Decizia nr. 1353/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 15.05.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Inspecția Judiciară și B., să se pronunțe o hotărâre prin care instanța să dispună: 1. constatarea nulității absolute a Rezoluției de clasare din 25.01.2019, emisă de către pârâta Inspecția Judiciară în lucrarea înregistrată sub nr. x/2018, ca urmare a nerespectării condițiilor de legalitate, formă, conținut și obiect al sesizării și învestirii Inspecției Judiciare; 2. constatarea faptului că prin rezoluția de clasare nu s-a realizat de către Inspecția Judiciară o soluționare a cererii motivate din 27.03.2018, de efectuare de verificări prealabile și de pronunțare, sub aspect disciplinar, în raport cu pârâta B., judecător în cadrul Curții de Apel Galați, pentru situațiile concret, distinct și punctual indicate (prevăzute de art. 99 lit. a), lit. f) și lit. r), lit. s), lit. ș) și lit. t) și art. 99 1 din Legea nr. 303/2004); 3. admiterea contestației formulate cu privire la Rezoluția de clasare din 25.01.2019, emisă în soluționarea lucrării înregistrate sub nr. x/2018, precum și cu privire la Rezoluția din 16.04.2019, de respingere a contestației la clasare, ca și de menținere a rezoluției atacate, rezoluție formulată de către Inspectorul Șef, în cadrul lucrării nr. C19-1030, cu consecința pronunțării unei soluții de desființare a celor două acte administrative menționate; 4. dispunerea trimiterii lucrării și a dosarului nr. x/2018, la inspectorul judiciar competent, pentru reluarea și completarea verificărilor și soluționarea sesizării cu respectarea legii; 5. pronunțarea asupra legalității actelor și a operațiunilor administrative, succesive, care au și stat la baza întocmirii și a emiterii celor două rezoluții; 6. acordarea cheltuielilor de judecată. La data de 16.10.2019, reclamantul A. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat instanței să ia act de nerespectarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, precum și efectuarea procedurii falsului, ca urmare a înscrierii în fals, împotriva formei și a conținutului Rezoluției de clasare nr. x/2013 din 25.01.2019. De asemenea, s-a invocat excepția de nelegalitate, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în raport cu Ordinul Inspectorului Șef nr. 22/01.02.2019, prin care s-a transferat inspectorului șef adjunct dreptul de a semna și confirma rezoluțiile de clasare emise de unitate.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de ședință din data de 26 februarie 2020 s-a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere în fals în legătură cu Rezoluția nr. x/2018. Prin sentința civilă nr. 173 din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepția necompetenței funcționale, excepția nulității întâmpinării și excepția de nelegalitate a Ordinului 22/01.02.2019, ca neîntemeiate. Totodată, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Inspecția Judiciară și B., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 173 din 11 martie 2020 și a încheierii din data de 26 februarie 2020 a formulat recurs reclamantul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 din C. proc. civ., pentru următoarele motive de nelegalitate: - pentru termenul de pronunțare de la 11.03.2020 s-a formulat și depus o cerere de repunere pe rol a cauzei, în condițiile art. 400 din C. proc. civ., ca și de înscriere în fals și de efectuare a procedurii falsului, în raport și cu procesul-verbal din 07.01.2020, de constatare și atestare a legalității includerii la repartiția aleatorie a completului de judecată 19 Fond (care ar fi fost recunoscut și nominalizat ca fiind specializat), cerere ignorată de către instanță; - în mod greșit prima instanță a dispus respingerea cererii de înscriere în fals, formulată anterior și împotriva Rezoluției de clasare nr. x/2018, din 25.01.2019, cu privire la forma sa modificată; - cu privire la respingerea excepției necompetenței funcționale, soluția pronunțată nu este motivată și nici dovedită, făcându-se o referire generică la Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel București, cu nr. 374/2018, din conținutul căreia nu rezultă existența și funcționarea acceptată a completului specializat, completul 19 Fond, care să și nominalizeze, ca judecător unic, pe judecătorul care a soluționat cauza; - nu s-a dovedit că instanța a fost legal constituită funcțional la pronunțarea soluției din 11.03.2020, cu consecința nulității tuturor actelor îndeplinite, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 417/2019 (paragrafele nr. 79, 138, 139) și Deciziei nr. 17/2018, pronunțată în recurs în interesul legii de către I. C. civ..J; - instanța de fond nu motivează soluția de respingere a excepției nulității întâmpinării, iar în condițiile în care întâmpinarea este lovită de nulitate pentru nerespectarea condițiilor de înscris autentic, devine evident că eficacitatea juridică a respectivului înscris este nulă; - instanța nu a luat în considerare motivarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 22/01.02.2019 al Inspectorului Șef și, deși prin încheierea de la 11.12.2019, a dispus ca pârâta să prezinte și să depună respectivul ordin, instanța nu a îndeplinit condițiile procedurale; - dispozițiile art. 69 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 stabilesc doar că inspectorul șef adjunct "ajută", nu și că poate semna valabil în locul inspectorului șef, excepția de nelegalitate fiind întemeiată; - s-a invocat excepția lipsei de la dosar a Rezoluției Inspectorului Șef nr. C19-1030, de respingere a plângerii, împotriva rezoluției de clasare nr. x/2018 din 25.01.2019, pe care instanța nu a soluționat-o și nu a dispus măsuri de completare a dosarului (mai ales că acțiunea viza și anularea acestui act administrativ) pronunțând o soluție în raport cu un alt act lipsă din dosar, fără nicio motivare; - soluția din dispozitiv, generică și imprecisă, de respingere a acțiunii fără a se putea descifra la ce capete de cerere se referă dintre cele 6 formulate distinct și pentru care nici prin considerente nu se regăsesc mențiuni, este lovită de nulitate absolută; - deși acțiunea a fost promovată și motivată în raport cu conținutul și forma inițială a actelor comunicate anterior de către Inspecția Judiciară, soluția instanței a fost dată în contextul luării în considerare a actelor modificate, prezentate de către Inspecția Judiciară. Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și a încheierii, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond competentă funcțional.

Apărările formulate în recurs Intimata - pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este generic invocat, fără o motivare concretă. În ceea ce privește obligația judecătorului de motivare a hotărârii, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a susținut că instanța fondului a răspuns punctual fiecărui capăt de cerere și motiv de nelegalitate a rezoluțiilor de clasare. Cu privire la motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., s-a arătat că prin cererea de recurs nu a fost indicată nicio normă de procedură încălcată.

Răspunsul la întâmpinare Recurentul - reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanței de recurs să constate că întâmpinarea este lovită de nulitate, ca înscris autentic, în raport cu nerespectarea obligațiilor prevăzute de dispozițiile art. 269 alin. (1) din C. proc. civ., cu lipsa dovezii de înregistrare a acestuia, precum și pentru nerespectarea condițiilor art. 205 din C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 6245 din data de 24 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității întâmpinării, invocată de recurentul- reclamant A., și a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 173 din 11 martie 2020 și a încheierii din data de 26 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de completare a hotărârii pronunțate de instanța de recurs. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 4.02.2022, recurentul - reclamant A. a solicitat, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., completarea deciziei nr. 6245 din data de 24 noiembrie 2020, în ceea ce privește soluția dispusă asupra excepției nulității întâmpinării. În susținerea cererii s-a arătat că prin răspunsul la întâmpinare au fost invocate împrejurări care atrag nulitatea întâmpinării, printre care și aspecte privind datarea înscrisului și lipsa numărului specific de înregistrare a actului în evidențele pârâtei. Din motivarea deciziei rezultă că instanța, pronunțându-se asupra unor elemente nesemnificative și reținând alte considerente decât cele reclamate, a omis a se pronunța asupra excepției invocate. S-a solicitat, în consecință, pronunțarea unei hotărâri separate, în raport cu excepția invocată, privind lipsa datei și a înregistrării respectivei întâmpinări în evidențele intimatei, pentru a se stabili validitatea și eficiența juridică a acestui act procedural.

Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a dispozitivului Analizând cererea de completare a dispozitivului în raport cu hotărârea care se solicită a fi completată, Înalta Curte de Casație și Justiție o va respinge, pentru considerentele ce urmează: Astfel cum s-a arătat la pct. 5 din prezenta hotărâre, prin răspunsul la întâmpinare formulat de recurentul - reclamant în dosarul de recurs, s-a arătat că întâmpinarea formulată de pârâta Inspecția Judiciară este lovită de nulitate, ca înscris autentic, în raport cu nerespectarea obligațiilor prevăzute de dispozițiile art. 269 alin. (1) din C. proc. civ., cu lipsa dovezii de înregistrare a acestuia, precum și pentru nerespectarea condițiilor art. 205 din C. proc. civ. Prin decizia nr. 6245 din data de 24 noiembrie 2020, Înalta Curte a respins excepția nulității întâmpinării, invocată de recurentul- reclamant A.. Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare." Instanța constată că textul de lege enunțat are în vedere ipoteza în care judecătorul a omis să soluționeze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală (minus petita), totalitatea cererilor constituind cadrul obiectiv al judecății și limitele învestirii, pe care instanța este ținută să le respecte întocmai, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., mai sus citate, Înalta Curte constată că nu există o omisiune a instanței de a se pronunța asupra unei cereri formulate de recurentul-reclamant, soluția acordată asupra excepției de nulitate a întâmpinării, precum și considerentele pentru care această excepție a fost respinsă regăsindu-se în conținutul deciziei nr. 6245 din data de 24 noiembrie 2020. Pe de altă parte, se constată că cererea reclamatului a urmărit nu doar completarea deciziei civile, ci și revenirea asupra soluției date prin decizia amintită asupra excepției, or, un asemenea petit nu poate fi formulat pe calea unei cereri de completare a dispozitivului. În acest sens, sunt relevante considerentele Deciziei nr. 597 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016, paragraful 15, în care Curtea Constituțională a României a reținut că nu motivarea este cea care se completează prin intermediul procedurii cuprinse în art. 444 din C. proc. civ., ci dispozitivul hotărârii, care, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din același cod, trebuie să cuprindă soluția dată tuturor cererilor deduse judecății, urmărindu-se așadar remedierea unei omisiuni constând în răspunsul la una sau mai multe cereri formulate de părțile din proces. 9 .Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurentul reclamant A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 6245 din data de 24 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.