ÎCCJ, Decizia nr. 203/2023

Ședința publică din data de 9 octombrie 2023

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 756 din 8 septembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de recurenții-pârâți Municipiul Timișoara prin Primar, Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 180/22.02.2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2021, a casat în parte sentința recurată și, în rejudecare, a respins excepția de nelegalitate a HCL nr. 373/26.10.2021 emisă de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant și cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță, menținând în rest sentința recurată.

De asemenea, a obligat intimatul-reclamant să plătească recurenților-pârâți suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, și a respins cererea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, ca neîntemeiată.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei hotărâri intimatul-reclamant A. a formulat cerere de revizuire, invocând, în esență, existența unor hotărâri definitive care tranșează problemele de drept asupra cărora Curtea de Apel Timișoara nu poate statua în contradictoriu, respectiv interpretarea expresiei "data rezolvării cererii".

În concluzie, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 756 din 8 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2021 și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 1181/23.09.2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 1503 din 16 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 756 din 8 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2021, ca tardivă.

În motivare, s-a arătat că hotărârea atacată cu revizuire a rămas definitivă la 8 septembrie 2022, iar cererea de revizuire a fost formulată la 24 octombrie 2022, (potrivit filei 47 din dosarul nr. x/2022), cu depășirea termenului legal de o lună, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se cere; în plus, revizuentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Recursul

Împotriva acestei decizii, în termenul legal de 15 zile de la comunicare, revizuentul A. a formulat recurs.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, respingerea excepției tardivității, anularea Deciziei nr. 756/2022 a Curții de Apel Timișoara și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei nr. 1181 din 23 septembrie 2021, cu cheltuieli de judecată.

A susținut că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității, pentru că nu se putea declara calea extraordinară de atac a revizuirii în lipsa hotărârii, fiind necesar să se cunoască considerentele acesteia. Or, revizuentul a formulat cererea în termenul legal de 30 de zile de la comunicare.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., dar criticile sale se referă la greșita apreciere a instanței privind momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac; ca urmare, Înalta Curte va analiza aceste susțineri din perspectiva pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., fiindcă se referă la greșita aplicare a regulilor de procedură civilă.

Astfel, acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, care reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, etc.

Dispozițiile art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură, iar textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale; cu toate acestea, nulitatea prevăzută în art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. este condiționată de producerea unei vătămări.

Înalta Curte reține că, prin cererea de revizuire formulată la 24 octombrie 2022 potrivit ștampilei de pe plicul cu care a fost expediată cererea, A. a solicitat anularea Deciziei nr. 756 din 8 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pe motiv că s-ar fi încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 1181 din 23 septembrie 2021 a aceleiași instanțe.

Hotărârea judecătorească a cărei anulare s-a solicitat, respectiv Decizia nr. 756 din 8 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 756 din 8 septembrie 2022 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 8 septembrie 2022 și s-a împlinit la 8 octombrie 2022, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 24 octombrie 2022, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceleași considerente, instanța va înlătura și susținerea recurentului referitoare la obligația motivării revizuirii în termenul de declarare, reținând că termenul de formulare al căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, cum greșit susține recurentul, ci de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, prin raportare la textele de procedură civilă invocate, care nu fac nicio distincție referitoare la considerentele hotărârilor.

De altfel, recurentul nici nu a contestat această situație de fapt; ceea ce invocă, în realitate, este că termenul de formulare al căii de atac extraordinare ar fi curs de la comunicarea ultimei hotărâri, întrucât formularea revizuirii este condiționată de însăși motivarea deciziei atacate, pentru a putea aprecia asupra considerentelor respectivei hotărâri judecătorești și asupra incidenței autorității de lucru judecat.

Acest susțineri sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte arată că sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac.

Or, se reține că recurentul revizuent nu se poate prevala de faptul că nu și-a îndeplinit o anumită obligație procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - pentru că ar fi avut nevoie să cunoască și considerentele hotărârii, în condițiile în care textul de lege care reglementează termenul este clar și nu face distincțiile de care se prevalează recurentul, în condițiile în care hotărârea supusă revizuirii este pronunțată într-un litigiu în care instanța a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1503 din 16 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2023.