ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1793/2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția Civilă, la 1 iulie 2015, sub dosar nr. x/2015, contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A., au contestat titlurile executorii reprezentate de contractele de credit nr. VL1083 din 12 februarie 2008 și nr. VL1084 din 12 februarie 2008, solicitând anularea parțială a executării, ca efect al admiterii capătului de cerere referitor la "îndreptarea" titlului executoriu, ca urmare a scăderii din acesta a sumelor de bani încasate în baza unor clauze abuzive inserate în contractul de credit, precum și lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, în sensul că sumele pretinse au fost calculate în temeiul unor clauze abuzive. Contestatorii au solicitat și suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2013 al B.E.J. D., cererea fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de ședință din 5 august 2015 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 5029 din 31 octombrie 2016, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă, în dosarul nr. x/2015, în rejudecare, s-a respins excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată, acțiunea fiind respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorii au declarat apel, care a fost admis prin decizia civilă nr. 529/A din 9 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Astfel, sentința apelată a fost schimbată în parte, fiind admisă contestația la executare, s-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 8.2 și art. 9.2 din Contractul de credit nr. x/12.02.2008 și din Contractul de credit nr. x/12.02.2008.

Totodată, s-a dispus îndreptarea tuturor actelor de executare întocmite de B.E.J. D., în dosarul de executare silită nr. x/2013, în sensul diminuării creanței cu sumele percepute de intimată, prin prisma celor două clauze constatate abuzive, precum și dobânda legală calculată pentru aceste sume de la data plății și până la scăderea lor din creanță.

În rest, a fost respinsă contestația la executare și menținută sentința civilă pronunțată de prima instanță, privind respingerea excepției inadmisibilității.

De asemenea, intimata a fost obligată la plata către contestatori a cheltuielilor de judecată, aferente judecății în primă instanță, în cuantum de 1.000 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, dar și a celor din apel, în sumă de 1.025 RON, în ambele cicluri procesuale.

La data de 06.11.2017, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sub nr. x/2017, contestația la executare formulată de petenții A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., prin care a fost contestată încheierea din data de 27.10.2017 dată de B.E.J. D., solicitându-se lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu, respectiv decizia civilă nr. 529/A/09.05.2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 881/2018 din 22 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Rm. Vâlcea a declinat contestația la executare formulată de petenții A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin decizia civilă nr. 468/A din 24 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Vâlcea – secția I Civilă a admis, în parte, contestația formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A. și a lămurit întinderea și aplicarea deciziei civile nr. 529/A din data de 9 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015, în sensul că sumele percepute de bancă cu titlu de comision prevăzut la art. 8.2 și art. 9.2 din contractele de credit, constatate ca fiind abuzive, se vor restitui contestatorilor începând cu data perceperii fiecărei sume, pe toată perioada cât banca a perceput aceste comisioane.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 9 februarie 2021, sub nr. de dosar x/2021, intimata C. S.A. a solicitat lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 468/A/2018 din data de 24.04.2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2017, hotărâre prin care instanța de judecată a lămurit întinderea și aplicarea deciziei civile nr. 529/A din 09.05.2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea civilă nr. 53/A din 16 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis cererea formulată de petenta S.C. C. S.A. și a lămurit înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului deciziei civile nr. 468/A din 24.04.2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2017, în sensul că sumele percepute de intimata-creditoare S.C. C. S.A. în temeiul art. 8.2 și 9.2 din Contractul de credit nr. x/12.02.2008 și din Contractul de credit nr. x/12.02.2008, inclusiv dobânda legală aferentă acestor sume nu se vor restitui apelanților-contestatori A. și B., ci se va scădea din creanța pretinsă de intimata-creditoare în cadrul executării silite ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. x/2013 al B.E.J. D..

Împotriva acestei hotărâri, contestatorii A. și B. au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 601/A din 4 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea, în ceea ce privește revizuirea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cauza fiind declinată spre competentă soluționare în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin decizia nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost completată prin decizia nr. 532/A-COM din 22 octombrie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis revizuirea formulată împotriva încheierii civile nr. 53/A din 16 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, încheierea atacată fiind anulată, iar intimata a fost obligată la plata sumei de 1.100 RON cheltuieli de judecată către revizuenți.

Împotriva deciziei nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, intimata C. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei atacate pentru nelegalitate, iar în rejudecare respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de către revizuenții A. și B. împotriva încheierii nr. 53 din 16 martie 2021, pronunțată de către Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în cadrul dosarului nr. x/2021

Prin decizia nr. 2385 din 15 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a constatat că hotărârile pretins potrivnice, respectiv încheierea nr. 53/A/16 martie 2021 a Tribunalului Vâlcea – secția I Civilă și decizia civilă nr. 468/A din 24 aprilie 2018 a Tribunalului Vâlcea au fost pronunțate în vederea lămuririi înțelesului dispozitivului și înlăturării dispozițiilor contradictorii, cu scopul clarificării măsurilor dispuse prin decizia civilă nr. 529/A/9 mai 2017 a Tribunalului Vâlcea, pronunțată în dosarul nr. x/288/2105*, de admitere a contestației la executare formulate de contestatorii A. și B., cererile fiind soluționate succesiv și având obiect diferit.

Astfel, Înalta Curte a reținut că decizia civilă nr. 468 din 24 aprilie 2018, a cărei autoritate de lucru judecat o invocă revizuenta-intimată, a avut ca obiect lămurirea întinderii și aplicării deciziei civile nr. 529 din 9 mai 2017.

În schimb, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încheierea civilă nr. 53 din 16 martie 2021, nu a privit tot decizia civilă nr. 529 din 9 mai 2017, ci a avut ca obiect lămurirea înțelesului și întinderii deciziei civile nr. 468 din 24 aprilie 2018, la care a fost atașată, potrivit regulilor specifice regimului juridic al hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ.

Instanța de revizuire a reținut că încheierea din procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ. de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului ar fi nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei pe care a lămurit-o, aceasta din urmă fiind pronunțată într-o contestație la titlu, întemeiată pe dispozițiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

În această situație, hotărârile fiind pronunțate în cadrul aceluiași dosar, astfel cum rezultă, fără echivoc, din dispozitivul alin. (3) al art. 443 C. proc. civ., potrivit cu care încheierea se atașează în dosarul cauzei, respectiv în dosarul în care s-a soluționat contestația la titlu, precum și în dosarul de hotărâri al instanței, revizuirea era inadmisibilă.

Prin urmare, în mod greșit s-a reținut că cea dintâi hotărâre pronunțată putea constitui reperul pentru analiza contrarietății cerute de cazul de revizuire supus judecății în prezenta cauză, în raport cu încheierea subsecventă din procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ.

În ipoteza pronunțării hotărârilor judecătorești în cadrul aceluiași dosar, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, fiind nesocotită premisa legală a neobservării existenței unei autorități de lucru judecat, prin ultima hotărâre pronunțată în procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ., punându-se capăt situației litigioase dintre părți.

Prin pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită în cauză, instanța a avut în vedere tocmai imperativul respectării efectelor deciziei civile nr. 529 din 9 mai 2017, fiind invocate dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, procedura de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri executorii și de înlăturare a dispozițiilor potrivnice, în care s-a pronunțat ulterior decizia nr. 468 din 24 aprilie 2018, neputând fi deturnată de la scopul pentru care a fost edictată, în sensul de a conduce la o modificare a soluției pronunțate și de modificare a dispozitivului primei decizii, care se impune părților în litigiu cu autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită condiția ca în al doilea litigiu să nu se fi invocat apărarea constând în autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în prima cauză.

Statuând că instanța de revizuire care a dispus, prin hotărârea recurată, anularea încheierii civile nr. 53 din 16 martie 2021 a nesocotit, astfel, valențele legale ale căii extraordinare de atac cu care a fost învestită în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care nu poate constitui o cale de atac de reformare, de natură să permită posibilitatea cenzurării, fiind, astfel, încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, Înalta Curte a admis recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 06.03.2023, sub nr. x/2021*.

Prin decizia nr. 148/A-C din 7 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A. împotriva încheierii civile nr. 53/A din 16 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, pe care, totodată, i-a obligat la plata sumei de 2944 RON cheltuieli de judecată, către intimata C. S.A.

Împotriva deciziei 148/A-C din 7 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, revizuenții A. și B. au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate, anularea încheierii nr. 53/16.03.2021 pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2021 și obligarea intimatului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Recurenții au susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât instanța de fond a aplicat greșit prevederile 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire fiind admisibilă și întemeiată.

Detaliind, autorii prezentului demers judiciar au învederat că, prin încheierea nr. 53 s-a lămurit, de fapt, decizia nr. 529, deja lămurită prin decizia civilă nr. 468 și că există triplă identitate de obiect, cauză și părți.

Astfel, au arătat că, prin hotărârea nr. 148/07.04.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Pitești a respins cererea de revizuire deoarece, în speță, nu erau îndeplinite condițiile cumulative de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind întrunită identitatea de părți, obiect și cauză, de vreme ce încheierea nr. 53 a fost pronunțată în același dosar ca decizia civilă nr. 468.

Sub un prim aspect, au învederat că, prin decizia nr. 529, s-a constatat caracterul abuziv al unor clauze și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, prin sentința civilă nr. 2028/25.04.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit că autorii prezentului demers judiciar nu-i mai datorează nimic băncii, ci, dimpotrivă, aceasta le datorează suma de 820.397,85 RON, iar, prin hotărârea nr. 468 din 24.04.2018, instanța a lămurit întinderea și aplicarea deciziei civile nr. 529/A din data de 9 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015, în sensul că sumele percepute de bancă cu titlu de comision prevăzut la art. 8.2. și art. 9.2. din contractele de credit, constatate ca fiind abuzive, se vor restitui contestatarilor începând cu data perceperii fiecărei sume, pe toată perioada cât banca a perceput aceste comisioane, această chestiune fiind una care se referă la fondul contestației la executare pe care o formulaseră în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A.

În continuare, arată că, ignorând situația de fapt, prin încheierea nr. 53/16.03.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2021, s-a dispus în sensul că sumele respective nu le vor fi restituite, ci vor fi scăzute din creditul acordat societății comerciale "Bristol" S.R.L., în accepțiunea recurenților, aceasta însemnând că instanța dispune din nou asupra modului de soluționare a fondului contestației la executare.

Prin urmare, recurenții susțin că, deși cererea de lămurire din dosarul x/2021 a fost îndreptată formal împotriva deciziei civile nr. 468 din 24.04.2018, prin încheierea 53/16.03.2021 a fost lămurit, de fapt, dispozitivul deciziei civile nr. 529/A din data de 9 mai 2017.

În al doilea rând, arată că, în urma respingerii cererii de revizuire, recurenții au formulat o nouă cerere de lămurire, înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2023, prin care au solicitat lămurirea deciziei nr. 529A și încheierii nr. 53 ca urmare a faptului că nu mai datorau nimic băncii, ci, dimpotrivă, banca le datorează suma de 820.397,85 RON, iar, prin întâmpinarea formulată, banca s-a apărat prin aceea că decizia civilă 529 a mai fost lămurită de două ori (inițial, prin Decizia nr. 468 din 24.04.2018, iar, ulterior, prin încheierea nr. 53/A din 16.03.2021 și, pe cale de consecință, există putere de lucru judecat).

Prin urmare, recurenții menționează că, atât ei, cât și banca au susținut același lucru, anume că, atât decizia nr. 468, cât și încheierea nr. 53 au avut ca obiect îndreptarea dispozitivului aceleiași decizii nr. 529.

Așa fiind, recurenții subliniază că, atât decizia nr. 468, cât și încheierea nr. 53 au același obiect (lămurirea deciziei nr. 529), au fost pronunțate în dosare care au avut aceleași părți (banca și recurenții revizuenți) și au aceeași cauză (neclaritatea deciziei nr. 529) și că, prin urmare, hotărârea instanței de fond, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire pentru că nu ar fi îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză este nelegală, în opinia acestora, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, susțin faptul că soluția dată prin încheierea nr. 53 este potrivnică soluției date prin decizia nr. 468, iar, pe fondul cererii de revizuire, soluția dată de tribunal prin încheierea nr. 53/16.03.2021 este vădit potrivnică celor date prin deciziile 529/A/9 mai 2017 și nr. 468 din 24.04.2018 prin aceea că schimbă destinația sumelor încasate de bancă în temeiul clauzelor contractuale constatate a fi abuzive.

În altă ordine de idei, recurenții susțin că, prin respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, li se încalcă dreptul de proprietate asupra creanței stabilite prin decizia nr. 529, garantat de art. 1 din protocolul 1 CEDO.

Detaliind, autorii prezentului demers judiciar arată că au formulat o cerere de executare silită împotriva C., pentru recuperarea sumelor încasate de aceasta în temeiul clauzelor declarate abuzive prin decizia nr. 529, încuviințată de către Judecătoria Sectorului 3 prin încheierea din 11.01.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În continuare, arată că Banca a plătit de bună-voie suma stabilită prin titlul executoriu, dar a și formulat contestație împotriva eliberării sumelor, contestație împotriva executării silite înseși și contestația la titlu pentru lămurirea titlului executoriu, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului nr. 3 sub nr. x/2021, invocând, printre altele, faptul că decizia nr. 529 a fost lămurită prin încheierea nr. 53 în mod contrar deciziei nr. 468.

Însă, în urma pronunțării deciziei nr. 148/07.04.2023 (ce face obiectul prezentului recurs), Judecătoria Sectorului 3 a admis, prin hotărârea nr. 5833/31.05.2023, contestația la executare, a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional 344/2020 și încheierea din data de 11.01.2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul x/2020, a admis cererea de întoarcere a executării silite și a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare executării silite realizate în dosarul de executare nr. 344/2020, sens în care au fost obligați să plătească debitoarei contestatoare suma de 688.389.10 RON.

Cu alte cuvinte, arată că, deși prin decizia nr. 529 s-a dispus repunerea părților în situația anterioară ca urmare a constatării caracterului abuziv al unor clauze, iar, prin sentința nr. 2028 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că recurenții revizuenți nu mai au datorii față de Bancă și că, dimpotrivă, Banca le datorează 820.397,85 RON, ca urmare a faptului că încheierea nr. 53 a fost menținută prin hotărârea nr. 148, sunt obligați să înapoieze Băncii sumele pe care le-au achitat în temeiul unor clauze abuzive, pentru ca Banca să le scadă din creditul acordat "Bristol" S.R.L. (conform încheierii nr. 53), ceea ce, în accepțiunea recurenților, echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză, deoarece creditul acordat a fost deja recuperat integral de către Bancă prin vânzarea silită a casei acestora.

Așa fiind, recurenții conchid în sensul că, prin respingerea cererii de revizuire, conform hotărârii atacate, li se încalcă dreptul de proprietate asupra bunului reprezentând creanța rezultată din repunerea părților în situația anterioară prin decizia definitivă nr. 529, iar, prin ignorarea faptului că încheierea nr. 53 lămurește, de fapt, decizia nr. 529, iar nu decizia nr. 468 (care și ea lămurește tot decizia nr. 529), instanța de fond le încalcă drepturile fundamentale și lasă fără efecte o hotărâre judecătorească definitivă (nr. 529) prin care s-a dispus repunerea părților în situația anterioară în urma anulării unor clauze abuzive.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

La 16 august 2023, intimata, prin avocat, a depus în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, iar la 1 septembrie 2023, recurenții, prin avocat, au depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 15 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă declarația de abținere formulată de membrii completului C1 de la soluționarea recursului declarat de revizuenții B. și A. împotriva deciziei nr. 148/A-C din 7 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a admiterii cererii de abținere, cauza a fost repartizată aleatoriu prezentului complet care a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 C. proc. civ.

Prin încheierea completului de filtru din 26 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a dispus comunicarea raportului pentru a se depune punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Față de raportul comunicat, niciuna dintre părți nu a înțeles să formuleze punct de vedere.

Prin încheierea completului de filtru din 28 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, recursul a fost admis în principiu și, totodată, a fost stabilit termen de judecată la 15 octombrie 2024, în vederea soluționării acestuia în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Prezenta cale de atac are ca obiect o decizie pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în rejudecarea unei cereri de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca urmare a deciziei de casare nr. 2385 din 15 noiembrie 2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a constatat că, în primul ciclu procesual, instanța de revizuire a făcut o greșită aplicare a normelor de procedură incidente în această materie.

Prin urmare, deși, prin citicile încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenții au susținut nelegalitatea deciziei recurate și, totodată, admisibilitatea cererii de revizuire, în contextul în care decizia recurată a fost pronunțată în rejudecare, criticile formulate vor fi analizate din perspectiva respectării, de către instanța de revizuire, a dezlegărilor date prin decizia de casare nr. 2385/15.11.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, în primul ciclu procesual.

Cum, prin decizia de casare mai sus amintită, a fost soluționat recursul formulat de intimata din prezenta cauză împotriva primei hotărâri date în cererea de revizuire (întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), formulată împotriva încheierii civile nr. 53/16.03.2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I Civilă în dosarul nr. x/2021, se constată că, în urma admiterii recursului, instanța supremă nu s-a limitat la o analiză formală a chestiunii privind admisibilitatea revizuirii, așa cum în mod eronat susțin recurenții, ci chiar a procedat la o analiză detaliată a condițiilor privind admisibilitatea respectivei căi extraordinare de atac.

Astfel, se reține că, în ciclul procesual precedent, prin decizia nr. 2385/15.11.2022, Înalta Curte a dispus trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe, statuând în mod explict asupra inadmisibilității revizuirii în cauză.

În acest sens, a arătat că nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, nefiind incidente dispozițiile de extindere a motivului de revizuire privitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul încălcării autorității lucrului judecat și sub aspectul efectului pozitiv al acestora, motiv pentru care, în ipoteza motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța e chemată să se pronunțe asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate, revizuirea având ca obiect soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Totodată, din lecturarea deciziei de casare mai sus arătate, se constată, în esență, că Înalta Curte a reținut un obiect diferit al hotărârilor pretins a fi contradictorii, dar și că acestea au fost pronunțate în cadrul aceluiași dosar (care nu se confundă cu cerința identității de cauză), ipoteză în care calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită. De asemenea, Înalta Curte a constatat că nu este îndeplinită nici condiția ca în al doilea litigiu să nu se fi invocat apărarea constând în autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în prima cauză.

Toate aceste considerente redate sintetic nu reprezintă altceva decât o analiză a îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire formulate împotriva încheierii civile nr. 53/A din 16 martie 2021 de revizuenții A. și B., în urma căreia Înalta Curte a reținut, practic, neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a revizuirii.

În altă ordine de idei, trimiterea cererii de revizuire la aceeași instanță, spre o nouă judecată, s-a dispus conform regulii de procedură prevăzute de art. 497 alin. (1) teza întâi C. proc. civ. (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018), care impunea soluția casării cu trimitere indiferent de motivul de casare reținut.

În speță, procedând la rejudecarea cererii de revizuire conform deciziei de casare, instanța de revizuire nu putea să treacă de filtrul admisibilității fără a încălca dezlegările obligatorii ale instanței de recurs (art. 501 alin. (1) C. proc. civ.).

Or, având în vedere că, așa cum s-a arătat mai sus, neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a revizuirii a fost dezlegată prin decizia de casare nr. 2385 din 15 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021, iar instanța de revizuire, în rejudecare, a valorificat în mod corect aspectele dezlegate în privința inadmisibilității cererii de revizuire formulate de revizuenții A. și B. împotriva încheierii civile nr. 53/A din 16 martie 2021, Înalta Curte constată că decizia recurată este la adăpost de orice critică.

În consecință, având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B. împotriva deciziei nr. 148/A-C din 7 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la cererea formulată de intimata C. de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că documentele depuse în ședință publică de apărătorul intimatei (aflate la dosarul de recurs) nu fac dovada cheltuielilor de judecată avansate pentru dosarul în cauză, ci pentru un alt dosar (nr. x/2021), astfel încât va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimata C. S.A. pentru această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-revizuenți A. și B. împotriva deciziei nr. 148/A-C din 7 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimata C. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.