ÎCCJ, Decizia nr. 84/2025

Asupra recursului;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Încheierile care fac obiectul recursului

Prin încheierea din 11 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de recuzare formulată de petenta A împotriva domnului judecător B și a doamnei judecător C, membri ai completului de judecată nr. x al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 18 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 33 C. proc. civ. și de art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, formulată de petenta A, ca inadmisibilă.

Recursul

Împotriva încheierilor din 11 și 18 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/35/2021/a2.1.1., arătate anterior, a formulat recurs recurenta A, înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/1/2025.

Cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta susține că instanța de recuzare nu a analizat consecința nerespectării de către judecătorii recuzați a dispozițiilor art. 390 C. proc. civ. și a celor ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ceea ce atrage, în opinia recurentei, nulitatea încheierii. Arată că în acest mod i s-a produs o vătămare a drepturilor sale, respectiv a accesului la o justiție independentă și imparțială și a dreptului la un proces echitabil.

Învederează că judecătorii recuzați erau în stare de incompatibilitate deoarece au soluționat cauza pe fond, astfel că nu mai puteau soluționa cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Mai arată că instanța de recuzare a reținut greșit că, din moment ce textele legale ce formează obiectul excepțiilor de neconstituționalitate sunt diferite, excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul dosarului nr. x/35/2021/a2.1.1 nu poate să interfereze cu motivarea pronunțată în dosarul nr. x/35/2021/a2.1, aceste considerente fiind generale din perspectiva celui de-al treilea motiv de recurs.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se apreciază că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, respectiv instanța nu a avut în vedere toate susținerile recurentei

Apărările părților

Intimatul Consiliul superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a recursului formulat în cauză motivat de faptul că recurenta nu mai poate justifica un interes actual în susținerea demersului judiciar, nemaiavând calitatea de judecător și, în consecință, solicită respingerea recursului ca lipsit de interes. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului împotriva celor două încheiere atacate, ca nefondat.

La termenul de judecată din 12 mai 2025, recurenta a depus la dosar o cerere de recuzare, care a fost soluționată, conform prevederilor art. 51 C. proc. civ., în sensul respingerii acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

A. La termenul de judecată de astăzi, 12 mai 2025, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în ceea ce privește încheierea din 11 februarie 2025, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac formulate în cauză, excepție de procedură care face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.”

Conform art. 26 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formațiuni de judecată cu o competență specifică, nefiind în regulă generală o instanță ierarhic superioară secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Un argument în acest sens îl reprezintă și faptul că, atunci când a reglementat competența Completului de 5 judecători în materie civilă în soluționarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, legiuitorul a făcut-o în mod expres și limitativ [spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410 art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.], ipoteza dedusă judecății nefiind însă reglementată.

La pronunțarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudența constantă a Completului de 5 judecători cu privire la inadmisibilitatea recursului exercitat împotriva încheierii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care este respinsă cererea de recuzare, jurisprudență reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019 și nr. 236/2020.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) C. proc. civ. și art. 26 din Legea nr. 304/2022, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A împotriva încheierii din 11 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/35/2021/a2.1.1.

B. Examinând excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători reține următoarele:

Potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 304/2022: „Secția I civilă, Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.”

Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 304/2022: „Completurile de 5 judecători soluționează și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de Secția penală, când judecă în primă instanță, sau de un alt complet de 5 judecători.”

Din analiza acestor texte de lege rezultă că recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de Secția I civilă, Secția a II-a civilă sau Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție se judecă de un alt complet al secției care a pronunțat încheierea recurată.

În schimb, recursul exercitat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un complet de 5 judecători în materie civilă, se judecă de un alt complet de 5 judecători.

Ca atare, recursurile formulate împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale se judecă pe orizontală atât la nivelul secțiilor civile și de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și la nivelul completurilor de 5 judecători în materie civilă.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte reține că recurenta A a declarat recurs împotriva încheierii din 18 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/35/2021/a2.1.1..

Fiind recurată o încheiere prin care Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins o cerere de sesizare a Curții Constituționale rezultă că soluționarea recursului exercitat în prezenta cauză intră în competența acestei secții, conform art. 23 alin. (3) din Legea nr. 304/2022.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3) raportat la art. 494 C. proc. civ., Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va trimite spre competentă soluționare recursul declarat împotriva încheierii din 18 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/35/2021/a2.1.1., acestei secții.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A împotriva încheierii din 11 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/35/2021/a2.1.1.

Trimite Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru competentă soluționare cererea de recurs declarată de recurenta A împotriva încheierii din 18 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/35/2021/a2.1.1.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 12 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.