ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3812/2018

Ședința publică din data de 2 octombrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă a fost înregistrată la data de 12 aprilie 2017, sub nr. x/2017, cererea de revizuire formulată de A., în contradictoriu cu intimata Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 306 din 10 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., susținându-se că decizia nr. 306 din 10 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă este potrivnică sentinței civile nr. 3651 din 24 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 852/2016 a Tribunalului Argeș, secția Civilă.

Prin decizia civilă nr. 2463/2017 din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere Râmnicu Vâlcea. A fost respinsă cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei decizii, instanța a constatat că, deși ambele hotărâri pretins a fi potrivnice s-au pronunțat în contradictoriu cu aceleași părți, obiectul lor este diferit.

Astfel, s-a reținut că sentința civilă nr. 3651 din 24 iunie 2016 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a avut ca obiect contestație împotriva actelor de executare din dosarul nr. x/2015, iar soluția pronunțată este aceea de respingere a contestației pentru existența autorității de lucru judecat, instanța nefăcând niciun fel de aprecieri cu privire la actele de executare sau la caracterul de titlu executoriu al deciziei nr. 533/2015 și nepronunțându-se asupra vreunei cereri de anulare a titlului executoriu.

Pe de altă parte, dosarul nr. x/2016 a avut ca obiect anularea actelor de executare din dosarul nr. x/2016, iar soluția pronunțată de instanța de apel a fost aceea de admitere a contestației și de anulare a formelor de executare, pe motiv că decizia nr. 533/2015 nu este susceptibilă de executare.

La data de 17 octombrie 2017, recurentul-revizuent A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2463/2017 din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., raportat la art. 509 pct. 8 același cod.

În cuprinsul recursului, recurentul A. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, schimbarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 306/2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, cu consecința anulării acestei decizii, ca fiind contrară dispozițiilor deciziei nr. 852/2016 a Tribunalului Argeș, secția Civilă, care menține decizia civilă nr. 3651/2016.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că au fost pronunțate două hotărâri judecătorești contradictorii, având în vedere că prin sentința civilă nr. 3651/2016, rămasa definitiva prin decizia civilă nr. 852/2016 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, a fost respinsă contestația la executare, fiind analizate motivele de fond ale acesteia, aspecte care, intrând în puterea lucrului judecat, nu mai pot fi contestate. Însă, acest lucru nu s-a întâmplat în cauză, întrucât prin decizia nr. 306 din 10 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă au fost analizate aceleași motive de contestație la executare.

Recurentul-revizuent a învederat că, în speță, există contradicție între cele două hotărâri judecătorești, astfel încât, în opinia sa, nu sunt întemeiate considerentele deciziei, potrivit cărora instanța nu ar fi analizat în fond contestația, ci s-a limitat la autoritatea de lucru judecat.

Din această perspectivă, s-a susținut că, în cauză, chiar dacă s-a făcut referire la acest aspect în hotărârea instanței de apel, hotărâre care a păstrat soluția primei instanțe, se impunea a se verifica pe fond identitatea dintre cele două hotărâri judecătorești, care au soluționat o contestație la executare între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză. A mai arătat recurentul că motivele contestațiilor la care a făcut referire sunt identice, în sensul că se contestă o hotărâre judecătorească pusă în executare.

La data de 14 noiembrie 2017, intimata Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și forestiere din municipiul Râmnicu Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, raportat la faptul că recurentul, în cuprinsul cererii de recurs, a reluat motivele invocate prin cererea de revizuire fără însă a aduce critici de nelegalitate deciziei recurate. Sub acest aspect, s-a mai susținut că motivele invocate de recurent nu se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocat de acesta.

În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, susținând că între cele două hotărâri invocate de revizuent nu există contradictorialitate.

Recursul a fost timbrat cu 200 RON taxă judiciară de timbru, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dovezile aflându-se la dosar.

Prin raportul întocmit la data de 8 ianuarie 2018, s-a constatat că recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2463/2017 din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă este admisibil în principiu, raportat la art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 februarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

Prin încheierea din 15 mai 2018, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului invocată de intimată prin întâmpinare, a admis în principiu recursul declarat de revizuentul A. și a stabilit termen de judecată la data de 2 octombrie 2018.

Analizând recursul declarat de revizuentul A., din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept incidente, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente:

Recurentul-revizuent a criticat decizia atacată din perspectiva faptului că instanța de apel, în mod greșit, a reținut că nu există contrarietate între sentința civilă nr. 3651 din 24 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 852/2016 a Tribunalului Vâlcea și decizia nr. 306/A din 10 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

În acest sens, recurentul a susținut că prin decizia nr. 3651 din 24 iunie 2016 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a fost respinsă contestația la executare, fiind analizate motivele de fond ale acesteia, iar prin decizia nr. 306 din 10 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea a fost admisă contestația la executare, fiind invocate motive identice cu cele din prima contestație.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept materiale, cu trimitere la art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Examinând decizia recurată, prin raportare la motivele de nelegalitate invocate, se constată că susținerile recurentului sunt nefondate, având în vedere că argumentele instanței de revizuire sunt dezvoltate punctual, fiind expuse motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și care au condus la soluția pronunțată, cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea recurată a vizat cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

În speță, se constată că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a examinat condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, reținând că nu există identitate de obiect și cauză între cele două hotărâri pretins contradictorii.

Sub acest aspect, în mod corect s-a apreciat că sentința civilă nr. 3651 din 24 iunie 2016 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a avut ca obiect contestație împotriva actelor de executare din dosarul nr. x/2015, iar soluția pronunțată a fost aceea de respingere a contestației pentru existența autorității de lucru judecat, instanța nefăcând niciun fel de aprecieri referitoare la controlul de fond al actelor de executare, la valabilitatea titlului executoriu și nici nu s-au arătat aspecte legate de întinderea creanței supuse urmăririi.

Pe de altă parte, dosarul nr. x/2016 a avut ca obiect anularea actelor de executare din dosarul nr. x/2016, iar soluția pronunțată de instanța de apel a fost aceea de admitere a contestației și de anulare a formelor de executare, cu argumentul că decizia nr. 533/2015 nu este susceptibilă de executare.

În raport cu cele reținute, se constată că, în mod judicios, instanța de revizuire a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, reținând că, în speță, nu poate fi vorba despre contrarietate de hotărâri, soluțiile date în cele două dosare fiind pronunțate pe aspecte diferite, respectiv contestație împotriva actelor de executare din dosarul nr. x/2015, în cadrul căruia s-a anulat executarea pentru că, potrivit deciziei nr. 895/2015 a Curții Constituționale, art. 666 C. proc. civ. a fost declarat neconstituțional, nefiind astfel verificate aspecte ce țin de întinderea creanței; iar cel de-al doilea litigiu a vizat anularea actelor de executare din dosarul nr. x/2016, fiind admisă cererea pe motiv că decizia nr. 533/2015 nu este susceptibilă de executare.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu există contradicție între hotărâri, deoarece temeiurile juridice pentru care cele două contestații succesive au fost admise, cu consecința anulării executării, au fost diferite. Astfel, prin sentința civilă nr. 2371 din 26 aprilie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis contestația și a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 625/2015, lăsând nesoluționată cererea privind anularea titlului executoriu, constând în decizia nr. 533/2015.

Ca urmare a formulării unei noi cereri de punere în executare a sentinței civile nr. 533/2015 de către A., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole și Forestiere din municipiul Râmnicu Vâlcea a formulat o altă cerere, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prin care a solicitat anularea actelor din cadrul celui de-al doilea dosar de executare, respectiv dosarul cu nr. x/2016 al BEJ B..

Prin decizia civilă nr. 306/10.03.2017, Tribunalul Vâlcea a admis apelul și a schimbat sentința nr. 4618/18.10.2016 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în sensul că a admis contestația la executare și a anulat actele de executare din dosarul nr. x/2016, inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite, cu motivarea că hotărârea prin care instanța a obligat debitorul la plata de penalități în cuantum de 100 RON/zi de întârziere nu este susceptibilă de executare și că, potrivit art. 906 alin. (4) C. proc. civ., instanța de executare trebuie să fixeze, la cererea creditorului, suma definitivă ce i se datorează cu titlu de penalități, prin încheiere definitivă și executorie, dată cu citarea părților, în ipoteza în care în termen de 3 luni debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu.

Totodată, nu este lipsit de relevanță nici faptul că cele două hotărâri invocate de revizuent nu sunt contradictorii sub aspectul dispozitivului, sentința civilă nr. 3651/2016 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea fiind pronunțată în sensul respingerii contestației la executare pentru autoritate de lucru judecat, în raport cu sentința nr. 2371/26.04.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015.

În plus, critica recurentului potrivit căreia contrarietatea de hotărâri vizează atât dispozitivul, cât și considerentele, iar instanța de revizuire a ignorat acest lucru, este nefondată, deoarece au fost avute în vedere hotărârile în întregul lor, cu atât mai mult cu cât considerentele unei hotărâri au rolul de a susține și motiva soluția adoptată de instanță în cauza respectivă. În speță, considerentele celor două hotărâri s-au raportat la soluțiile pronunțate în cele două dosare, astfel încât, în cauză, se constată a nu fi îndeplinite condițiile care să conducă la admiterea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., nici din această perspectivă.

În consecință, se constată că instanța de revizuire a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2463/2017 din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2463/2017 din 14 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2018.