica Austria, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 15 rap. la art. 75 din C. pen. austriac nu corespunde cu natura și durata pedepsei prevăzute de legea română pentru infracțiunea similară- respectiv tentativă de omor, prevăzută de art. 188 alin. (2) C. pen. raportat la art. 32 si 33 C. pen., pedeapsă ale cărei limite sunt de la 5 la 10 ani,

- să se dispună adaptarea pedepsei la legislația română,

- să se constate că pedeapsa rezultată în urma adaptării, a fost deja executată, începând cu data de 8 martie 2013, fiind executată detenție peste 9 ani și 4 luni,

- să se dispună revocarea mandatului de executare de 15 ani închisoare dispus prin sentința penală din 29.06.2017 a Curții de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2017 și punerea sa, de îndată, în libertate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2022.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârii.

În speță, contestatorul condamnat A. a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, adaptarea pedepsei aplicate de instanța străină, respectiv Tribunalul Superior al Landului Graz din Republica Austria.

Înalta Curte are în vedere că, prin sentința penală nr. 32/PI din 04 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 238 din 7 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) rap. la art. 599 C. proc. pen., s-a respins contestația la executare, formulată de condamnatul A., împotriva sentinței penale nr. 101/PI/2017 din data de 04.10.2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017, ca urmare a faptului că petentul a criticat modul de adaptare a pedepsei aplicate de către autoritățile judiciare austriece, critică care a fost soluționată definitiv prin decizia penală nr. 248/A/09.10.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 101 din 4 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Oradea.

În cauză, criticile contestatorului vizează aceleași aspecte reiterate, analizate de instanțele române anterior.

Înalta Curte constată că, prin prezentul demers judiciar, este repusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii anterioare. Prin decizia penală nr. 248/A din 9 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a analizat pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare austriece și s-a constatat că pedeapsa de 15 ani închisoare, stabilită pentru tentativă la infracțiunea de omor cu premeditare, infracțiune prevăzută de legea penală română în art. 32 rap. la art. 189 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., pentru care maximul special al pedepsei este de 20 ani închisoare (în forma tentativei), este compatibilă ca durată și natură cu cea prevăzută în legislația română.

Înalta Curte mai notează că, în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice, în condițiile în care instanța română a analizat posibilitatea adaptării sancțiunii aplicate persoanei condamnate și a concluzionat că nu se impune a fi adaptată.

Pe durata executării pedepsei închisorii, contestatorul s-a mai adresat instanței române, invocând motive similare, cerere ce i-a fost respinsă prin sentința penală nr. 32/PI din 04 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 238 din 7 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, constatând legală și temeinică hotărârea atacată, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 102/PI din data de 15 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 102/PI din data de 15 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2023.