ÎCCJ, Decizia nr. 57/2024

Ședința publică din data de 18 martie 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 985 din 13 octombrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021.a, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de recurenții pârâți Municipiul Timișoara, Comisia pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003, Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 520 din 8 iunie 2022, pronunțate de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul – reclamant A., a casat în parte sentința, iar în rejudecare a respins excepția de nelegalitate, ca neîntemeiată, a respins în tot cererea de chemare în judecată și a obligat intimatul-reclamant la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată, către recurenții-pârâți.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 2896 din 26 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 985 din 13 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

În motivare, a reținut că nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, Decizia nr. 1181/23.09.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2020, invocată de revizuent ca având autoritate de lucru judecat nu a fost pronunțată într-un litigiu în care acesta să fi avut calitatea de parte.

S-a avut în vedere că în cadrul dosarului nr. x/2020, reclamanții B. și C. au invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 451/28.10.2020 privind suspendarea Hotărârii Consiliului Local nr. 609/10.12.2019 pentru modificarea Hotărârii Consiliului Local nr. 127 din 27.03.2019 privind aprobarea Tabelului nominal ierarhizat după punctaj al solicitanților de teren conform Legii nr. 15/2003 și a atribuirii parcelelor validate conform Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timișoara nr. 20 din 29.01.2019; această excepție a fost admisă de către Curtea de Apel Timișoara prin Decizia nr. 1181/23.09.2021.

Ulterior pronunțării deciziei de mai sus, Consiliul Local al Municipiului Timișoara a emis Hotărârea nr. 373/26.10.2021, prin care s-a aprobat încheierea contractelor de folosință gratuită și a proceselor-verbale de atribuire a parcelelor conform repartizării și a opțiunilor beneficiarilor aprobați conform Hotărârii Consiliului Local nr. 301/14.06.2019 și convocarea tuturor solicitanților care fac obiectul atribuirii în vederea încheierii contractului de folosință gratuită și a procesului-verbal de atribuire a terenului.

Ca urmare, prin Decizia nr. 985/13.10.2022, Curtea de Apel Timișoara, analizând prevederile Hotărârii Consiliului Local nr. 373/2021, a admis recursul instituției, a casat sentința recurată și în rejudecare a respins atât acțiunea formulată de către reclamantul A., cât și excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 373/26.10.2021.

Instanța de revizuire a reținut că hotărârile pe care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluționarea unor cauze având obiect/cauză asemănătoare, raporturile procesuale se desfășoară între părți diferite, cu obiecte diferite, cu temeiuri de drept diferite și nu îndeplinesc condițiile reglementate de textul legal anterior citat.

Revizuentul circumscrie, așadar, noțiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., modalitatea diferită de soluționare a unor cauze similare, ceea ce nu poate fi primit, întrucât, relevant în aprecierea stării de contradicție este împrejurarea ca același litigiu, supus judecății a doua oară, și purtând între aceleași părți și având aceeași cauză, primește o altă rezolvare.

Între cauzele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare există similitudini, însă nu și identitatea cerută în mod expres prin dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., care se referă la existența unor hotărâri definitive potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, întemeiată în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat că instanța de revizuire a realizat o nesocotire a dispozițiilor legale referitoare la puterea de lucru judecat, apreciind că aceasta poate fi valorificată doar de părțile implicate în litigiu.

În realitate, arată recurentul, atât obiectul dosarului nr. x/2020, cât și părțile sunt identice cu cele din cauza pendinte.

Detaliind, recurentul a arătat că în dosarul nr. x/2020, prin sentința nr. 819/2020, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții la punerea în aplicare a HCLMT nr. 301 din 14 iunie 2019 și la încheierea procesului-verbal de atribuire în favoarea reclamanților a terenului reprezentat de parcela nr. A1993/114/44/086; a respins, în rest, acțiunea.

La rândul său, în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul pârâților Municipiul Timișoara Comisia pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003, Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței nr. 520 din 8 iunie 2022, pronunțate de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu intimatul reclamant A.. A casat în parte sentința, iar în rejudecare a respins excepția de nelegalitate, ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut că toți reclamanții din aceste cauze sunt beneficiarii Legii nr. 15/2003, în cadrul aceleiași proceduri.

Așadar, în situații de fapt identice, instanțele au dat soluții diametral opuse; în dosarul nr. x/2020 a fost obligată intimata la încheierea procesului-verbal de atribuire în pofida faptului că reclamanții cumpăraseră un imobil, iar în dosarul pendinte, în care recurentul este parte, a respins cererea de chemare în judecată, deși reclamantul nu achiziționase un alt imobil, ci se căsătorise cu o persoană ce deținea bunuri în proprietate.

Recurentul susține că nu a invocat excepția autorității de lucru judecat prevăzută de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., ci pe cea reglementată de alin. (2) a aceluiași articol, situație în care este suficient ca în procesul subsecvent să fie pusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul a criticat decizia instanței de revizuire, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că s-a realizat o nesocotire a dispozițiilor referitoare la puterea de lucru judecat.

Această critică urmează a fi analizată prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. "când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat".

Înalta Curte are în vedere că cererea de revizuire formulată de reclamantul A. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar în motivarea acesteia s-a susținut că este încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1181/2021 a Curții de Apel Timișoara, cu privire la interpretarea expresiei "data rezolvării cererii".

Se reține că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, potrivit dispozițiilor invocate, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Invocarea normei de drept menționate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; între litigii să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Examinând prin prisma acestor considerații teoretice speța, se constată, contrar susținerilor recurentului, că instanța de revizuire, analizând susținerile formulate prin cererea de revizuire, în mod corect a reținut că pentru situația descrisă nu este întrunită condiția ca hotărârile judecătorști să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanței de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că prin cererea de revizuire ce are ca temei de drept art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a susținut că Decizia nr. 985 a Curții de Apel Timișoara încălcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1181/2021 a aceleiași instanțe, cu privire la interpretarea expresiei "data rezolvării cererii".

Dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect cererea formulată de reclamanții B. și C., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timișoara, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timișoara și Comisia pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003, prin care au solicitat punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local nr. 301 din 14 iunie 2019, de atribuire în folosință gratuită a terenului pentru construirea unei locuințe, obligarea la încheierea procesului-verbal de atribuire a terenului reprezentat de parcela A1993/114/44/086, precum și la încheierea contractului de comodat.

Prin sentința nr. 819 din 14 octombrie 2020, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea, a obligat pârâții la punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local nr. 301 din 14 iunie 2019 și la încheierea procesului-verbal de atribuire în favoarea reclamanților a terenului reprezentat de parcela nr. A1993/114/44/086 și a respins în rest acțiunea.

Prin Decizia nr. 1181 din 23 septembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de nelegalitate și a constatat nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local nr. 451 din 28 octombrie 2020; prin aceeași hotărâre, a respins recursul formulat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timișoara și Comisia pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003 împotriva sentinței nr. 819 din 14 octombrie 2020 a Tribunalului Timiș și recursul incident al recurenților reclamanți B. și C..

Conformându-se acestei hotărâri judecătorești, Consiliul Local al Municipiului Timișoara a emis Hotărârea nr. 373/26.10.2021, prin care s-a aprobat încheierea contractelor de folosință gratuită și a proceselor-verbale de atribuire a parcelelor conform repartizării și a opțiunilor beneficiarilor aprobați conform HCL nr. 301/14.06.2019 și convocarea tuturor solicitanților care fac obiectul atribuirii în vederea încheierii contractului de folosință gratuită și a procesului-verbal de atribuire a terenului.

La rândul său, dosarul nr. x/2021 a avut ca obiect acțiunea promovată de reclamantul A., prin care a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Municipiul Timișoara nr. 373 din 26 octombrie 2021, a solicitat obligarea pârâților la punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local Municipiul Timișoara nr. 301 din 14 iunie 2019 și la obligarea încheierii procesului-verbal de atribuire a parcelei nr. x și încheierea contractului de comodat.

În primă instanță, prin sentința nr. 520 din 8 iunie 2022, Tribunalul Timiș a admis acțiunea, a admis excepția de nelegalitate și a obligat pârâții la punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local Municipiul Timișoara nr. 301 din 14 iunie 2019, la încheierea procesului-verbal de atribuire a parcelei nr. x și la încheierea contractului de comodat.

Acest litigiu s-a finalizat prin Decizia nr. 985 din 13 octombrie 2022, prin care Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de pârâții Municipiul Timișoara, Comisia pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003, Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței nr. 520/2022, a casat sentința și în rejudecare a respins atât acțiunea formulată de către reclamantul A., cât și excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Municipiul Timișoara nr. 373/26.10.2021.

Nu pot fi primite argumentele recurentului, în sensul că decizia a cărei anulare se solicită ar încălca autoritatea de lucru judecat a primei decizii, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de textele legale anterior citate, pentru că au avut părți diferite, cu obiecte diferite, cu temeiuri de drept diferite.

În concluzie, se observă că în mod corect instanța de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanțele cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2896 din 26 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2024.