ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 370/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.475/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Maria-Camelia Drăgușin, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnată în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă, în Dosarul nr. 429/85/2025.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 6 iunie 2025, în Dosarul nr. 429/85/2025, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarele chestiuni de drept: Dacă activitățile indicate la art. 28 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, astfel cum sunt enumerate în anexa nr. 1 nr. crt. 16 din Ordinul viceprim-ministrului, ministrul transporturilor și infrastructurii, nr. 1.561/2022 privind lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare sau cu metroul sunt recunoscute ca fiind desfășurate în condiții speciale de muncă pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023, respectiv dacă actul normativ produce efecte și pentru trecut. Dacă obținerea beneficiilor prevăzute de art. 48 și 49 din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii la data deschiderii drepturilor de pensie este condiționată de plata contribuțiilor de asigurări sociale și dacă dovada acestora trebuie să rezulte din declarația nominală de asigurare pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (Legea nr. 360/2023): Titlul III Contribuția de asigurări sociale " Art. 28. - (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: (...) l) activitățile care vizează siguranța circulației feroviare. (...)" Titlul IV Prestații de asigurări sociale în sistemul public de pensii Capitolul I Pensii " Art. 48. - (1) Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare contributiv au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, după cum urmează: a) conform tabelului nr. 1, în situația persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiții deosebite de muncă; (...) b) conform tabelului nr. 2, în situația persoanelor care au realizat stagii de cotizare în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, celor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiții speciale potrivit legislației anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, precum și în situația celor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în condiții speciale prevăzute la art. 28 alin. (1); (...) c) cu câte 6 luni, pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate, după data de 23 august 1944, și/sau de prizonierat, în situația persoanelor cărora le-au fost stabilite drepturi privind vechimea în muncă, în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-c) și la alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare. (2) Persoanele care au realizat stagii de cotizare atât în sistemul public de pensii, cât și în sisteme neintegrate acestuia beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), numai pentru stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii. Art. 49. - (1) Sunt exceptate de la prevederile art. 48 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare, în condiții speciale, de cel puțin: a) 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) sau 15 ani în locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a) în cazul în care activitatea minieră încetează sau a încetat ca urmare a obligațiilor pe care și le asumă sau și le-a asumat statul român în negocierile cu Comisia Europeană, pentru care vârsta standard de pensionare se reduce cu 20 de ani; b) 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. e) pentru care vârsta standard de pensionare se reduce cu 13 ani; c) 25 de ani în unul dintre locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. c), f), g), i)-l) pentru care vârsta standard de pensionare se reduce cu 11 ani; d) 25 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. d) și h) pentru care vârsta standard de pensionare se reduce cu 13 ani. (2) Reducerile vârstelor standard de pensionare prevăzute la alin. (1) nu pot fi cumulate cu nicio altă reducere prevăzută de prezenta lege sau de alte acte normative. (...) Anexa nr. 2 Lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale, în care se desfășoară următoarele activități (...) 7. Activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor (...) Anexa nr. 3 Lista cuprinzând unitățile care dețin avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale Nr. crt. Societatea/Localitatea C.U.I./Cod fiscal Nr. registrul comerțului Aviz nr. /dată Poziția actuală din lista locurilor de muncă 16. SNTFM «C. F. R. Marfă» - S.A., localitatea București R11054537 J40/9775/1998 12/30.11.2004 39/29.10.2018 7 17. SNTFC «C.F.R. Călători» - S.A., localitatea București R11054545 J40/9764/1998 11/30.11.2004 4/27.07.2018 7"

Ordinul viceprim-ministrului, ministrul transporturilor și infrastructurii, nr. 1.561/2022 privind lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare sau cu metroul (Ordinul nr. 1.561/2022) Anexa nr. 1 Lista funcțiilor și meseriilor cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare " 16. Impiegat de mișcare, șef tură mișcare (din activitatea administratorului și gestionarilor de infrastructură și a operatorilor de transport feroviar)" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

În speță, reclamantul este angajat la Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov, Divizia Trafic, în funcția de operator circulație, și a îndeplinit funcțiile de operator circulație în regulatorul de circulație în perioada 1 martie 1999-24 septembrie 2024 și impiegat de mișcare în perioada 20 ianuarie 1992-1 martie 1999.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. xxx din 31 ianuarie 2025 emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensionare, cu valorificarea Adeverinței nr. x/1.388 din 25.09.2024, eliberată de Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov, privind activitatea realizată în condiții speciale aferent perioadei 20 ianuarie 1992-24 septembrie 2024, precum și obligarea acesteia la plata diferenței de pensie rezultate și a dobânzii legale penalizatoare, cu actualizarea indicelui de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.

În motivarea cererii s-a arătat că nu a fost valorificată Adeverința nr. x/1.388 din 25.09.2024, privind activitatea realizată în condiții speciale, respectiv perioada și funcția exercitată cu atribuții și responsabilități în siguranța circulației feroviare, conform anexei nr. 1 nr. crt. 16 din Ordinul nr. 1.561/2022, norme prin care legiuitorul a reglementat, conform dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 360/2023, încadrarea locurilor de muncă din domeniul circulației feroviare în condiții speciale.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, susținând, în esență, că Adeverința nr. x/1.388 din 25.09.2024 nu îndeplinește condițiile legale pentru aplicarea unei reduceri a vârstei standard de pensionare întrucât aceasta nu atestă că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2023 reclamantul a fost încadrat în condiții speciale de muncă.

La termenul din 6 iunie 2025, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a dispus sesizarea instanței supreme în vedere pronunțării unei hotărâri prealabile și a suspendat judecata până la soluționarea sesizării. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, a arătat că de dezlegarea chestiunii de drept în discuție depinde soluționarea cauzei, iar din verificările efectuate a rezultat că asupra acestei probleme de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a mai pronunțat, iar aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii ori al unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în curs de soluționare.

În ceea ce privește caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare, instanța de trimitere a reținut că, spre deosebire de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu impune astfel de condiții, completul învestit cu soluționarea unei chestiuni ce ține de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în măsura în care aceasta nu a lămurit deja problema de drept incidentă. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au exprimat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept în discuție. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere consideră că o precizare a punctului său de vedere ar echivala cu o antepronunțare în cauză, astfel că nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept în discuție. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Față de conținutul întrebărilor adresate instanței supreme s-a apreciat că nu este necesară redarea jurisprudenței instanțelor naționale cu privire la problemele de drept ce fac obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante ale Curții Constituționale cu privire la chestiunea de drept sesizată. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 65 din 28 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Dosarul nr. 1.740/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1281 din 18 decembrie 2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.140/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "corespondența claselor de salarizare, astfel cum au fost modificate conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate al Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători «C.F.R. Călători» - S.A. pe anii 2023-2024 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București cu nr. 388 din 13.12.2023".

Prin Decizia nr. 175 din 19 mai 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Dosarul nr. 2.686/1/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 3 iulie 2025, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 288/121/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: În interpretarea dispozițiilor art. 111 și 134 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, timpul afectat pauzei de masă, neinclus în programul zilnic de 8 ore, poate fi considerat timp de muncă sau muncă suplimentară, dacă angajatorul nu a prevăzut acest timp de pauză în contractul individual de muncă, ci doar în regulamentul intern, fără a descrie în mod explicit modalitatea de exercitare a pauzei de masă, iar angajatul este în incinta unității angajatorului și la dispoziția acestuia. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Sesizarea de față este fundamentată pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, al cărei domeniu de reglementare, conturat prin dispozițiile art. 1, este reprezentat de procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea, recalcularea, revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din același act normativ: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Întrucât dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie, conform prevederilor art. 4 din ordonanța de urgență, completul de judecată care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are obligația să se conformeze cerințelor instituite prin art. 520 din Codul de procedură civilă, respectiv să indice motivele care susțin admisibilitatea sesizării din perspectiva tuturor condițiilor care decurg din prevederile art. 1 și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.

Această cerință nu este îndeplinită în cazul de față, în cuprinsul încheierii de sesizare neregăsindu-se argumente care să susțină admisibilitatea sesizării prin raportare la domeniul de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, conturat prin prevederile art. 1.

Dimpotrivă, verificarea actelor de procedură din dosarul în care a fost formulată sesizarea relevă faptul că litigiul nu privește stabilirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, ci ale unei persoane angajate în cadrul unei companii naționale înființate prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, pe un post de execuție, care nu se încadrează în vreuna din familiile ocupaționale de funcții bugetare prevăzute în anexele nr. I-IX ale Legii-cadru nr. 153/2017.

Se reține, în acest context, că anexele la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar; au fost create, astfel, în scop de sistematizare, o serie de familii ocupaționale de funcții bugetare ["Învățământ" (anexa nr. I), "Sănătate și asistență socială" (anexa nr. II), "Cultură" (anexa nr. III), "Diplomație" (anexa nr. IV), "Justiție" și Curtea Constituțională (anexa nr. V), "Apărare, ordine publică și securitate națională" (anexa nr. VI), "Administrație" (anexa nr. VIII) și funcțiile de demnitate publică (anexa nr. IX)].

Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului.

Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. nu are calitatea de autoritate ori de instituție publică, ci este organizată sub forma juridică a societății pe acțiuni.

Analiza cadrului legislativ care reflectă modalitatea în care a fost înființată indică faptul că prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/1998), s-a decis ca Societatea Națională a Căilor Ferate Române să fie reorganizată, prin divizare, într-o companie națională, în societăți naționale și societăți comerciale; acestea sunt, potrivit art. 47 alin. (1) din ordonanța de urgență, Compania Națională de Căi Ferate - "C.F.R." - S.A., al cărei obiect de activitate, în principal, este administrarea infrastructurii feroviare; Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă - "C.F.R. - Marfă" - S.A., care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de mărfuri; Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători - "C.F.R. - Călători" - S.A., care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de călători; Societatea de Administrare Active Feroviare - "S.A.A.F." - S.A., al cărei obiect de activitate, în principal, este administrarea excedentului de active rezultat din divizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, și Societatea de Servicii de Management Feroviar "S.M.F." - S.A., care are, în principal, ca obiect de activitate asigurarea serviciilor financiar-contabile, administrarea creditelor externe și asigurarea serviciilor juridice.

În aplicarea art. 49 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/1998, care a impus necesitatea emiterii de hotărâri ale Guvernului, care să reglementeze organizarea și funcționarea companiei naționale, a societăților naționale și a celor comerciale prevăzute la art. 47, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, cu modificările și completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 581/1998), organizată, potrivit art. 1 alin. (1), ca societate comercială pe acțiuni, care, potrivit art. 6, desfășoară activități de interes public național în scopul realizării transportului feroviar public și al satisfacerii nevoilor de apărare a țării, având ca obiect principal de activitate gestionarea infrastructurii feroviare și punerea acesteia la dispoziție operatorilor de transport feroviar, în condițiile legii, dezvoltarea și modernizarea infrastructurii feroviare din România în concordanță cu standardele europene, în scopul asigurării compatibilității și interoperabilității cu sistemul de transport feroviar european, organizarea, planificarea, coordonarea și controlul activităților de administrare, exploatare, întreținere și reparare a infrastructurii feroviare, desfășurarea activităților industriale și de servicii conexe pentru asigurarea funcționării infrastructurii feroviare, gestionarea patrimoniului auxiliar feroviar.

Analiza dispozițiilor art. 22 și 24 din această hotărâre a Guvernului demonstrează că statul alocă venituri publice doar în scopul finanțării obligațiilor de serviciu public social îndeplinite de compania națională în discuție (de exemplu, pentru acoperirea cheltuielilor de investiții, modernizări, dezvoltări, reparații capitale, lucrări ocazionate de repunerea în funcțiune a infrastructurii feroviare publice, afectată ca urmare a unor calamități naturale sau dezastre, precum și pentru investiții pentru realizarea proiectelor de importanță națională, care asigură integrarea României în sistemul de transport european), în timp ce veniturile Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A., folosite, între altele, pentru plata salariilor personalului angajat, se constituie din sumele corespunzătoare din tariful de utilizare a infrastructurii, din chirii și din valorificarea deșeurilor refolosibile rezultate din reparații, demolări, casări de bunuri aflate în patrimoniu și din alte activități proprii; similar, în cazul celorlalte entități înființate ca urmare a reorganizării Societății Naționale a Căilor Ferate Române, sumele alocate de la bugetul de stat se utilizează exclusiv în scopul finanțării obligațiilor de serviciu public social îndeplinite de societatea de transport în discuție [a se vedea, cu titlu de exemplu, art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 584/1998 privind înființarea Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, cu modificările și completările ulterioare, sau art. 13 alin. (3) - (5) din Hotărârea Guvernului nr. 582/1998 privind înființarea Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă "C.F.R. Marfă" - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, cu modificările ulterioare].

Pornind de la această premisă, care a reliefat că statul nu alocă venituri publice pentru costul cu salariile personalului angajat, se observă că art. 24 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 prevede că drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal se stabilesc de către consiliul de administrație pentru personalul de conducere și prin contractul colectiv de muncă, pentru personalul de execuție, fără nicio trimitere la vreun act normativ.

Desigur, cadrul legislativ incident cuprinde și Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar, cu modificările ulterioare, însă indicarea, în art. 11 alin. (1) lit. a) din această lege, a faptului că salariul lunar este compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, premii, prime și alte adaosuri al căror cuantum se stabilește conform legii, contractului individual de muncă și/sau contractului colectiv de muncă nu este un argument pentru a se conchide că personalul feroviar este plătit din fonduri publice, de vreme ce art. 17, conferind salariului lunar caracter confidențial, menționează că el reprezintă un element esențial al contractului individual de muncă și este stabilit cu respectarea legii și a contractului colectiv de muncă, iar art. 18 oferă doar reperele minime (salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată și coeficienți minimi de ierarhizare) în raport cu care se calculează salariul de bază în unitățile feroviare.

Cum contractul colectiv de muncă la nivelul Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A. pe anii 2023-2024 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București cu nr. 378 din 15.12.2023 prevede, în art. 6, că "Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, stabilit pe bază de negociere, cu respectarea prevederilor prezentului contract colectiv de muncă și a legislației în vigoare", se impune concluzia că drepturile de salarizare ale personalului de execuție din cadrul acestei societăți de transport sunt stabilite prin contractul colectiv de muncă, cu respectarea cerințelor minimale ale legii, dar nu prin lege.

Această împrejurare este suficientă pentru a demonstra că litigiul dedus spre judecată instanței de trimitere nu se circumscrie domeniului specific de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța nefiind învestită cu judecarea unei cereri privind stabilirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, condiții în care se propune respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate.