ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2385/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Contestatorii au solicitat și suspendarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2013, al B.E.J. D., cererea fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de ședință din 5 august 2015 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Totodată, contestatorii au fost obligați la plata, către intimată, a sumei de 581,90 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii, instanța de judecată a reținut că nu este ținută de calificarea pe care părțile au dat-o acțiunii și, ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., cererea a fost calificată drept contestație la executare propriu-zisă.

Totodată, examinând cu prioritate excepția tardivității, a constatat că este aplicabil art. 715 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia termenul de contestație este de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația, în condițiile în care aceasta a fost primită în anul 2013, iar contestația a fost formulată la 1 iulie 2015.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorii au declarat apel.

Instanța de control judiciar a reținut că, în cauza dedusă judecății, contestatorii au invocat, în cadrul contestației la executare, și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprinse în titlul executoriu, în acord cu art. 713 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că au solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din cele două convenții de credit referitoare la anumite comisioane și dobânzi aplicate în condițiile Legii nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante.

Astfel, prin calificarea juridică dată contestației la executare, cu consecința admiterii excepției tardivității promovării acesteia, instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra motivelor de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, ceea ce conduce la aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, sentința apelată a fost schimbată în parte, fiind admisă contestația la executare, s-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 8.2 și art. 9.2 din Contractul de credit nr. x/12.02.2008 și din Contractul de credit nr. x/12.02.2008.

Totodată, s-a dispus îndreptarea tuturor actelor de executare întocmite de B.E.J. D., în dosarul de executare silită nr. x/2013, în sensul diminuării creanței cu sumele percepute de intimată, prin prisma celor două clauze constatate abuzive, precum și dobânda legală calculată pentru aceste sume de la data plății și până la scăderea lor din creanță.

În rest, a fost respinsă contestația la executare și menținută sentința civilă pronunțată de prima instanță, privind respingerea excepției inadmisibilității.

De asemenea, intimata a fost obligată la plata către contestatori a cheltuielilor de judecată, aferente judecății în primă instanță, în cuantum de 1.000 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, dar și a celor din apel, în sumă de 1.025 RON, în ambele cicluri procesuale.

Constatându-se ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 712 alin. (2) C. proc. civ., prin decizia civilă nr. 468/A din 24 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă contestația la titlu și lămurită întinderea și aplicarea acestei hotărâri, în sensul că sumele percepute de bancă cu titlu de comision prevăzut la art. 8.2 și art. 9.2 din contractele de credit, constatate ca fiind abuzive, se vor restitui contestatorilor începând cu data perceperii fiecărei sume, pe toată perioada cât banca a perceput aceste comisioane.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorii au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă revizuirea formulată împotriva încheierii civile nr. 53/A din 16 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, încheierea atacată fiind anulată.

În considerentele acestei decizii, cu privire la condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța a reținut că hotărârile cu privire la care se subliniază că ar conține dispoziții potrivnice sunt hotărâri definitive, pronunțate de instanțe de același grad, în concret ele fiind pronunțate de aceeași instanță.

Cu privire la necesitatea existenței unor hotărâri judecătorești, din perspectiva sensului atribuit sintagmei "hotărâre" prin textul invocat, instanța a avut în vedere faptul că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu atribuie o semnificație proprie acestei noțiuni, astfel că din cuprinsul textului nu rezultă că legiuitorul a dorit să facă o distincție între diferitele categorii de hotărâri pe care le poate pronunța instanța, precum: sentință, decizie sau încheiere în ceea ce privește incidența acestui articol.

În consecință, instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a dispozițiilor prevăzute de art. 424 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora "toate celelalte hotărâri date de instanțe se numesc încheieri, dacă legea nu prevede altfel", de unde rezultă că inclusiv încheierile pronunțate de instanță se circumscriu noțiunii de hotărâre avută în vedere de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., din cuprinsul cărora nu rezultă că legiuitorul a dorit a face o distincție între diferitele categorii de hotărâri pe care le poate pronunța instanța, precum: sentință, decizie sau încheiere.

Cu privire la natura hotărârii prin care se lămurește, se îndreaptă sau se completează o altă hotărâre judecătorească, instanța a subliniat că, potrivit dispozițiilor art. 443 C. proc. civ., încheierea prin care se soluționează cererea de lămurire a hotărârii și sunt înlăturate dispozițiile contradictorii se atașează la hotărârea lămurită, atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâre al instanței, făcând astfel corp comun cu aceasta.

În ceea ce privește întrunirea condiției referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 468/24.04.2018 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, prin pronunțarea încheierii nr. 53/16.03.2021, a cărei revizuire se solicită de către petenți, instanța a constatat că și această condiție este îndeplinită în cauză.

Astfel, după ce prin decizia civilă nr. 529/9.05.2017 s-a dispus diminuarea creanței cu sumele percepute de debitoarea-creditoare prin prisma celor două clauze abuzive, precum și dobânda legală calculată pentru aceste sume de bani de la data plății și până la scăderea lor din creanță, ca urmare a cererii formulate de contestatorii A. și B., tocmai în scopul lămurii, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 529/9.05.2017, prin decizia civilă nr. 468 s-a dispus în mod definitiv că sumele percepute de bancă cu titlu de comision, prevăzute în clauzele contractuale ce au fost constatate ca fiind abuzive, se vor restitui contestatorilor începând cu data perceperii fiecărei sume pe toată perioada în care banca a perceput aceste comisioane.

În aceste condiții, instanța a apreciat că prin pronunțarea ulterioară a încheierii nr. 53/2021 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, în sensul că sumele percepute de intimata-creditoare C. în temeiul clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive, inclusiv dobânda legală aferentă acestor sume, nu se vor restitui apelanților-contestatori A. și B., ci se vor scădea din creanța pretinsă intimatei creditoare în cadrul executării silite, se încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 529/9.05.2017, așa cum a fost lămurită întinderea și aplicarea acesteia prin decizia civilă nr. 468/2018, toate cele trei decizii fiind pronunțate în cauze ce au avut ca și părți pe numiții A. și B., în calitate de contestatori/intimați, respectiv C. S.A., în calitate de intimată/petentă.

Cu privire la hotărârea pronunțată în revizuire, contestatorii au formulat cerere de completare, aceasta fiind admisă, prin decizia nr. 532/A-COM din 22 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, dispozitivul deciziei fiind completat cu mențiunea "Obligă intimata la plata sumei de 1.100 RON cheltuieli de judecată către revizuienți".

În motivarea recursului, recurenta S.C. C. S.A. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei atacate pentru nelegalitate, iar în rejudecare a solicitat să se dispună respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de către revizuenții A. și B. împotriva încheierii nr. 53 din 16 martie 2021, pronunțată de către Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în cadrul dosarului nr. x/2021

În susținerea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că instanța de judecată a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, s-a învederat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile privind: existența a două hotărâri definitive potrivnice și neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cadrul celui de-al doilea proces, motiv pentru care cererea de revizuire formulată de către revizuenții A. și B. este inadmisibilă, contrar celor reținute de către Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 434 din 10 septembrie 2021.

În cadrul celui de-al doilea proces, respectiv dosarul nr. x/2021 de pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, prin încheierea nr. 53/16.03.2021 instanța de judecată a procedat la analiza efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziilor nr. 529/A/2017 și nr. 468/A/2018, motiv pentru care o eventuală cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar tinde la reformarea acestei hotărâri judecătorești, lucru inadmisibil printr-o cale de atac de retractare cum este revizuirea.

Recurenta a mai arătat că cele două hotărâri analizate nu sunt contradictorii, contrar celor reținute de către instanța de judecată prin decizia civilă nr. 434/10.09.2021 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întrucât încheierea nr. 53, anulată de Curtea de Apel Pitești, evocă decizia nr. 529/A/2017 pronunțată de Tribunalul Vâlcea – secția I Civilă.

Astfel, în cadrul celui de-al doilea proces, respectiv cel care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 de pe rolul Tribunalului Vâlcea – secția I Civilă, instanța de judecată a analizat excepția autorității de lucru judecat a deciziilor nr. 529/2017 și 468/A/2018 pronunțate de Tribunalul Vâlcea – secția I Civilă, dat fiind faptul că această excepție a fost invocată pe calea întâmpinării de către intimații A. și B..

În schimb, recurenta a susținut că în cadrul dosarului nr. x/2017, finalizat prin decizia civilă nr. 468 din 24 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Vâlcea – secția I Civilă, nu s-a solicitat lămurirea aspectului dacă sumele percepute în temeiul celor două clauze constatate ca fiind abuzive trebuie scăzute din creanța percepută de creditoare în cadrul executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2013 al B.E.J. D. ori trebuie restituite efectiv debitorilor, ci s-a solicitat lămurirea cuantumului sumelor percepute de creditoare în temeiul celor două clauze, precum și nivelul dobânzii, cuantum ce trebuia scăzut din creanța ce formează obiectul executării silite mai sus menționate.

În opinia recurentei, formula folosită de către Tribunalul Vâlcea – secția I Civilă în dispozitivul deciziei civile nr. 468 din 24 aprilie 2018 nu trebuie interpretata ad litteram și în mod singular, ci în deplină concordanță cu dispozitivul deciziei civile nr. 529/09.05.2017 pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015, în sensul că sumele percepute în temeiul celor două clauze constatate ca fiind abuzive trebuie scăzute din creanța percepută de creditoare în cadrul executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2013 al B.E.J. D., astfel cum s-a statuat în mod definitiv prin această din urmă decizie, iar nu în sensul că trebuie restituite efectiv debitorilor.

Prin urmare, recurenta a susținut că în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căreia în cadrul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau dacă aceasta a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția, motiv pentru care cererea revizuenților A. și B. se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce privește analiza autorității de lucru judecat de către instanța de judecată în cadrul celui de-al doilea litigiu finalizat prin încheierea nr. 53/16.03.2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea – secția I Civilă, recurenta a susținut următoarele:

În ipoteza în care în cel de-al doilea litigiu au fost analizate efectele autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare la cererea unei părți, aceasta din urmă nu mai poate exercita calea de atac a revizuirii împotriva hotărârii respective cu privire la modul de soluționare a efectelor autorității de lucru judecat, deoarece revizuirea este o cale de retractare, iar nu de reformare, fapt care nu permite reanalizarea unei chestiuni litigioase dezlegate anterior prin intermediul acesteia.

Or, având în vedere motivele invocate în cadrul cererii de revizuire, precum și modalitatea de formulare a acesteia, revizuenții au solicitat instanței de judecată reanalizarea chestiunilor litigioase referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziilor nr. 529/2017 și nr. 468/2018, deși aceste chestiuni litigioase au fost deja soluționate prin încheierea nr. 53/16.03.2021 a Tribunalului Vâlcea – secția I Civilă.

În ceea ce privește presupusa contrarietate între încheierea nr. 53/16.03.2021 și decizia civilă nr. 529/A/2017, astfel cum a fost lămurită prin decizia nr. 468/A/24.04.2018, ambele pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, recurenta a arătat că, în mod contrar celor susținute de către revizuenți în calea de atac, cele două hotărâri judecătorești nu sunt contradictorii, ci acestea sunt complementare, fiind necesar a se interpreta în mod corelativ, prin raportare la ambele hotărâri judecătorești.

Totodată, s-a mai învederat că motivul principal care a stat la baza formulării cererii de lămurire, care a fost soluționată prin încheierea nr. 53/16.03.2021 de către Tribunalul Vâlcea – secția I Civilă, a fost acela ca instanța de executare să lămurească destinația sumelor de bani generate de cele două clauze abuzive, precum și influența acesteia asupra dosarului de executare ce a fost demarat față de revizuenții A. și B..

Prin întâmpinarea depusă la 17 februarie 2022, intimații A. și B. au invocat, în principal, excepția nulității recursului, întrucât criticile formulate nu se pot circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 aprilie 2022, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimații au depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 14 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a respins excepția nulității recursului, invocată de intimați prin întâmpinare și a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată la data de 15 noiembrie 2022.

Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situația când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că, în cauză, având în vedere hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2015, în legătură cu care au fost formulate cererile de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului, soluționate prin hotărârile pretins potrivnice, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, nefiind incidente dispozițiile de extindere a motivului de revizuire privitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul încălcării autorității lucrului judecat și sub aspectul efectului pozitiv al acestora.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Revizuirea poate fi cerută, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Ca atare, Înalta Curte va examina legalitatea deciziei curții de apel prin prisma criticilor ce vizează îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, încadrabile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că se invocă încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, se susține nelegalitatea deciziei recurate, prin care s-a admis revizuirea, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate referitoare la existența a două hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în dosare diferite și având obiect diferit și la neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cadrul celui de-al doilea proces. Totodată, s-a mai susținut că cele două hotărâri judecătorești invocate în cererea de revizuire nu sunt contradictorii, ci complementare.

Înalta Curte constată că dezlegările jurisdicționale pe care curtea de apel le-a dat cererii de revizuire, în sensul că se impune desființarea încheierii nr. 53/A/16 martie 2021, de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 468 A din 24 aprilie 2018, pentru încălcarea autorității lucrului judecat a acesteia din urmă, sunt eronate și fondate pe o greșită aplicare a normelor de procedură incidente în această materie, criticile recurentei fiind întemeiate.

Prin decizia civilă nr. 529/9.05.2017 a Tribunalului Vâlcea s-a admis apelul contestatorilor A. și B., formulat într-o contestație la executare, în sensul că s-a dispus admiterea apelului formulat de apelanții-contestatori A. și B. împotriva sentinței civile nr. 5059 din 3 octombrie 2016, pronunțate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/2015.

A fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată, în sensul admiterii, în parte, a contestației la executare formulate de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A.

S-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 8.2 și art. 9.2 din Contractul de credit nr. x/12.02.2008 și din Contractul de credit nr. x/12.02.2008.

S-a dispus îndreptarea tuturor actelor de executare întocmite de B.E.J. D. în dosarul de executare silită nr. x/2013, în sensul diminuării creanței cu sumele percepute de intimata-creditoare prin prisma celor două clauze constatate abuzive, precum și dobânda legală calculată pentru aceste sume de la data plății și până la scăderea lor din creanță.

Contestatorii A. și B. au formulat cerere de lămurire a întinderii și aplicării deciziei nr. 529/9.05.2017, care a fost admisă, iar prin decizia civilă nr. 468/24.04.2018 a Tribunalului Vâlcea s-a dispus admiterea, în parte, a contestației formulate de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A.

A fost lămurită întinderea și aplicarea deciziei civile nr. 529/A din 9 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015, în sensul că sumele percepute de bancă cu titlu de comision prevăzut la art. 8.2 și art. 9.2 din contractele de credit, constatate ca fiind abuzive, se vor restitui contestatorilor începând cu data perceperii fiecărei sume, pe toată perioada cât banca a perceput aceste comisioane.

Petenta S.C. C. S.A. a formulat cerere de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 468/A din 24 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în acest sens pronunțându-se încheierea nr. 53/A din 16 martie 2021 a Tribunalului Vâlcea, prin care a fost admisă cererea.

În consecință, s-a dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 468/A din 24.04.2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2017, în sensul că sumele percepute de intimata-creditoare S.C. C. S.A. în temeiul art. 8.2 și 9.2 din Contractul de credit nr. x/12.02.2008 și din Contractul de credit nr. x/12.02.2008, inclusiv dobânda legală aferentă acestor sume nu se vor restitui apelanților-contestatori A. și B., ci se va scădea din creanța pretinsă de intimata-creditoare în cadrul executării silite ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. x/2013 al B.E.J. D..

În ipoteza motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate, revizuirea având ca obiect soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Înalta Curte constată că hotărârile pretins potrivnice, respectiv încheierea nr. 53/A/16 martie 2021 a Tribunalului Vâlcea – secția I Civilă și decizia civilă nr. 468/A din 24 aprilie 2018 a Tribunalului Vâlcea au fost pronunțate în vederea lămuririi înțelesului dispozitivului și înlăturării dispozițiilor contradictorii, cu scopul clarificării măsurilor dispuse prin decizia civilă nr. 529/A/9 mai 2017 a Tribunalului Vâlcea, pronunțată în dosarul nr. x/288/215*, de admitere a contestației la executare formulate de contestatorii A. și B., cererile fiind soluționate succesiv și având obiect diferit.

Astfel, Înalta Curte reține că decizia civilă nr. 468 din 24 aprilie 2018, a cărei autoritate de lucru judecat o invocă revizuenta-intimată, a avut ca obiect lămurirea întinderii și aplicării deciziei civile nr. 529 din 9 mai 2017.

În schimb, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încheierea civilă nr. 53 din 16 martie 2021 nu a privit tot decizia civilă nr. 529 din 9 mai 2017, ci a avut ca obiect lămurirea înțelesului și întinderii deciziei civile nr. 468 din 24 aprilie 2018, la care a fost atașată, potrivit regulilor specifice regimului juridic al hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ.

Instanța de revizuire a reținut că încheierea din procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ. de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului ar fi nesocotit autoritatea de lucru judecat a deciziei pe care a lămurit-o, aceasta din urmă fiind pronunțată într-o contestație la titlu, întemeiată pe dispozițiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

În această situație, hotărârile fiind pronunțate în cadrul aceluiași dosar, astfel cum rezultă, fără echivoc, din dispozitivul alin. (3) al art. 443 C. proc. civ., potrivit cu care încheierea se atașează în dosarul cauzei, respectiv în dosarul în care s-a soluționat contestația la titlu, precum și în dosarul de hotărâri al instanței, revizuirea era inadmisibilă.

În mod greșit s-a reținut că cea dintâi hotărâre pronunțată putea constitui reperul pentru analiza contrarietății cerute de cazul de revizuire supus judecății în prezenta cauză, în raport cu încheierea subsecventă din procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ.

În ipoteza pronunțării hotărârilor judecătorești în cadrul aceluiași dosar, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, fiind nesocotită premisa legală a neobservării existenței unei autorități de lucru judecat, prin ultima hotărâre pronunțată în procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ., punându-se capăt situației litigioase dintre părți.

Prin pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită în cauză, instanța a avut în vedere tocmai imperativul respectării efectelor deciziei civile nr. 529 din 9 mai 2017, fiind invocate dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, procedura de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri executorii și de înlăturare a dispozițiilor potrivnice, în care s-a pronunțat ulterior decizia nr. 468 din 24 aprilie 2018 neputând fi deturnată de la scopul pentru care a fost edictată, în sensul de a conduce la o modificare a soluției pronunțate și de modificare a dispozitivului primei decizii, care se impune părților în litigiu cu autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția ca în al doilea litigiu să nu se fi invocat apărarea constând în autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în prima cauză, criticile recurentei formulate prin memoriul de recurs fiind fondate.

Instanța de revizuire care a dispus, prin hotărârea recurată, anularea încheierii civile nr. 53 din 16 martie 2021 a nesocotit, astfel, valențele legale ale căii extraordinare de atac cu care a fost învestită în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care nu poate constitui o cale de atac de reformare, de natură să permită posibilitatea cenzurării, fiind, astfel, încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, urmând a se analiza și cererile formulate privitoare la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 434/A-C din 10 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2022.