ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1674/2024

Obiectul cauzei Prin sentința nr. 260/26 ianuarie 2023, Judecătoria Rm. Vâlcea – secția civilă a admis în parte cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. și de creditorul B. și a aplicat debitoarei C. penalități de 250 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligației stabilite prin sentința civilă nr. 502/16 aprilie 2019 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia civilă nr. 4240/23 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, în favoarea creditorului. La data de 10 februarie 2023, C. a solicitat revizuirea sentinței, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că obligarea sa la plata de penalități s-a făcut pentru neexecutarea, de bunăvoie, a unui titlu executoriu ce nu mai este în prezent în ființă, respectiv sentința civilă cu nr. 502/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4240/23 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș.

Hotărârea pronunțată în revizuire Prin sentința civilă nr. 419/27 septembrie 2023, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis cererea de revizuire, a anulat sentința civilă nr. 260/2023 și a trimis cauza, spre rejudecare, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Împotriva sentinței a formulat recurs intimatul B., criticând-o pentru motive circumscrise art. 480 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că, urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor ce reglementează autoritatea lucrului judecat, s-a apreciat că operează acest motiv de retractare, fără a fi întrunită cerința absolută a existenței triplei identități de părți, cauză și obiect între cele două pricini. O altă critică a vizat greșita compunere a completului de judecată, prin participarea magistratului pe care îl consideră incompatibil, întrucât a mai participat la judecată în alte cauze în care, din punctul său de vedere, a favorizat-o pe revizuentă.

Hotărârea pronunțată în recurs La data de 13 februarie 2024, cu ocazia judecării cererii de recurs în ședință publică, recurentul-intimat B. a formulat atât oral, cât și în scris, cerere de recuzare împotriva doamnei judecător D., membră a completului C4-Recurs. Prin încheierea din 14 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Pitești – secția I civilă a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul B., împotriva doamnei judecător D., ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 70/2024 din 16 februarie 2024, Curtea de Apel Pitești – secția I civilă, în dosarul nr. x/2023 a respins, ca nefondat, recursul formulat de intimatul B. împotriva sentinței civile nr. 419/27 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2023, intimată-revizuentă fiind C..

Calea de atac formulată în cauză Împotriva încheierii din 14 februarie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Pitești – secția I civilă a declarat recurs recurentul-petent B.. Prin cererea de recurs formulată la 19 februarie 2024, recurentul a precizat că va depune în termenul legal motivarea recursului, după comunicarea hotărârii. În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 53 C. proc. civ. Nu au fost invocate motive de recurs de ordine publică. Prin notele de ședință depuse personal la data de 21 martie 2024, recurentul a învederat că nu i s-a comunicat încheierea recurată; de asemenea, a susținut că, la începutul ședinței de judecată din 13 februarie 2024, magistratul D. a scos cu rea-credință din probele de la dosar în cadrul ședinței, deși le admisese, pentru a favoriza revizuenta. Recurentul a reiterat cererea de recuzare a magistratul D.. La aceeași dată, recurentul a depus note de ședință, în cuprinsul cărora a reiterat solicitarea de casare a hotărârii nr. 419/2023, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2023, a precizat că invocarea excepției nulității recursului de către intimată este nefondată, că intimata a precizat mai multe hotărâri fără a indica numerele de dosare în care acestea au fost pronunțate, că nu era obligat să indice motive de recurs, întrucât nu avea deschisă calea de atac a apelului, și că motivele de recurs de ordine publică ar fi putut fi invocate și de către instanță, din oficiu. Recurentul a dezvoltat motivele de nelegalitate ale hotărârii nr. 419/2023 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2023, a expus aspecte privind dosarele în care s-au judecat părțile de-a lungul timpului (dosarul nr. x/2019 privind legături personale cu minorul, dosarul nr. x/2020 având ca obiect ordonanță președințială – drept de vizitare, dosar nr. x/2021 având ca obiect încuviințarea executării silite, dosar nr. x/2021 având ca obiect contestație la executare, dosar nr. x/2021 având ca obiect aplicare penalități de întârziere). Recurentul a formulat critici cu privire la soluțiile pronunțate în respectivele dosare enumerate mai sus, apreciind că acestea încalcă normele de drept.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 23 februarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie. Prin rezoluția din 14 mai 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 18 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. De asemenea, criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul recursului este reprezentat de încheierea din 14 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Pitești – secția I civilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată împotriva unuia judecătorii din completul de recurs. Prin decizia civilă nr. 70/2024 din 16 februarie 2024, Curtea de Apel Pitești – secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de intimatul B. împotriva sentinței civile nr. 419/27 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2023. Conform art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. În cauză, hotărârea definitivă prin care s-a soluționat cauza este reprezentată de decizia civilă nr. 70/2024 din 16 februarie 2024, Curtea de Apel Pitești – secția I civilă, menționată mai sus. Cererea de recurs împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea a fost formulată la 19 februarie 2024; în această cerere recurentul a precizat că va depune în termenul legal motivarea recursului, după comunicarea hotărârii. La data de 21 martie 2024, recurentul a depus note de ședință însoțite de înscrisuri iar termenul din 18.06.2024, recurentul a arătat că a primit încheierea recurată la două zile după depunerea actelor la Înalta Curte de Casație și Justiție și a precizat că motivarea recursului este cea cuprinsă în notele de ședință depuse la dosarul cauzei și că actele depuse alăturat notelor de ședință suplinesc motivarea recursului. Procedând la verificarea atât a cererii de recurs, cât și a notelor de ședință depuse la 21 martie 2024, cu luarea în considerare a susținerii recurentului în sensul că motivarea recursului este cuprinsă în această din urmă cerere, se constată că recurentul-petent nu a indicat incidența niciunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar criticile formulate sunt îndreptate împotriva hotărârii nr. 419/2023 pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2023, iar nu împotriva încheierii din 14 februarie 2024, atacată cu recurs în prezentul dosar. De asemenea, criticile aduse privind soluțiile pronunțate în alte dosare nu pot face obiectul prezentului recurs, instanța fiind învestită exclusiv cu analiza unor eventuale critici de nelegalitate a încheierii recurate din 14 februarie 2024. Criticând pentru nelegalitate încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, recurentul-pârât trebuia să se raporteze la considerentele concrete ale acesteia și să le combată, prin expunerea unui raționament juridic contrar. Simpla reluare a susținerilor făcute în etapa procesuală anterioară, ca și cum încheierea atacată nici nu ar exista, nu reprezintă o motivare viabilă a recursului, întrucât nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din același cod. Astfel, prin cererea de recuzare, petentul a susținut că alte dosare, având același obiect, respectiv strămutare, și aceleași părți, au fost judecate de doamna magistrat, fiind singurele dosare care au fost respinse. A apreciat că magistratul D. are interes în "confirmarea poziției personale", fără a ține cont de interesul superior al minorului. Petentul a considerat că bănuiala rezonabilă privind lipsa de imparțialitate a magistratului nu este dovedită numai prin faptul că dosarele mai sus menționate au ajuns aleatoriu și consecutiv la aceasta, și nici faptul că au fost singurele dosare respinse, ci și prin faptul că hotărârea pronunțată în dosarul de fond nr. x/2020, a cărui strămutare s-a solicitat, a fost desființată de Tribunalul Argeș, ca nelegală. După desființarea hotărârii, Tribunalul Argeș a dispus rejudecarea dosarului de către o altă instanță, apreciind că astfel se confirmă că soluția pronunțată de magistratul D. a fost întru totul greșită. Petentul a considerat că doamna magistrat D., în înțelegere cu avocatul părții adverse, s-a folosit de prevederile legii, a satisfăcut solicitările acesteia, prejudiciind astfel interesul minorelor. Având în vedere cele expuse, petentul a apreciat că doamna magistrat D. dovedește că are interes în favorizarea intimatei - revizuente C.. Analizând cererea formulată, instanța a reținut că "dosarele înregistrate, se repartizează aleatoriu, conform dispozițiilor prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, fără vreo intervenție din partea magistratului învestit. Pe de altă parte, soluționarea unor cereri de strămutare, în sensul respingerii lor, nu reprezintă un element care să dovedească un interes al doamnei magistrat în soluționarea prezentei cauze, ce are ca obiect recursul exercitat într-o cauză având ca obiect o cale extraordinară de atac, sau să nască o îndoială cu privire la imparțialitatea sa. Obiectul judecății este diferit ce cel din dosarele la care face petentul referire, iar susținerile privind o "înțelegere" cu avocatul părții adverse sunt simple afirmații, fără suport probator." Instanța a concluzionat că "aspectele invocate nu dovedesc existența vreunui motiv de incompatibilitate". Recurentul nu a invocat argumente prin care să combată raționamentul expus de instanță în motivarea soluției de respingere a recuzării, ci susțineri care vizează soluțiile pronunțate de instanțe. Singura referire la judecătorul recuzat este cea prin care se afirmă sustragerea de către aceasta a unor înscrisuri depuse la dosar, însă o astfel de situație nu a fost supusă analizei instanței care a respins cererea de recuzare. Or, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs, care se rezumă la expunerea unor critici străine de încheierea recurată, fără raportarea la considerentele concrete ale încheierii respective, la raționamentul curții de apel, nu îngăduie exercitarea controlului judiciar din partea instanței de recurs învestite cu verificarea legalității încheierii și nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate concrete împotriva hotărârii atacate. Ca atare, neputându-se decela din această perspectivă expusă critici de nelegalitate concrete împotriva încheierii pronunțate, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-petent B. împotriva încheierii din 14 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția I civilă, în contradictoriu cu intimata C..