ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 669/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă la data de 20 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Pitesti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 3.079,8 RON, reprezentând contravaloarea utilităților aferente perioadei iunie 2015 - septembrie 2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 10772 din 20 decembrie 2017, Judecătoria Pitești, secția civilă a admis cererea precizată formulată de reclamantul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Pitești, în contradictoriu cu pârâta A.; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 5700,87 RON, reprezentând contravaloare utilități aferente perioadei iunie 2015 - iulie 2017; a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 4115 din 10 octombrie 2018, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis apelul formulat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 10772/20.12.2017, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2017; a anulat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2019, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, sub nr. x/2019, revizuenta A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B., C. și Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Pitești, cerere de revizuire a deciziilor civile nr. 4115 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2017, și nr. 289 din 07 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015, arătând că este vorba de hotărâri potrivnice.

Prin decizia civilă nr. 2964 din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea de revizuire a deciziilor civile nr. 4115 din 10 octombrie 2018, pronunțată în Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2017, și nr. 289 din 07 martie 2019, pronunțată în Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Piteși, secția I civilă, a declarat recurs revizuenta A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, revizuenta a invocat contrarietatea deciziilor nr. 4115/10.10.2018 a Tribunalului Argeș și nr. 289/07.03.2019 a Tribunalului Vâlcea, întrucât s-au pronunțat soluții diferite pentru același scop - plata cheltuielilor de întreținere.

Astfel, Tribunalul Argeș a constatat că au fost încălcate prevederile legale și a dispus anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe când Tribunalul Vâlcea a menținut hotărârea dată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea care a aplicat alte legi decât cele prevăzute în contractul ce și-a încetat efectele la data de 30 iunie 2009.

A susținut că pe pagina 2 din considerentele deciziei atacate, curtea de apel a reținut situația corectă pe care recurenta a prezentat-o, însă la pagina 3 alin. (4) a menționat că revizuirea trebuia formulată împotriva primei decizii pronunțate de Tribunalul Argeș.

Prin urmare, nu numai că a reținut o situație de fapt greșită, dar a încălcat și prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe care le-a menționat tot pe pag. 3 la alin. (1).

Totodată, a mai arătat recurenta-revizuentă, instanța a pronunțat o decizie cu o altă încadrare juridică decât cea din considerente în contextul în care în dispozitivul hotărârii se menționează dispozițiile art. 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., iar în motivarea deciziei s-a reținut un alt temeiul de drept al cererii de revizuire.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 513 alin. (6) și art. 497 din C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din data de 06 septembrie 2019, a dispus comunicarea cererii de recurs cu mențiunea de a se depune întâmpinare, precum și efectuarea celorlalte formalități de comunicare, menționate în dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 23 ianuarie 2020, completul filtru, constatând că recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (1) din Codul de procedură civillă și că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, a admis în principiu recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2964 din 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă și a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 05 martie 2020, cu citarea părților.

Prin întâmpinarea formulată la data de 30 septembrie 2019, intimatul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Pitești a solicitat respingerea recursului.

A susținut că în mod corect Curtea de Apel Pitești a reținut că în speță nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, deoarece dosarul nr. x/2015 a avut ca obiect obligarea la plata întreținerii pentru perioada noiembrie 2014-mai 2015, constatarea rezilierii contractului de închiriere nr. x/2003 și evacuarea din locuință, în timp ce obiectul dosarului nr. x/2017 a constatat în obligarea la plata întreținerii pentru perioada iunie 2015- iulie 2017 în suma de 5.700,87 RON.

Nici în ceea ce privește părțile s-a apreciat că nu este întrunită identitatea având în vedere că în primul dosar figurează în calitate de pârâte și fiicele revizuentei, în timp ce în cel de-al doilea dosar apare ca pârâtă numai A..

Pe de altă parte, nu există două soluții definitive și potrivnice prin care să se fi soluționat fondul cauzei în contextul în care prin decizia nr. 4115/2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Argeș a admis apelul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, iar cele două dosare nu au obiect identic, chiar dacă pretențiile solicitate de intimată izvorăsc din același contract de închiriere.

A mai arătat că procesele civile se soluționează după normele în vigoare la momentul promovării acțiunii civile și ele continuă să-și producă efectele până la finalizarea procesului, astfel că dispozițiile noului C. proc. civ. se aplică proceselor începute după intrarea în vigoare a acestuia.

În ceea ce privește temeiul de drept din vechiul C. civ. raportat la dreptul material invocat prin acțiunile ce au format obiectul celor două dosare, instanța, în virtutea rolului activ, poate să încadreze în drept acțiunea prin raportare la capetele de cerere formulate de intimată, fiind aplicabile dispozițiile C. civ. în vigoare la momentul încheierii contractului de închiriere.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care succed:

Criticile formulate de revizuenta A. vor fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece vizează o greșită interpretare a instanței de revizuire a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire dedusă judecății, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, având corespondent art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., revizuenta A. a invocat contrarietatea deciziei civile nr. 289 din 07 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția în dosarul nr. x/2015, cu decizia civilă nr. 4115 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2017.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă. (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Rezultă că în ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile legale menționate, trebuie să fie îndeplinite cumulativ, următoarele condiții: să existe hotărâri judecătorești definitive, acestea să fie potrivnice, să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanța să fi omis punerea acesteia în discuția contradictorie a părților.

Așadar, una dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire este cea ca hotărârile pretins contradictorii să fi fost pronunțate în aceeași cauză, în rezolvarea aceluiași raport dedus judecății, deci între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză.

Înalta Curte apreciază că cerințele legale instituite prin art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, întrucât în dosarele în care s-au pronunțate cele două decizii pretins contradictorii nu se verifică tripla identitate.

Astfel, în litigiul soluționat prin decizia civilă nr. 4115 din 10 octombrie 2018, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 10772 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Pitești; a anulat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pe de altă parte, decizia civilă nr. 289 A din 07 martie 2019, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins apelul formulat de apelantele-pârâte A., B. și C., în contradictoriu cu Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Pitești, împotriva sentinței civile nr. 2850 din 05 iunie 2018, pronunțată Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. x/2015.

Cu referire la dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Argeș, se reține obiectul - obligarea la plata întreținerii pentru perioada iunie 2015- iulie 2017, părțile - apelanta A. și intimatul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Pitești, iar acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1270 și art. 1829 din C. civ., art. 46 din Legea nr. 20/2007, art. 194, art. 198, art. 264, art. 351 din C. proc. civ.

Totodată, se constată că decizia civilă nr. 4115 din 10 octombrie 2018 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pronunțată în dosarul mai sus menționat, nu este o hotărâre care evocă fondul, întrucât s-a admis apelul și s-a trimis cauza spre rejudecare reținându-se nelegala citare a recurentei-revizuente.

Evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurări de fapt deja stabilite de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

În aceste condiții pot fi obiect al revizuirii hotărârile prin care instanța de apel evocă fondul, adică acelea prin care s-a admis apelul și fie s-a anulat sentința și s-a rejudecat fondul prin aceeași decizie, fie s-a schimbat sentința, ipoteză care nu se regăsește în speță.

În ceea ce privește dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Vâlcea, se observă obiectul - obligarea la plata întreținerii pentru perioada noiembrie 2014-mai 2015, constatarea rezilierii contractului de închiriere nr. x/2003 și evacuarea pârâtelor din locuință, părțile - apelantele A., B. și C., în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Pitești, iar acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1810 și art. 1830 din C. civ.

Prin urmare, rezultă fără echivoc că pentru hotărârile pretins potrivnice nu există identitate de părți, obiect sau cauză, recurenta-revizuentă neputând susține întemeiat că cele două cereri de chemare în judecată ar fi urmărit aceeași finalitate și că prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire a solicitat-o s-ar fi încălcat principiul autorității de lucru judecat.

În altă ordine de idei, Înalta Curte reține că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Având a soluționa calea extraordinară de atac a recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 2964 din 20 iunie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, analiza instanței de recurs nu poate fi alta decât cea prevăzută de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv cea subordonată examinării, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ținând seama că recurenta-revizuentă a dedus judecății în cauza de față chestiunea de drept a încălcării autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 4115 din 10 octombrie 2018 a Tribunalului Argeș, secția civilă prin pronunțarea deciziei civile nr. 289 A din 07 martie 2019 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, instanța de recurs apreciază că nu poate examina alte chestiuni ce țin de situația de fapt sau de aplicarea dispozițiilor legale incidente în cele două dosare astfel cum au fost expuse prin motivele de recurs.

Totodată, se reține că din modul de argumentare a deciziei atacate, Curtea de Apel Pitești a dat eficiență principiului disponibilității, respectând limitele învestirii impuse prin cererea de revizuire, și s-a raportat în analiza condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire la dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. având în vedere că cele două litigii au fost promovate după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ. (15.02.2013).

Drept urmare, nu se verifică susținerile recurentei-revizuentă cu privire la pretinsa contradicție dintre considerentele și dispozitivul hotărârii atacate sub aspectul temeiul de drept reținut în susținerea cererii de revizuire.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din Codul de procedure civilă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2964 din 20 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2964 din 20 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.