ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 507/2023

Ședința publică din data de 2 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 465 din 12 mai 2022, a admis recursul declarat de pârâții Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Timisoara, Primarul Municipiului Timisoara, și Consiliul Local al Municipiului Timisoara împotriva sentinței civile nr. 60/26.01.2022, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2021, a casat în parte sentința atacată, iar în rejudecare a respins excepția de nelegalitate, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins în tot cererea de chemare în judecată și a obligat intimații-reclamanți la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată, către recurenții-pârâți.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în privința excepției de nelegalitate, că în mod greșit s-a apreciat că actul administrativ contestat pe această cale incidentală a fi fost adoptat cu încălcarea unor acte normative cu forță superioară – legea nr. 15/2003 și H.G. nr. 896/2003, reținându-se astfel eronat împrejurarea că prin însăși hotărârea adoptată la 26.10.2021 de către Consiliul Local s-ar fi reglementat obligația solicitanților de a depunere, din nou, a declarației din care să rezulte nu numai că nu au avut, dar și că nu au, în prezent, o locuință sau un teren construibil.

Or, sub acest aspect, concluzia instanței de fond în sensul că o atare cerință ar fi fost instituită prin hotărârea în privința căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, respectiv că această cerință ar fi fost impusă în contradicție cu prevederile art. 3 din Legea nr. 15/2003, s-a bazat pe o greșită interpretare a acestor dispoziții legale.

Așadar, împrejurarea că prin HCL nr. 373/26.10.2021 s-a aprobat, printre altele, convocarea solicitanților cu documentele necesare (declarații pe propria răspundere, etc.) – inclusiv reclamanții din cauză, în vederea încheierii contractelor de folosință gratuită, nu poate avea nici o înrâurire asupra soluției în cauză, nefiind de natură să releve caracterul nelegal al actului administrativ contestat pe calea incidentă a excepției de nelegalitate, în condițiile în care soluționarea disputei ivite între părți vizează îndeplinirea cerințelor legale pentru a beneficia de prevederile Legii 15/2003, iar condiția negativă impusă solicitanților de a nu avea sau deține la data rezolvării cererii în proprietate o locuință ori un teren destinat construirii unei locuințe proprietate personală, atât în localitatea în care se solicită atribuirea în folosință a unui teren, cât și în alte localități, a fost impusă chiar de legiuitor, dispozițiile HCL nr. 373/26.10.2021 fiind în deplin acord cu prevederile actului normativ de rang superior, respectiv art. 3 din Legea nr. 15/2003.

Referitor la pretențiile deduse judecății pe cale de acțiune, Curtea de apel a reținut că motivul de recurs invocat vizează tot încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material de către prima instanță, în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor cuprinse în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 15/2003.

În esență, analizând refuzul autorității pârâte contestat de intimații- reclamanți, raportat la criticile formulate și la probatoriul existent, Curtea de apel a constatat că în cauză nu se relevă elemente de nelegalitate privitor la conduita adoptată de instituția pârâtă.

Astfel, verificând îndeplinirea cerințelor legale cuprinse în Legea 15/2003, a constat, așa cum s-a arătat și cu prilejul soluționării excepției de nelegalitate invocate, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea 15/2003, condiția cerută de lege pentru a putea beneficia de prevederile acestui act normativ referitoare la nedeținerea unui al imobil se impune a fi îndeplinită atât la data depunerii cererii, cât și la data soluționării acesteia.

În ceea ce privește interpretarea noțiunii de "data rezolvării cererii", a reținut ca fiind real faptul că prin HCLMTnr. 301/14.06.2019 a fost aprobat tabelul nominal, privind opțiunile beneficiarilor, fiind aprobată atribuirea parcelelor, confirmată ulterior prin HCLMT nr. 609/10.12.2019, însă la fel de adevărat este și faptul că aceste acte administrative nu au fost puse în executare de către autoritatea pârâtă în privința reclamantului, neputându-se reține rezolvarea ca atare a cererii - în sensul și spiritul Legii 15/2003.

În acest context, a apreciat că este mai mult decât evident că adoptarea HCLMTnr. 301/14.06.2019 și HCLMT nr. 609/10.12.2019 nu pot constitui momentul de rezolvare a cererii, ci doar o etapă intermediară, despre momentul rezolvării efective a cererii putându-se vorbi doar la data obținerii efective a terenului, în urma încheierii procesului-verbal de atribuire a terenului și al contractului de comodat (folosință gratuită)–urmărită prin prezentul litigiu, aceasta fiind finalitatea urmărită de legiuitor prin instituirea procedurii de urmat.

În concluzie, contrar interpretării primei instanțe, considerat că sunt fondate alegațiile recurenților potrivit cărora sintagma "data rezolvării cererii" are în vedere data când are loc transferul efectiv al dreptului de folosință și asumarea drepturilor și obligațiilor convenite de părți, respectiv data semnării contractului de comodat (contract de atribuire în folosință gratuită).

Or, reclamanții nu se mai încadrează în această categorie socială în considerarea căreia a fost adoptat actul normativ, în condițiile în care mai înainte de soluționarea cererii în mod efectiv, au dobândit dreptul de proprietate asupra unui alt imobil.

Împotriva acestei hotărâri revizuienții A. și B. au formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac revizuenții au susținut existența unor hotărâri definitive care tranșează în mod definitiv probeleme de drept asupra cărora Curtea de Apel Timișoara nu poate statua în contradictoriu – interpretarea expresiei "data rezolvării cererii"

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimații Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Timisoara, Primarul Municipiului Timisoara, și Consiliul Local al Municipiului Timisoara au solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire a unei hotărâri judecătorești este de o lună, care se va socoti – în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Înalta Curte constată că decizia atacată cu revizuire, pronunțată în recurs, a rămas definitivă la data pronunțării ei, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din C. proc. civ.

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire a rămas definitivă la data de 12 mai 2022, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 14 iulie 2022, (potrivit filei 36 din dosar – plic), cu depășirea termenului legal de o lună, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se cere.

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Cum cererea de revizuire nu a fost formulată în termenul imperativ prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar revizuenții nu au pretins și nu au dovedit că au fost împiedicați în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința lor, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii sus-menționate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 513 din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 465 din 12 mai 2022 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, ca tardivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.