ÎCCJ, Decizia nr. 170/2024

Ședința publică din data de 9 septembrie 2024

Asupra recursului;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din camera de consiliu de la 30 iunie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător A., președintele completului, formulată de recurentul-reclamant B..

Împotriva încheierii menționate, a declarat recurs petentul B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2024.

Prin încheierea din 9 septembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 în Camera de Consiliu de Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în compunerea prevăzută de art. 50 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 48 lit. A) pct. 3 lit. (a) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C. formulată în cauză de recurentul B..

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

La termenul de judecată de astăzi, 9 septembrie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac formulate în cauză, excepție de procedură care face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secție non-penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.".

Conform art. 26 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală sunt formațiuni de judecată cu o competență specifică, nefiind în regulă generală o instanță ierarhic superioară secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.

Un argument în acest sens îl reprezintă și faptul că, atunci când a reglementat competența Completului de 5 judecători în materie civilă în soluționarea anumitor căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, legiuitorul a făcut-o în mod expres și limitativ [spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) din C. proc. civ..], ipoteza dedusă judecății nefiind însă reglementată.

La pronunțarea prezentei decizii, este avută în vedere jurisprudența constantă a Completului de 5 judecători cu privire la inadmisibilitatea recursului exercitat împotriva încheierii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care este respinsă cererea de recuzare, jurisprudență reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019 și nr. 236/2020.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 26 din Legea nr. 304/2022, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

În final, referitor la amânarea judecății, astfel cum a fost solicitată de recurent, Înalta Curte reamintește că respectiva cerere a fost respinsă pentru neîntrunirea condițiilor art. 222 din C. proc. civ., nereieșind a fi temeinice motivele pretinse de partea amintită.

Astfel, simpla prezentare a unui înscris medical nu este suficientă pentru incidența normei juridice respective, câtă vreme din conținutul respectivului înscris nu reiese justificarea unei imposibilități absolute de mișcare/deplasare a persoanei respective, dar nici vreo perioadă concretă în care acea recomandare medicală să fie necesar a fi respectată. În plus, recurentul nu a oferit o minimă argumentație a faptului că deplasarea la sediul instanței l-ar fi supus riscului învederat în conținutul înscrisului medical chiar și atunci când ar fi luat măsuri diligente de protejare personală.

În absența oricăror informații pertinente în acest sens, solicitarea în discuție și înscrisul atașat nu au permis dovedirea imposibilității pretinse, efectul său prefigurat fiind al unei imprevizibilități, lipsind posibilitatea de a fi fost determinat momentul în care intervenea soluționarea procesului.

Cât despre solicitarea acordării unui termen, inclusiv pentru sesizarea Inspecției Judiciare, respectiv solicitarea de reluare a judecății, Înalta Curte subliniază că mecanismul procesual utilizat de recurent era ab initio unul inadmisibil, aceasta neavând la dispoziție posibilitatea legală de a formula vreun recurs împotriva hotărârii judecătorești despre care a arătat că îl nemulțumește, astfel că însuși cadrul procesual declanșat de recurent nu este permis de legea procesual civilă, cu efect inclusiv asupra garanțiilor procesuale pretinse de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 30 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.