ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 926/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 17 mai 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Judecătoriei Pitești, secția civilă, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 RON acordați cu titlu de împrumut și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1910 din 08 martie 2018, Judecătoria Pitești, secția civilă a admis cererea principală formulată de reclamantul A.; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B.; a obligat pârâtul la restituirea sumei de 10.000 RON cu titlu de împrumut; a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.605 RON.

Prin decizia civilă nr. 427 din 30 ianuarie 2019, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 1910 din 08 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Pitești, secția civilă; a anulat în parte sentința civilă apelată în sensul că a luat act de renunțarea la judecată formulată de pârâtul-reclamant B. la cererea reconvențională; a menținut în rest sentința civilă apelată; a luat act că intimatul-reclamant nu solicită cheltuieli de judecată; a respins ca neîntemeiată cererea apelantului-pârât pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 12 septembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de recurentul-pârât B..

Prin decizia civilă nr. 300 din 12 septembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a anulat ca netimbrat recursul formulat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 427 din data de 30 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș.

Împotriva deciziei civile nr. 300 din 12 septembrie 2019 și a încheierii din 12 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, pârâtul a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 14 octombrie 2019 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că cererea de recuzare a fost respinsă în mod greșit de către Curtea de Apel Pitești prin raportare la dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 9 și 10 din C. proc. civ.

În acest sens, a susținut cu privire la nelegalitatea și netemeinicia deciziei nr. 2043/R din 04 noiembrie 2011, pronunțată de completul din care a făcut parte doamna judecător C., faptul că a publicat în D. un articol intitulat "E., sute de hectare pierdute de piteșteni".

A precizat că doamna judecător a dovedit lipsă de imparțialitate prin măsura dispusă în rezoluția din 15 aprilie 2019 în sensul în care a stabilit în sarcina recurentului o taxă judiciară majorată la suma de 902,5 RON față de cea de 100 RON, stabilită în primă instanță, în conformitate cu art. 7 din O.U.G. nr. 80/2013, și în condițiile în care dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Argeș a fost repartizat la Curtea de Apel Pitești la completul C3 prezidat de aceasta, deși acest complet nu ar fi trebuit să se afle pe tabloul completurilor trase la sorți câtă vreme decizia atacată a fost pronunțată de soțul acesteia, judecător F..

În aceeași măsură, comportamentul doamnei judecător, în dosarele nr. x/2009 și nr. y/2017, conduce la bănuiala rezonabilă de lipsă de imparțialitate a acesteia și în dosarul nr. x/2017.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 9, art. 42 alin. (1) pct. 10, art. 53 alin. (1) și (3) și art. 486 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 13 noiembrie 2019 (data depunerii la oficiul poștal), în termenul legal, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului. În opinia sa, soluția curții de apel de respingere a cererii de recuzare a unuia dintre membrii completului de judecată a fost corectă, întrucât în cauză nu există niciunul dintre motivele de incompatibilitate prevăzute de lege.

Cu referire la dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., a arătat că în speță nu s-a făcut dovada unei relații de dușmanie cu unul dintre membrii completului sau cu una dintre rudele până la gradul al patrulea inclusiv în contextul în care acesta a pronunțat o soluție nefavorabilă părții recurente într-o altă cauză.

Totodată, a apreciat că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ. atâta timp cât nicio rudă a membrului completului nu a luat parte la judecarea acestei pricini înaintea altei instanțe, ci se s-a adus în discuție un alt dosar în care a formulat cerere de abținere motivată de împrejurarea că un membru al familiei sale luase parte la judecata aceleiași pricini înaintea unei alte instanțe.

La data de 06 decembrie 2019, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, reiterând aspectele ce au vizat lipsa de imparțialitate a judecătorului recuzat.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii din 12 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Recurentul-pârât a depus punct de vedere la raport prin care a reiterat situația de fapt dedusă judecății susținând că există suficiente motive de nelegalitate a încheierii atacate care să conducă la admiterea cererii de recurs.

Totodată, a invocat nulitatea raportului în conformitate cu dispozițiile art. 174 din C. proc. civ., întrucât art. 493 a fost abrogat prin Legea nr. 318/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., prin încheierea din 19 martie 2020, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din 12 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, fixându-se termen de judecată la data de 21 mai 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând hotărârea atacată, în limita impusă de criticile din cererea de recurs susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul pârâtului, ca nefondat, pentru considerentele care vor succede:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recurentul-pârât s-a referit în mod formal la decizia civilă nr. 300 din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă în contextul în care dezvoltarea motivelor de recurs nu vizează nelegalitatea acesteia, ci doar a încheierii din 12 septembrie 2019 a aceleiași instanțe în raport de care vor fi analizate criticilor deduse judecății.

Compunerea instanței, potrivit cu exigențele legii, constituie o garanție a imparțialității acesteia.

Dubla condiție a imparțialității - subiectivă, față de părți, imparțialitate care se prezumă până la proba contrară, și obiectivă, care se apreciază în raport cu garanțiile independenței - a fost considerată de Curtea Europeană ca find o carte de vizită comună tuturor sistemelor juridice europene.

Tocmai în considererea acestei valori unice, legea a prevăzut posibilitatea - la inițiativa părților sau chiar a judecătorului, de a înlătura, prin modul de compunere a instanței, orice suspiciune cu privire la imparțialitatea sa.

Cazurile de incompatibilitate menționate la art. 41 și 42 din C. proc. civ. nu operează ope legis, ci numai ope judicis, un alt complet de judecată a instanței urmând să constate sau să declare incompatibilitatea.

Pornind de la aceste considerații teoretice, în cauza dedusă judecății, recurentul-pârât a adus critici de nelegalitate încheierii atacate din perspectiva faptului că unul dintre judecătorii ce a intrat în compunerea completului de judecată învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 427 din 30 ianuarie 2019 a Tribunalului Argeș, secția civilă, obiect al dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă, nu va realiza o judecată imparțială, precum cea reclamată prin cererea de recuzare formulată, împrejurare ce se circumscrie dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 9 și 10 din C. proc. civ.

Astfel, recurentul-pârât a justificat încălcarea art. 42 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. prin publicarea articolului "E., sute de hectare pierdute de piteșteni" în care a făcut referire la modul de soluționare a dosarului nr. x/2009, prin decizia civilă nr. 2043 R din 04 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, de către un complet din care a făcut parte și doamna judecător C..

În soluționarea cererii de recuzare, instanța de apel a pornit de la premisa că aspectele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 din C. proc. civ., motivat de faptul că decizia civilă nr. 2043/R din 04 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2009 de către completul de judecată din care a făcut parte și doamna judecător C., nu privește pe recurentul-pârât B., recursul fiind formulat de reclamantul G. în contradictoriu cu pârâții H. și S.C. I. S.R.L. Pitești.

În aceeași măsură nici împrejurarea menționării numelui doamnei judecător în articolul publicat în ziarul D. sau rezoluția întocmită în dosarul nr. x/2016, la acel moment aflat în procedura de regularizare, ce nu are legătură cu cauza, nu au fost de natură să atragă incompatibilitatea judecătorului recuzat sau suspiciuni cu privire la imparțialitatea sa.

Cu alte cuvinte, instanța de apel a considerat că argumentele invocate în susținerea cererii de recuzare nu constituie veritabile motive de incompatibilitate.

Cazul de incompatibilitate absolută reglementat de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. prevede, "Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații: (…) dacă el, soțul său, ascedenții sau una dintre rudele până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relații de dușmănie cu una dintre părți, soțul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv."

Or, pentru a conduce la admiterea cererii de recuzare pentru acest motiv, nu este suficientă o simplă afirmație, fiind necesar a se dovedi, in concreto, existența unei dușmănii din partea judecătorului.

În contextul împrejurărilor descrise de recurent, atitudinea procesuală a doamna judecător C. nu dovedește parțialitatea cu privire la cauza pe care a fost desemnată să o judece câtă vreme decizia civilă nr. 2043 R din 04 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2009, a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de reclamantul G. împotriva deciziei nr. 122 din 12 mai 2011 a Tribunalului Argeș, secția civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți H. și S.C. I. S.R.L. Pitești.

Prin urmare, a extinde noțiunea de incompatibilitate dincolo de limitele impuse de prevederile legale, înseamnă a analiza o conduită din altă perspectivă decât cea predictibilă și a permite cenzurarea măsurilor procesuale dispuse în aplicarea legii de către judecătorul învestit cu soluționarea unui alt dosar din cadrul aceleiași instanțe, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, această finalitate nu se poate atinge nici prin verificarea în calea de atac a soluției de respingere a cererii de recuzare, de vreme ce instanța de control judiciar este limitată în a cenzura modul de interpretare și aplicare a motivelor de incompatibilitate, în limitele legii.

Invocând dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., recurentul-pârât a pretins că același judecător s-a aflat în stare de incompatibilitate în legătură cu dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă, având ca obiect recursurile declarate de reclamanta I. S.R.L., de intervenienții B., J., K., și L. și de pârâții Sindicatul Liber al Universității din Pitești și M. împotriva deciziei civile nr. 617 din data de 6 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, în condițiile în care prin rezoluția din data de 15 aprilie 2019 a stabilit în sarcina recurentului o taxă judiciară de timbru majorată la suma de 902,5 RON. În aceeași măsură starea de incompatibilitate a doamnei judecător rezidă și din faptul că soțul, judecător F., a făcut parte din completul care a pronunțat decizia menționată.

Art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ. stipulează, "Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații: (…) dacă, atunci când este învestit cu soluționarea unei căi de atac, soțul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiași pricini înaintea altei instanțe."

Sintagma "a participat ca judecător la judecarea pricinii înaintea altei instanțe" trebuie înțeleasă în sensul că incompatibilitatea există doar atunci când soțul sau ruda până la gradul al patrulea inclusiv a judecătorului care este învestit cu soluționarea unei căi de atac a pronunțat o încheiere interlocutorie sau hotărârea finală într-o etapă procesuală anterioară a aceluiași litigiu.

Or, din această perspectivă, raționamentul recurentului nu poate fi primit, întrucât conduce la concluzia că orice cerere de recuzare ce vizează un judecător aflat în ipoteza prevăzută de lege, care s-a pronunțat într-o etapă procesuală într-un alt litigiu ar trebui admisă, fiind o recunoaștere asupra lipsei de imparțialitate, ceea ce contravine art. 51 alin. (4) din C. proc. civ., text normativ care nu exclude posibilitatea respingerii cererii de recuzare.

Astfel fiind, împrejurarea că în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă, aflat în procedura de regularizare a recursului la momentul formulării cererii de recuzare, decizia atacată a fost pronunțată de soțul doamnei judecător C. nu este de natură să nască suspiciuni asupra imparțialității sau aparenței de imparțialitate a judecătorului recuzat, de vreme ce aceasta a dispus doar asupra taxei judiciare de timbru.

Pe de altă parte, motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ., fiind de strictă interpretare și aplicare, nu se circumscrie situației reclamate de către recurentul-pârât în contextul în care soțul judecătorului recuzat nu s-a pronunțat printr-o hotărâre într-o etapă procesuală anterioară a litigiului pendinte, ci într-o altă cauză în care figurează și recurentul-pârât alături de alte părți și în care s-a tranșat o problemă de drept distinctă de care care face obiectul prezentului dosar.

Relativ la criticile care vizează măsura dispusă prin rezoluția din 15 aprilie 2019 în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă, precum și modalitatea în care instanța de fond și cea de apel a înțeles să instituie măsuri procesuale în ședința de judecată din data de 08 martie 2018 (Judecătoria Pitești), precum și în ședința de judecată din data de 23 ianuarie 2019 (Tribunalul Argeș), acestea excedează obiectului prezentului recurs.

Constatând că instituția incompatibilității, astfel cum este reglementată în art. 42 din C. proc. civ., cuprinde suficiente garanții pentru asigurarea imparțialității obiective și subiective a judecătorilor, iar motivele de recuzare invocate au privit aspecte care nu se circumscriu noțiunii de incompatibilitate, Înalta Curte apreciază că în mod judicios instanța de apel a respins cererea de recuzare, formulată de pârât.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din 12 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Având în vedere că fundamentul plății cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, câtă vreme intimatul-pârât nu a făcut dovada existenței cheltuielilor de judecată, va respinge ca neîntemeiată cererea formulată privind acordarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. împotriva încheierii din 12 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Respinge cererea formulată de intimatul-reclamant privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2020.