ÎCCJ, Decizia nr. 115/2025

Ședința publică din data de 29 septembrie 2025

Asupra cererii de completare, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Decizia a cărei completare se solicită

Prin Decizia nr. 34 din 10 februarie 2025 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins excepția necompetenței materiale, invocată de recurentă și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 5395 din 16 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Cererea de completare

La 24 iulie 2025, recurenta a formulat cerere de completare a hotărârii anterior menționate.

În motivare, a susținut că în partea introductivă a deciziei s-a menționat că instanța ar fi reținut cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate; în considerentele deciziei, au fost analizate cele trei excepții: de necompetența materială a completului de 5 judecători, de nulitate a întâmpinării depuse de intimat și cea de inadmisibilitate a recursului.

Petenta susține că în dispozitivul deciziei s-a consemnat doar soluția de respingere a excepției necompetenței materiale invocată de recurentă și respingerea ca inadmisibil a recursului.

Așadar, ceea ce reproșează petenta este că dispozitivul conține doar soluția asupra excepției de necompetență, iar nu și soluția asupra excepțiilor de nulitate a întâmpinării și de inadmisibilitate a recursului; în acest sens, petenta solicită completarea dispozitivului cu soluția și asupra acestor excepții.

Apreciază că în această situație sunt întrunite prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Completului de 5 judecători

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis involuntar a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, adică asupra unei cereri care configurează cadrul procesual dintre părțile litigante din perspectiva obiectului judecății. Așadar, această procedură este stabilită pentru a remedia omisiuni involuntare ale instanței de judecată, a se asigura astfel o judecată completă a procesului derulat între părți, cu respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză și care constituie obiectul judecății între părțile litigante.

În cauza de față, petenta susține că soluția dată asupra excepțiilor nulității întâmpinării și inadmisibilității recursului nu se regăsește în dispozitivul deciziei.

Verificând aspectele invocate, Înalta Curte constată că, prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul nr. x/2024, recurenta a invocat excepția nulității întâmpinării, pentru lipsa temeiului de drept, cu referire la art. 205 alin. (2) lit. c) din C. proc. civ.

În motivarea deciziei a cărei completare se solicită, instanța a analizat excepția invocată, reținând că întâmpinarea ar fi fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 490 și următoarele din C. proc. civ., fiind indicate motivele de fapt și de drept pe care intimatul și-a fundamentat apărările, atât în ceea ce privește inadmisibilitatea căii de atac declarate de recurentă, cât și pe fondul acesteia. A constatat că nu se pune problema unei încălcări a cerinței prevăzute de art. 205 alin. (2) lit. c) din C. proc. civ., care să atragă nulitatea întâmpinării. În plus, s-a reținut că în C. proc. civ. nu este prevăzută expres sancțiunea nulității pentru nerespectarea art. 205 alin. (2) lit. c) sau neindicarea temeiului de drept al întâmpinării. Așadar, chiar și în ipoteza în care intimatul nu ar fi îndeplinit aceste cerințe, nefiind întrunită ipoteza art. 175 C. proc. civ. referitoare la existența unei vătămări, această chestiune nu putea fi reținută ca motiv de nulitate a întâmpinării.

Înalta Curte constată că prin considerentele deciziei au fost analizate aspectele invocate de recurentă, iar împrejurarea că în dispozitiv nu se regăsește în mod expres măsura nevalorificării excepției nulității întâmpinării nu este de natură să atragă incidența prevederilor art. 444 din C. proc. civ., câtă vreme procedura completării hotărârii, reglementată de acest text de lege, este deschisă exclusiv cu privire la eventuale omisiuni ale instanței de a soluționa o cerere principală, accesorie sau incidentală, în sensul art. 30 din C. proc. civ., iar nu în privința oricărei solicitări adresate instanței în cursul derulării procedurii ori a oricărei excepții invocate în fața acesteia.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată, de asemenea, că susținerile petentei nu pot fi circumscrise prevederilor art. 444 din C. proc. civ.

Astfel, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului iar instanța a procedat la analiza acesteia, cu argumentele ce alcătuiesc considerentele deciziei, prin dispozitiv fiind respins recursul, ca inadmisibil.

Susținerea petentei, în sensul că prin dispozitiv nu ar fi fost admisă excepția inadmisibilității recursului, ci doar respins recursul ca inadmisibil, deși reală, nu are valențele pe care încearcă să i le confere autoarea cererii de completare, prin raportare la prevederile art. 444 din C. proc. civ.

Excepția de inadmisibilitate este mijlocul procedural de apărare prin care partea interesată, fără a adresa o cerere instanței, supune analizei acesteia chestiunea admisibilității unui demers judiciar, scopul urmărit fiind acela ca cererea părții adverse să fie respinsă ca inadmisibilă, indiferent dacă este vorba despre o cerere de chemare în judecată ori despre o cale ordinară sau extraordinară de atac. Prin urmare, respingerea ca inadmisibilă a căii de atac este consecința valorificării apărărilor formulate pe calea excepției invocate. În acest context, nemenționarea expresă, în dispozitivul deciziei, a valorificării excepției, nu afectează acuratețea deciziei atâta vreme cât dispozitivul cuprinde soluția asupra actului de sesizare a instanței, adică asupra cererii cu care instanța a fost învestită, în acord cu exigențele art. 425 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. privind conținutul dispoozitivului.

Pentru aceste considerentele, Înalta Curte constată că solicitarea petentei nu se circumscrie ipotezei reglementate prin art. 444 din C. proc. civ., nefiind identificate capete de cerere principale sau accesorii ori cereri conexe sau incidentale sau de genul celor prevăzute la alin. (3) al articolului menționat, asupra cărora instanța să fi omis a se pronunța.

În plus, Înalta Curte constată că decizia a cărei completare se solicită este legală și prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., sens în care va fi respinsă cererea formulată de recurenta A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 34 din 10 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurenta A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 34 din 10 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2025.