ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4882/2024

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La 9 mai 2024, petentul A. a formulat cerere de recuzare a judecătorilor B., C. și D. (membrii completului C 4), în dosarul nr. x/2022, arătând că aceștia se află în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2, 5 și 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 mai 2024, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petentul A., privind recuzarea judecătorilor B., C. și D. (membrii completului C4).

Împotriva încheierii indicate mai sus, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece încheierea menționată încalcă regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurentul-reclamant a considerat că instanța de judecată a respins în mod neîntemeiat cererea de recuzare, cu privire la motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2, 5 și 13 C. proc. civ., făcând o greșită aplicare a normelor invocate și neanalizând în concret motivele de drept invocate.

Criticând hotărârea pronunțată de Curtea de apel, recurentul-reclamant a apreciat că această instanță a respins cererea de recuzare fără a verifica în concret motivele de fapt arătate, rezumându-se la a analiza în mod teoretic și abstract cauza și fără a se apleca asupra dovezilor arătate.

A arătat că judecătoarele împotriva cărora a formulat cerere de recuzare se aflau in cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., fiind părți in dosarele nr. x/2023 si y/2023 ale Curții de Apel Bucuresti, instanta la care recurentul-reclamant este judecător, menționând în acest sens practica Curții de Apel Pitești care a admis cererile de abținere similare ale judecătorilor sectiei de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești, invocând cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (5) C. proc. civ.

Motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este instituit ca o prezumție legală absolută a lipsei aparenței imparțialității judecătorului, instituind drept condiție ca judecătorul - parte în dosar să funcționeze la instanța la care se află pe rol un alt dosar în care judecătorul, soțul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor sunt părți, înțelesul noțiunii de instanță nefiind restricționat doar la secția sau completul din care face parte judecătorul, ci la instanța judecătorească la care judecătorul - parte funcționează efectiv.

Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) punctul 13 C. proc. civ. rezidă și din repartizarea manuala a dosarului nr. x/2022 judecătoarelor B., C. si D., printr-un act administrativ al președintelui sectiei de contencios administrativ a Curții de Apel Pitesti, judecător E., soțul judecătoarei B., încălcându-se astfel principiul repartizarii aleatorii, aspect ce reprezintă totodată un element de natură să aducă atingere imparțialități judecătoarelor recuzate.

Prin decizia nr. 685/2018 (punctul 188), Curtea Constituțională a statuat că repartizarea aleatorie a cauzelor în sistem informatic, cât și caracterul aleatoriu al compunerii completului de judecată instituit prin lege, reprezintă garanții aferente imparțialității obiective a instanței, parte a dreptului la un proces echitabil.

A mai arătat recurentul-reclamant că a fost pusă în discuție, din oficiu, direct în recurs, o chestiune care nu era de ordine publica si care nu fusese invocata de părți până la acel moment procesual, respectiv admisibilitatea cererii formulate de petent privind sancționarea contravențională a persoanelor indicate în sesizările adresate autorității pârâte, creându-i astfel o situație mai grea in propria acțiune. În acest mod a fost încălcat dreptul prevăzut la art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la un recurs efectiv), indicând și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia este contrar prevederilor normei juridice menționate să i se permită unui terț să ceară organelor administrative sancțiunea unei persoane, dar să nu i se permită contestarea în instanță a hotărârii acelui organ administrativ, prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Or, calificarea cererilor privind sancționarea persoanelor indicate în sesizările adresate paratei ANSPDCP ca inadmisibile, in conditiile in care această instituție nu a efectuat vreo investigație si nu a sancționat F., G. si H. S.R.L., deși acestea nu au executat obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești definitive prin care s-a constatat violarea datelor personale ale recurentului-reclamant ocrotite de Regulamentul (UE) 2016/679, denotă o conduită care naște îndoieli cu privire la imparțialitatea magistraților respectivi.

Mai susține recurentul-reclamant că judecătorul E. a dispus o masură nelegală și în defavoarea sa în dosarul nr. x/2023, constând în recomunicarea sentintei nr. 121/17.10.2023 către pârâta Inspecția Judiciară, deși din actele de la dosar rezulta că hotărârea fusese deja comunicată.

Acest fapt a determinat exercitarea unui recurs tardiv de către pârâtă care decăzuse din dreptul de a formula calea de atac menționată.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a arătat că încheierea atacată este temeinică și legală, lăsând la aprecierea instanței admiterea sau respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Critica încheierii atacate se întemeiază pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătând că respingerea cererii de recuzare prin încheierea atacată au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare înglobează în el toate situațiile de încălcare a normelor de procedură care se sancționează cu nulitate expresă sau virtuală condiționată de existența unei vătămări, mai puțin cele reglementate deja la un alt motiv de casare, cum sunt nulitățile exprese necondiționate în cazul încălcării dispozițiilor privind competența instanței, compunerea și constituirea completului, de asemenea enumerate la art. 176 C. proc. civ.

Imparțialitatea implică aparența de corectitudine a instanței, incluzând aici și percepția subiectivă a părților cu privire la atitudinea magistraților, astfel încât pentru a asigura toate garanțiile procesuale privind dreptul la un proces echitabil, se impune neparticiparea judecătorului la soluționarea cauzei deduse judecății, iar mecanismul procedural prin care devine operabilă cerința enunțată este asigurat de incompatibilitate.

,Aceasta reprezintă un incident procedural privitor la compunerea sau constituirea instanței, prin care se înțelege situația în care un judecător nu poate participa la soluționarea unei pricini, în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv art. 41 și art. 42 C. proc. civ. nerespectarea dispozițiilor procedurale sub acest aspect atrage nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, conform art. 176 pct. 4 C. proc. civ.

Scopul instituției incompatibilității îl constituie respectarea dreptului la judecata cauzei de către o instanță independentă și imparțială, pentru a se asigura părților obiectivitate în soluționarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

În speța de față, Înalta Curte apreciază că, în mod nelegal s-a respins cererea de recuzare, completul învestit cu soluționarea acesteia reținând că nu au fost dovedite împrejurările care să justifice temerea că imparțialitatea judecătorilor este îndoielnică, iar motivele de fapt invocate nu se circumscriu textelor legale invocate în susținerea cererii de recuzare.

Cererea de recuzare formulată, în cadrul soluționării cererii de recurs, de către recurentul-reclamant A., a fost întemeiată pe motivele prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2, 5 și 13 C. proc. civ.

Art. 42 alin. (1) pct. 2, 5 și 13 C. proc. civ. prevăd faptul că judecătorul este incompatibil să judece:

- pct. 2: "când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;"

- pct. 5: "dacă el, soțul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părți într-un proces care se judecă la instanța la care una dintre părți este judecător;"

- pct. 13: "atunci când există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa."

Din cuprinsul cererii de recurs, rezultă că recurentul-reclamant, invocând prevederile art. 42 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susținut că starea de incompatibilitate a judecătorilor împotriva cărora a formulat cerere de recuzare reiese din faptul că judecătorii menționați în cuprinsul cererii au calitatea de părți în dosarele înregistrate pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2023 și nr. y/2023, instanță la care petentul este judecător.

Prin urmare, situația descrisă se încadrează în ipoteza prevăzută de textul de lege invocat în cererea de recuzare, motivul referindu-se la interesul direct sau indirect al judecătorului aflat într-o astfel de ipostază.

În motivarea încheierii ce face obiectul recursului de față, instanța de fond a arătat că "ipoteza art. 42 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reținută, întrucât, prin încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în ședința camerei de consiliu din data de 18 ianuarie 2024, a fost respinsă cererea de abținere formulată de doamnele judecător D., B. și C.(membri ai completului C4), în temeiul disp. art. 42 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.."

Or, procedând în acest mod, prima instanță nu a respectat reglementarea de soluționare a acestui incident procedural, prevăzută de dispozițiile art. 48 alin. (3) și (4) C. proc. civ., care stabilesc obligația instanței de a se pronunța și asupra cererii de recuzare, atunci când declarația de abținere este respinsă; doar în caz de admitere a declarației de abținere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, ca rămasă fără obiect.

Așadar, prima instanță trebuia să analizeze și să se pronunțe asupra cererii de recuzare, întrucât declarațiile de abținere au fost respinse.

În plus, nu a fost motivată efectiv soluția de respingere a cererii de recuzare cu care prima instanță a fost învestită, întrucât doar menționarea soluției referitoare la declarațiile de abținere nu complinește lipsa indicării considerentelor care au determinat soluția pronunțată, subzistând obligația motivării hotărârii, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., lipsa motivării atrăgând în aceste condiții nulitatea actului procedural.

În acest context, constatând s-a produs o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, prin incidența unei nereguli de ordin procedural care se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și care nu poate fi înlăturată decât prin casarea încheierii recurate, instanța de recurs apreciază că se impune casarea acesteia; totodată, va constata desființată decizia nr. 446/R-CONT din 9 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 9 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 și, în consecință, va constata desființată decizia nr. 446/R-CONT din 9 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 9 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

Casează încheierea și, rejudecând:

Admite cererea de recuzare formulată de petentul A..

Constată desființată decizia nr. 446/R-CONT din 9 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.