ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1565/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1565/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 21 iunie 2023
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția Civilă la 17.10.2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să o oblige la restituirea sumei totale de 177.249,45 RON, încasată pretins nedatorat în baza contractelor de credit nr. x/12.02.2008 și y/12.02.2008, la plata sumei de 79.500,24 RON, reprezentând dobânda aferentă acestei sume pentru perioada 2013-2019, precum și în continuare, până la restituirea în totalitate a sumei solicitate.
Prin sentința civilă nr. 3687/02.10.2020, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a admis în parte cererea, a obligat pârâta să restituie reclamanților suma de 177.249,45 RON, încasată în mod nedatorat, și să achite dobânda legală aferentă debitului principal, de la data încasării și până la data plății efective a acestuia; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, C. S.A. a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 400/A/15.04.2022, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 168.276,77 RON, încasată în mod nedatorat, și dobânda legală aferentă acestui debit, de la data încasării și până la data restituirii lui efective. A menținut în rest sentința și a obligat pe intimați la plata către apelantă a sumei de 2.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs C. S.A., înaintat Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal care, prin decizia civilă nr. 978/R-COM/20.10.2022, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I Civile a aceleiași curți de apel.
Pentru a hotărî astfel, a invocat considerentele deciziei nr. 18/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii și a reținut că, atunci când se pune problema stabilirii competenței materiale procesuale de soluționare a unei cauze, este relevantă materia căreia îi aparține cauza, în funcție de care se determină natura acesteia și se verifică dacă este necesară o anume specializare a instanței.
În temeiul considerentelor deciziei nr. 2/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, a stabilit că, prin obiectul și natura sa, cauza de față nu ar face necesară intervenția unei instanțe specializate, decât dacă s-ar fi invocat apărări privind fondul raportului juridic de drept substanțial; dacă litigiul vizează doar întinderea sumei executate silit, cererea cu acest obiect se soluționează în calea de atac de către secțiile civile. A reținut că obiectul prezentei cauze este cererea reclamanților de restituire a sumelor de bani încasate necuvenit în cadrul unei proceduri de executare silită, în baza unor clauze declarate nule de instanța de judecată, subliniind, în aceste condiții, că fondul raportului de drept substanțial născut din contractele de credit a fost deja soluționat în cadrul altui litigiu cu profesioniști.
Pe baza acestor argumente, invocând și decizia nr. 17/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, a statuat că litigiul de față nu are natura unuia din categoria celor pe care le enumeră art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, astfel încât competența de soluționare revine secției I Civile a Curții de Apel Pitești.
Astfel învestită, prin încheierea din 16.01.2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași curți de apel, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării lui.
Pentru a dispune astfel, a invocat deciziile nr. 18/2016 și nr. 17/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursului în interesul legii și a arătat că, în condițiile înființării unei secții civile a curții de apel, competentă pentru soluționarea cauzelor cu profesioniști, nu este permis ca, urmare a declinării de către această secție sau a unei greșeli în managementul dosarului, o astfel de cauză să fie soluționată de o altă secție civilă, care nu are stabilită o astfel de competență. Totodată, a menționat că, prin hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești, s-a hotărât că secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul acestei instanțe judecă toate cauzele cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond.
Expunând parcursul procesual al litigiilor dintre părți, a reținut că sunt incidente regulile privind plata nedatorată efectuată de către consumatori către o instituție de credit și nu cele referitoare la întoarcerea executării silite, regăsite în C. proc. civ.. Luând în considerare obiectul principal de activitate al recurentei, a apreciat că pretenția dedusă judecății se circumscrie unui litigiu cu profesioniști, astfel că intră în competența secției specializate, desemnate să soluționeze cauzele cu profesioniști prin hotărârea colegiului de conducere. A arătat și că prejudiciul imputat este rezultatul activității economice a recurentei. Totodată, a expus și atribuirea obiectelor din sistemul ECRIS fiecărei secții din cadrul Curții de Apel Pitești, în temeiul art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile din cadrul Curții de Apel Pitești, pentru următoarele considerente:
În primă instanță, litigiul a fost soluționat de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă, iar apelul, de secția I Civilă a Tribunalului Vâlcea.
Prin decizia nr. 4/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că stabilirea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar se determină cu respectarea specializării primei instanțe/complet/secție, care se aplică în mod corespunzător și în calea de atac sau în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).
Chiar dacă prima instanță nu este organizată în formațiuni specializate, la nivelul tribunalului asemenea formațiuni există, iar apelul nu a fost soluționat de o secție specializată, așa încât competența materială procesuală a instanței de prim control judiciar trebuie păstrată și în calea extraordinară de atac.
Ca atare, competența materială procesuală a instanței de recurs trebuie să se determine în funcție de specializarea instanței de apel, care se aplică în mod corespunzător și în calea de atac a recursului.
Pentru considerentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile din cadrul Curții de Apel Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile din cadrul Curții de Apel Pitești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.