ÎCCJ, Decizia nr. 224/2024

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra recursului;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din camera de consiliu de la 4 iunie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător A., ca rămasă fără obiect și, totodată, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător B. și a domnului judecător C., formulată de petentul D. în dosarul nr. x/2023.

Împotriva încheierii menționate anterior, a declarat recurs recurentul D., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, sub nr. x/2024.

La 24 iulie 2024, recurentul a depus la dosar motivele de recurs prin care invocă incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Prin recurs, recurentul susține că, în mod greșit, au fost respinse cererile de recuzare formulate deoarece există suspiciuni întemeiate de imparțialitate a judecătorilor recuzați.

Intimata nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Se constată că instanța este învestită cu recursul împotriva încheierii din 4 iunie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în dosarul nr. x/2023 în raport cu criticile dar și cu numărul dosarului indicate de recurent prin cererea de recurs.

Prin încheierea din 4 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în dosarul nr. x/2023 s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de recuzare a unui membru a completului nr. 4 de la nivelul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, ca nefondată, cererea de recuzare a celorlalți doi membri din același complet.

În cauză, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac formulate în cauză, excepție de procedură care face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Așadar, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Conform art. 26 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formațiuni de judecată cu o competență specifică, nefiind o instanță ierarhic superioară secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.

Un argument în acest sens, îl reprezintă și faptul că, atunci când a reglementat competența Completului de 5 judecători în materie civilă în soluționarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, legiuitorul a făcut-o în mod expres și limitativ [spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) din C. proc. civ..], ipoteza dedusă judecății nefiind însă reglementată.

La pronunțarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudența constantă a Completului de 5 judecători cu privire la inadmisibilitatea recursului exercitat împotriva încheierii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care este respinsă cererea de recuzare, jurisprudență reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019 și nr. 236/2020.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 26 din Legea nr. 304/2022, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

Față de precizarea recurentului, depusă la dosar la data de 18 iunie 2024 prin care a învederat că recursul declarat vizează cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători apreciază că acest recurs este de asemenea inadmisibil, având în vedere, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii din 4 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă pronunțate în acest dosar, că instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a considerat că față de soluția pronunțată nu se mai impune analizarea cererilor subsidiare formulate în cauză.

Prin urmare, nu există o soluție/pronunțare a instanței de fond pe temeiul art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 care să deschidă recurentului calea formulării unui recurs în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (1) și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat recurentul D. împotriva încheierii din 4 iunie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 4 iunie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.