Decizia nr. 1843/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 931/2022 a Tribunalului Vâlcea

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 15.09.2021 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr. de dosar x/2021 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. obligarea acesteia la plata sumei de 700 RON reprezentând onorariu de avocat în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1357 alin. (1) C. civ.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă numărul 1493 din data de 8 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul înregistrat sub numărul x/2021, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B.. Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia pronunțată în apel. Prin decizia civilă nr. 931/A din 24 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2021, a fost respins apelul reclamantei ca nefondat.

Cererea de revizuire Prin cerere de revizuire înregistrată la data de 04 august 2024 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă sub număr de dosar x/2023, reclamanta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 931/A din 24 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2021, solicitând admiterea cererii, revizuirea deciziei care încalcă autoritatea de lucru judecat și cuprinde mențiuni contrare celorlalte două sentințe și decizii anterioare, prin care s-a stabilit că pârâta B. nu are calitatea de reprezentantă a Asociației de Proprietari.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în revizuire: Prin decizia civilă nr. 349 din 30 octombrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 931/A din 24 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata B..

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 349 din 30 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a I civilă, a declarat recurs revizuenta A.. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 17 ianuarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs). Prin rezoluția din data de 21 ianuarie 2024, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. Cu privire la cererea de recurs formulată, s-a stabilit în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) că aceasta îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., cuprinzând: cuprinzând mențiunile privind numele și domiciliul recurentei-revizuente, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura. În ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, s-a constatat că recurenta-revizuentă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenta datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON. La data de 08 februarie 2024, prin poștă, recurenta-revizuentă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform chitanței seria x nr. x din 06 februarie 2024, eliberată de Direcția Economico-Financiară din cadrul Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, aflate la dosar. II. 1. Motivele de recurs. Recursul declarat de revizuentă a fost motivat prin însăși cererea de recurs, conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., fără a fi încadrate criticile în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Recurenta-revizuentă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 931/A/24 octombrie 2024. În expunerea motivelor de recurs, a arătat că între recurentă și C., inclusiv în contradictoriu cu intimata B. au existat mai multe procese civile, prin care deja instanțele au stabilit cu putere de lucru judecat, faptul că intimata B. nu poate avea calitate procesuală activă, pentru că hotărârea prin care aceasta a fost aleasă președinte al Asociației de proprietari a fost anulată. A precizat că ultima hotărâre a cărei revizuire o solicită, este contrară celorlalte două dezlegări date de instanță deoarece reține calitatea doamnei B., pe teoria mandatului aparent, fiind contrară prevederilor art. 210 alin. (3) din C. civ. Curtea de apel Pitești a respins cererea de revizuire motivat de faptul că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 509 punctul 8 C. proc. civ., respectiv nu există tripla identitate de obiect, părți și cauză, pronunțate în dosare diferite. Recurenta-revizuentă a criticat soluția instanței de revizuire motivat de faptul că autoritatea de lucru judecat nu se întinde doar asupra dispozitivului unei sentințe ci și asupra considerentelor ei, iar conform reglementării actuale a autorității de lucru judecat, nu se mai poate repune ulterior în discuție o chestiune sau un aspect soluționat deja de o instanță judecătorească. Litigiile anterior invocate în susținerea cererii de revizuire au fost finalizate prin hotărâri definitive, acestea aflându-se în contrarietate sub aspectul considerentelor și soluțiilor pronunțate, derivând din divergența de interpretare a calității de reprezentant al C. și a calității procesuale active a acesteia, pe care revizuenta și-a întemeiat pretențiile în cel de-al treilea dosar. Ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are ca scop protejarea autorității de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleași persoane și cu privire la aceeași pricină, cu încălcarea art. 431 din C. proc. civ. În acest context, recurenta-revizuentă a arătat că prin hotărârea recurată instanța de judecată a interpretat în sens restrictiv dispozițiile referitoare la autoritatea de lucru judecat, deoarece în temeiul art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului, dar și hotărârea care statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra unui incident procedural, care — odată lămurit — nu mai poate fi reiterat, astfel că autoritatea de lucru judecat se întinde și asupra considerentelor și nu numai asupra dispozitivului Pentru acest motiv, recurenta a susținut că aspectele referitoare la lipsa calității de reprezentant al C. și legislația specială aplicabilă în speță, se bucură de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Din perspectiva presupusei încălcării a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, se impune existența unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat, față de a doua hotărâre, a cărei revizuire a fost solicitată, care prin considerente sau dispozitiv i-a dat o rezolvare contrară, conducând astfel la adoptarea unor soluții care nu se pot concilia și, în final, care nu pot fi puse în executare, iar aceste aspecte nu au fost analizate de instanța de revizuire, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fondul cauzei admiterea cererii de revizuire. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. II. 2. Apărările formulate în cauză Cererea de recurs a fost comunicată intimatei B., la data de 31 ianuarie 2024, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, care nu a depus întâmpinare. II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 08 martie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 23 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză. Prin încheierea de ședință de la termenul din data de 23 aprilie 2024 s-a dispus amânarea judecării cauzei la cererea recurentei-revizuente, pentru eventuala angajare a unui avocat. La termenul ulterior acordat, din data de 11 iunie 2024, constatând că imposibilitatea de prezentare a avocatului ales al recurentei-revizuente este justificată de existența unor motive obiective, instanța a amânat judecata pentru termenul din data de 17 septembrie 2024, în ședință publică, cu citarea intimatei, în vederea soluționării recursului declarat în cauză. III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că: Prin recursul declarat este supusă analizei de legalitate a instanței de control judiciar încălcarea, de către instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, a dispozițiilor art. 431 alin. (2) și 434 C. proc. civ., întrucât, în opinia recurentei dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva cărora a fost soluționată cererea de revizuire reglementează și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, situație în care aceasta se întinde și asupra considerentelor hotărârii în cauză. Recurenta a susținut că instanța de revizuire a interpretat restrictiv dispozițiile referitoare la autoritatea de lucru judecat prevăzute de art. 430 alin. (1) C. proc. civ. și nu a analizat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârilor anterioare. Recurenta nu a încadrat în drept criticile formulate prin raportare la motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Cu toate acestea, procedând conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., acest motiv de casare fiind incident în cazul în care se invocă nerespectarea regulilor privitoare la autoritatea de lucru judecat, prin raportare la ambele sale efecte, pozitiv ori negativ. Prin cererea de revizuire a deciziei civile nr. 931/A din 24 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2021 revizuenta A. a solicitat anularea acesteia motivat de faptul că este contrară celorlalte două hotărâri judecătorești reprezentate de sentința civilă nr. 3543/09.07.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Rm. Vâlcea, decizia civilă nr. 87/A/05.02.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Vâlcea S-a susținut că cele trei hotărâri judecătorești sunt contradictorii autorității de lucru judecat stabilită anterior prin celelalte decizii, prin care s-a statuat că intimata B. nu are calitatea de președinte al asociației de proprietari. Înalta Curte constată că dosarul x/2019 în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 87/A/05.02.2021 a avut ca obiect anulare act, respectiv anularea hotărârii adunării generale a Asociației de Proprietari bl. A8/1, PT2 Ostroveni din data de 29.03.2019 reclamantă fiind A., revizuenta din prezenta cauză, iar pârâtă C.. Dosarul nr. x/2019 în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 3543/09.07.2021 invocată de revizuentă în cerere sa, a avut ca obiect pretenții, respectiv obligarea acesteia la plata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, reclamantă fiind C. iar pârâtă revizuenta din prezentul dosar, A.. Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune deopotrivă identitate de părți, care este o condiție esențială a autorității de lucru judecat, în general, după cum rezultă din interpretarea art. 431 C. proc. civ., în ansamblul său. Nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat decât celui care, judecându-se, a avut ocazia de a-și înfățișa pretențiile și apărările, de a pune concluzii și în general de a recurge la toate mijloacele procesuale care intră în conținutul acțiunii civile (art. 29 C. proc. civ.). Așa fiind, nu este legală opunerea autorității de lucru judecat, în ambele sale efecte, unui terț față de litigiul anterior. Pentru a se putea pretinde nesocotirea efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, este necesar să existe aceleași părți ale litigiului, pentru că altfel s-ar ajunge la situația în care unui terț fată de proces i s-ar opune dezlegările jurisdicționale date în absența sa din procedura judiciară, așadar cu încălcarea flagrantă a principiilor fundamentale ale procesului civil referitoare la respectarea dreptului de apărare și la contradictorialitatea dezbaterilor. În același timp, opunându-se unui terț efectele unei judecăți la care nu a participat s-ar nesocoti principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești, care se manifestă doar în relația dintre părți sub ambele aspecte, al obligativității acestor efecte (transpuse pe planul executorialității hotărârii) și respectiv, al lucrului judecat (indiferent că este vorba de efectul negativ sau pozitiv al acestuia). Înalta Curte constată că intimata B. nu a fost parte în dosarele mai sus menționate, ci doar revizueta A.. Intimata B. nu a acționat în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al Asociației de Proprietari bl. A8/1, PT2 Ostroveni. Ca atare, B., în nume propriu, are calitatea de terț față de litigiile anterioare, chiar dacă s-a înfățișat în cadrul acelor litigii ca reprezentant legal al uneia dintre părți. Pe de altă parte, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune, pe lângă identitatea de părți, și identitatea de chestiune litigioasă, neputând fi autoritate de lucru judecat decât cu privire la chestiunile de fapt și de drept dezlegate în mod expres, prin considerente decisive ori decizorii, întrucât dezleagă aspecte principale ale litigiului respectiv. În termenii art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu este necesară, într-adevăr, tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual (așa cum statuează art. 431 alin. (1) C. proc. civ. în legătură cu excepția autorității de lucru judecat), ci trebuie să existe, pe lângă identitatea de părți, doar o identitate de chestiune litigioasă, adică o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună unei noi judecăți, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional în mod definitiv. Altfel spus, un asemenea aspect litigios nu mai poate face obiectul unei analize proprii a instanței învestite a doua oară, el impunându-se ca atare noii judecăți, fără posibilitatea pentru părți de a mai contrazice dezlegarea dată în primul proces sau pentru instanța de judecată de a realiza o altă evaluare și respectiv, dezlegare a respectivei chestiuni litigioase. Or, statuându-se că o hotărâre a adunării generale a asociației de proprietari este nulă, respectiv, în litigiul următor, că urmare a acestei anulări, B. nu justifică calitatea de președinte al asociației de proprietari, instanțele care au soluționat litigiile anterioare nu au statuat nici direct și nici indirect că B. ar fi fost într-o culpă procesuală aptă a-i atrage răspunderea personală, pe tărâm delictual, pentru cheltuielile de judecată făcute de recurenta-revizuentă din cauza de față. Trebuie menționat și faptul că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite. Cum prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă, Înalta Curte constată că o astfel de situație nu poate fi reținută în speță, în raport de lipsa de identitate de părți, respectiv de chestiune litigioasă. Chestiunea existenței ori inexistenței culpei proprii de natură a atrage sau nu obligația de plată a cheltuielilor de judecată de către intimata B. a făcut obiectul judecății soluționate definitiv prin hotărârea a cărei revizuire a se cere, neexistând nicio contrazicere în această privință prin raportare la ceea ce s-a dezlegat în litigiile anterioare. Pe dea altă parte, se reține că admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției sau a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o atare situație a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra ei. În considerentele deciziei civile nr. 931/A din data de 24 octombrie 2022 ce face obiectul cererii de revizuire s-a reținut că în apel, revizuenta A. a invocat autoritatea de lucru judecat al hotărârilor în cauză, susținând că "instanțele de judecata din dosarele nr. x/2019 (în special) și nr. 9538/288/2019 au desființat aceste documente întocmite de persoane care nu reprezintă asociația de proprietari" precizând că "în dosarul prezent, instanța de fond se pronunță fără a respecta autoritatea de lucru judecat, motivând subiectiv aparența de mandat valabil și sume de bani restante fără suport juridic." Totodată revizuenta a precizat că instanța de fond trebuia "să țină cont de autoritatea de lucru judecat în dosarele la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată." În motivarea soluției de respingere a apelului revizuentei A., Tribunalul Vâlcea a analizat aceste susțineri și a concluzionat că prima instanță de fond nu a încălcat autoritatea de lucru judecat. Întrucât în al doilea proces instanța a apreciat asupra incidenței efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, ceea ce se opune invocării aceluiași argument este tocmai autoritatea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, care ar fi nesocotită dacă s-ar permite reluarea judecății aceleiași chestiuni litigioase. Astfel, revizuirea este o cale de atac extraordinară iar instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică doar dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre iar, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Nefiind îndeplinite condițiile cazului de revizuire invocat, cererea a fost în mod legal respinsă. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 349 din 30 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.