ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1377/2024

Ședința publică din data de 08 martie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2023 pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A., prin Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiul Timișoara, să se suspende:

- Dispoziția Primarului Municipiului Timișoara nr. 1494/20.06.2023 privind sancționarea mea disciplinară prin aplicarea sancțiunii disciplinare diminuarea drepturilor salariale cu 15% pe o perioadă de 6 luni, cu consecința repunerii provizorii a părților în situația anterioară diminuării drepturilor salariale;

- Dispoziția Primarului Municipiului Timișoara nr. 1668/11.07.2023 privind sancționarea mea disciplinară prin aplicarea sancțiunii disciplinare destituirea din funcția publică, cu consecința reintegrării mele temporare în funcția publică deținută anterior emiterii acestei dispoziții, dacă această funcție publică mai există în statul de funcții al autorității publice locale sau, în caz contrar, într-o funcție publică echivalentă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 716 de la data de 9 septembrie 2023 emisă de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2023, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat provizorie invocată de pârât și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., prin Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în Subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara, având ca obiect suspendarea executării dispozițiilor Primarului Municipiului Timișoara nr. 1494/20.06.2023 și nr. 1668/11.07.2023.

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

Totodată, pe parcursul judecății cauzei în fața instanței de recurs, mai exact la data de 6 noiembrie 2023, recurenta - reclamantă a formulat o cerere de recuzare împotriva a doi dintre membrii titulari ai completului învestit cu soluționarea căii de atac a recursului prin care se atacă sentința civilă nr. 716 a Tribunalului Timiș, care a fost soluționată în sensul respingerii prin încheierea de ședință de la data de 14 noiembrie 2023.

Reclamanta A. a formulat cerere de recurs împotriva încheierii civile de la data de 14 noiembrie 2023, cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 3 ianuarie 2024.

În esență, în motivare, a arătat că doamnele judecător B. și C. nu au înțeles să se retragă de la judecata cauzei cu nr. x/2023, în condițiile în care au mai soluționat alte două dosare în care reclamanta din prezenta cauză se judeca în contradictoriu cu același primar, ce a avut calitatea de parat, existând îndoieli cu privire la imparțialitatea acestora în soluționarea dosarului cu numărul anterior indicat.

A invocat temeiul de drept de la art. 155 din Codul Administrativ care reglementează atribuțiile primarului.

Având in vedere faptul ca SDM si CERC sunt in subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara iar primarul coordonează serviciile publice de interes local, iar soțul doamnei judecător B. deține firma S.C. D. S.R.L. si că a încheiat contracte cu CERC și SDM, fapt ce rezulta si din declarația de interese a acesteia, a apreciat că există împrejurări care fac justificată temerea unui interes în legătură cu pricina care se judecă si ca exista elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea acesteia.

Deoarece a sesizat DNA si Inspecția Judiciara împotriva doamnei judecător C. a considerat că este evident faptul că există dușmănie în raport de magistratul respectiv și, prin urmare, a considerat că doamna judecător nu poate fi imparțială.

În raport de dispozițiile art. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești precum și de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 2, pct. 9 și pct. 13 C. proc. civ., a arătat că încheierea de ședința este nelegală.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând și încuviințarea probei cu înscrisuri.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, față de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul reclamantei A. este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată că instanța ce contencios administrativ a fost învestită în dosarul nr. x/2023 cu o cerere de anulare a unor dispoziții emise de Primarul Municipiului Timișoara, în cadrul judecății de fond acțiunea fiind respinsă.

Reclamanta a formulat cerere de recurs iar pe parcursului derulării judecății în fața instanței de recurs, în speță Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, tot aceasta a depus și o cerere de recuzare a 2 dintre membrii completului învestit cu judecata căii de atac.

Cererile de recuzare au fost respinse iar această soluție, consfințită în încheierea de ședință de la data de 14 noiembrie 2023, a fost recurată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dosarul urmând a fi soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) prevede:

"(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material …" totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

Înalta Curte apreciază că argumentele recurentei vizând în fapt pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost expuse, nu sunt întemeiate.

Astfel, analizând argumentația completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de recuzare, constată că în mod corect a reținut Curtea de Apel prin încheierea recurată că, din modul în care este redactat art. 42 alin. (1) pct. 2, pct. 9 și pct. 13 C. proc. civ., rezultă cu claritate că judecătorul incompatibil poate fi recuzat pentru aceste motive:

- când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;

- dacă el, soțul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relații de dușmănie cu una dintre părți, soțul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;

- atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

În mod corect, a apreciat instanța că nu sunt incidente astfel de motive de incompatibilitate în lipsa exprimării unei păreri personale a doamnelor judecător în legătură chiar cu pricina pe care o soluționează în cauza de față, respectiv recurs, reținând că soțul doamnei judecător B. este persoana care deține firma S.C. D. SRL(firmă care are încheiate contracte cu CERC și SDM, unități aflate sub tutela Primăriei Timișoara și a Consiliului Local Timișoara) iar cu privire la doamna judecător C. arătându-se că recurentul a formulat împotriva acesteia o sesizare la Inspecția Judiciară și o plângere penală.

În opinia instanței de fond, împărtășită și de instanța de control judiciar, cu prilejul soluționării cererilor de recuzare, completul legal învestit, a reținut că nu s-a probat vreo ingerință a pârâților din dosar în modul de stabilire a contractelor încheiate de SDM și CERC cu D. S.R.L., nefiind identificate elemente dubii din care să reiasă dubii asupra imparțialității doamnei judecător B.. În aceste condiții, este nefondată critica din recurs întemeiată pe încălcarea dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Totodată, opinia primei instanțe cu privire la cererea de recuzare a doamnei judecător C. va fi validată în cadrul controlului judiciar efectuat în recurs, Înalta Curte constatând că formularea unei plângeri penale sau a unei sesizări la Inspecția Judiciară nu poate echivala cu posibilitatea părților de a înlătura de la judecata unei cauze titularul unui complet de judecată. Mai mult, un astfel de comportament prin care se tinde îndepărtarea unui judecător de la soluționarea unei cauze nu poate fi acceptat în condițiile în care titularii de complet nu au manifestat ostilitate față de părțile procesuale. Prin urmare, nu se confirmă nici încălcarea dispoziției legale de la art. 42 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Cu aceeași ocazie, se reține că este irelevantă și susținerea din recurs potrivit căreia doamnele judecător recuzate au mai soluționat cauze între aceleași părți procesuale deoarece imparțialitatea obiectivă a membrilor completului de judecată nu poate fi considerată a fi afectată într-o asemenea situație. În localitățile în care funcționează instanțe cu un număr mic de judecători, anumite pricini consecutive, repetitive, între aceleași părți nici nu ar mai putea fi judecate pe plan local dacă am urma firul logic al raționamentului expus de recurentă.

Instanța de control judiciar constată că se pot confirma susținerile recurentei referitoare la greșita aplicare sau interpretare a dispozițiilor art. 41 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., nefiind relevat vreun element din care s-ar putea desprinde existența vreunei prejudecăți sau a unei idei preconcepute privitoare la soluționarea chestiunilor de drept invocate în cauza de față.

Simplul fapt că una din părțile litigante în proces exprimă îndoieli cu privire la imparțialitatea unui judecător nu constituie temei pentru înlăturarea acestuia din cauză, o interpretare contrară fiind de natură să conducă la încălcarea principiului continuității completului de judecată ce guvernează procesul civil, potrivit art. 19 C. proc. civ., căci ar permite schimbarea componenței sau chiar schimbarea completului de judecată pe baza unor elemente de ordin subiectiv și exclusiv la aprecierea părților litigante.

S-a avut în vedere la pronunțarea încheierii recurate că, în jurisprudența formată în interpretarea art. 6 CEDO, Curtea Europeană a reținut că imparțialitatea instanței se analizează nu doar raportat la elementul subiectiv, respectiv la percepția pe care partea litigantă o are despre instanță, dar și la un element obiectiv, necesar a se verifica, pentru a se stabili dacă în mod rezonabil există vreun temei pentru a se naște astfel de suspiciuni în mintea acelei părți litigante.

În acest sens, s-a reținut că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere. Imparțialitatea "se prezumă până la proba contrarie, indiferent dacă este vorba despre un magistrat de profesie, despre un membru al unui juriu sau de persoane specializate în diverse domenii de activitate, care participă, alături de magistrați de profesie, la soluționarea unor categorii de litigii".

Simpla exprimare a îndoielii cu privire la imparțialitatea celor doi judecători recuzați la data de 6 noiembrie 2023 nu este suficientă pentru a se reține că aceștia pot fi înlăturați de la judecarea cauzei în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Conchizând, Înalta Curte reține că în cazul de față nu există nici un indiciu care să afecteze prezumția de imparțialitate a judecătorilor vizați și care să creeze presupunerea cu privire la o eventuală lipsă de obiectivitate a acestora, soluționarea cererii de recurs fiind realizată în complet legal constituit, conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor de judecată și cu analiza strictă cauzei cu care acesta era învestit, împrejurare cu care cererile de recuzare formulate au fost respinse.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că motivele invocate de recurentă în susținerea cererii de recuzare sunt neîntemeiate și nu pot fi încadrate în situația reglementată de prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

În realitate, pe calea recursului de față, recurenta solicită instanței de control judiciar să cenzureze activitatea de judecător a celor doi magistrați învestiți cu soluționarea cauzei, ceea ce nu este admisibil.

Așa fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat a art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge ca nefondată cererea de recurs a recurentei-reclamante A. îndreptată împotriva încheierii de ședință de la data de 14 noiembrie 2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 14 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.