ÎCCJ, Decizia nr. 99/2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Încheierile ce formează obiectul recursului

Prin Încheierea din 25 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare formulată de petentul A împotriva doamnei judecător B, în dosarul nr. x/1/2024.

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare formulată de petentul A împotriva doamnei judecător C, în dosarul nr. x/1/2024.

Recursul declarat în cauză

Împotriva încheierilor menționate, A a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Asupra cererii de recuzare

Prin cererea depusă la 2 iunie 2025, ora 11.15, recurentul A a recuzat întreg completul de judecată, întrucât există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

În motivarea cererii, recurentul a arătat că toți membrii acestui complet de judecată au fost implicați în diverse și multe dosare de fond sau incidente, judecate cu lipsă de imparțialitate.

Înalta Curte constată că petentul nu a invocat nicio chestiune punctuală în susținerea cererii sale, nu a indicat niciun caz de incompatibilitate și nici nu a precizat vreun temei de drept, cererea de recuzare fiind informă sub acest aspect.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 47 alin. (1), (2) și (4) C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea condițiilor acestui articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care, în acest caz, se constată de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorilor recuzați, prevederi în raport cu care constată că cererea dedusă judecății nu poate fi primită.

Cu această motivare, Înalta Curte constată că cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 47 alin. (1) C. proc. civ., sens în care va respinge cererea de recuzare ca inadmisibilă, în temeiul art. 47 alin. (4) din același cod.

Asupra recursului pendinte

Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare.

În aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., când hotărârea prin care a fost soluționată este definitivă, încheierea de respingere a cererii de recuzare poată fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară.

Însă, Completul de 5 judecători nu este instanță ierarhic superioară secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât ierarhia instanțelor judecătorești este expres reglementată prin art. 94 C. proc. civ., și anume: judecătoriile, tribunalele, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Completul de 5 judecători este o formațiune de judecată constituită în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu competență specială, reglementată de art. 26 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, conform cărora Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege, precum și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători.

Completul de 5 judecători are o competență expres și limitativ reglementată de Codul de procedură civilă în ceea ce privește căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile non-penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, și anume: conflictul dintre două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 136 alin. (3) renunțarea la dreptul pretins în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 410 perimarea constatată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 421 alin. (2) revizuirea pentru hotărâri potrivnice soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 513 alin. (6) contestația privind tergiversarea procesului formulată în cauzele care se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 525).

În consecință, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că împotriva încheierii prin care a fost respinsă recuzarea într-o cauză soluționată prin hotărâre definitivă pronunțată de o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este deschisă calea de atac a recursului.

În acest sens este și jurisprudența anterioară a Completului de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021, nr. 104/2021 și 200/2022, nr. 153/2024, nr. 204/2024.

Având în vedere aceste argumente, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recuzare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A împotriva Încheierilor din 25 septembrie 2024 și din 6 noiembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/1/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2025.