Decizia nr. 354/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 368/64/2012 — chestiunea de drept: următoarea chestiune de drept: Dacă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv…

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 374/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă și ale art. 34 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Elena Carmen Popoiag, președintele Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Marina Daniela Ungureanu, magistrat-asistent-șef la Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, desemnată în temeiul art. 84 alin. (2) din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.454/103/2023.

Magistratul-asistent-șef prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 27 ianuarie 2025, în Dosarul nr. 2.454/103/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 223/2024 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și pentru modificarea art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 17 iulie 2024, într-un litigiu care are ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, se interpretează în sensul că evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești?

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 februarie 2025, cu nr. 374/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la 6 octombrie 2025. II. Normele de drept intern ce formează obiectul sesizării

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 165/2013) " Art. 35. - (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. În procedura judecătorească, cuantumul despăgubirilor se va stabili prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești." III. Expunerea succintă a procesului

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ cu nr. 2.454/103/2023 din 23 noiembrie 2023, contestatorii, în contradictoriu cu intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat: modificarea Deciziei de compensare nr. 58.306 din 26 septembrie 2023, emisă în Dosarul de despăgubiri nr. 14.503/CC din 26 mai 2006, în ceea ce privește numărul de puncte; obligarea intimatei să emită, în Dosarul nr. 14.503/CC din 26 mai 2006, decizie de compensare la valoarea ce se va stabili în prezenta cauză, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 668 din 4 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.454/103/2023, Tribunalul Neamț - Secția civilă și de contencios administrativ a admis în parte contestația, a anulat în parte Decizia de compensare nr. 58.306 din 26 septembrie 2023, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu privire la numărul de puncte stabilit în favoarea persoanelor beneficiare, a obligat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă decizie de validare a dispoziției primarului, în sensul acordării de măsuri compensatorii sub formă de 328.241,90 puncte (în loc de 277.052 puncte) pentru imobilul în discuție, și a obligat-o pe intimată să plătească contestatorilor suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată.

În esență, pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și a reținut că, potrivit grilei notariale din anul 2022, valoarea imobilului compus din teren în suprafață de 191,40 mp și construcții în suprafață totală de 127,24 mp este de 73.024,37 euro/363.347,46 lei, valoare care a fost solicitată de contestatori prin concluziile scrise depuse la dosar. Însă instanța a arătat că din valoarea menționată va fi scăzută valoarea despăgubirilor încasate de autorii contestatorilor în anul 1981, stabilită de expertă la suma de 35.105,46 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât contestatorii, cât și intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Prin apelul formulat, apelanții-contestatori au susținut că în mod netemeinic și nelegal prima instanță a reținut că s-au încasat despăgubiri în anul 1981 și a dedus suma de 35.105,46 lei, în contextul în care la dosarul administrativ nu exista niciun înscris care să ateste plata și/sau încasarea efectivă a despăgubirilor, în anul 1981, de către autorii acestora.

Totodată, apelanții-contestatori au criticat sentința apelată, afirmând că numărul de puncte stabilit nu a avut în vedere Legea nr. 165/2013, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 223/2024 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și pentru modificarea art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 17 iulie 2024 (Legea nr. 223/2024).

Au arătat că decizia de compensare a fost emisă la data de 26 septembrie 2023, moment la care dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 prevedeau faptul că evaluarea imobilelor se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei, adică pentru anul 2022, iar, la data de 20 iulie 2024, Legea nr. 165/2013 a suferit o modificare, legiuitorul stabilind, la art. 35 alin. (1) din acest act normativ, faptul că, în procedura judecătorească, cuantumul despăgubirilor se va stabili prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești.

În esență, în opinia apelanților-contestatori, valoarea imobilului se impune a fi stabilită în raport cu grila notarială valabilă pentru anul 2024, având în vedere modificarea suferită de Legea nr. 165/2013, precum și faptul că dosarul nu va fi soluționat în mod definitiv în anul 2024 pentru a se avea în vedere, eventual, valoarea din grila notarială valabilă pentru anul 2023.

Prin apelul formulat, apelanta-intimată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a susținut că în mod netemeinic și nelegal a fost obligată să anuleze în parte Decizia de compensare nr. 58.306 din 26 septembrie 2023 și să emită o nouă decizie pentru imobilul în discuție, arătând că decizia de compensare contestată a fost emisă în mod corect pentru cuantumul de 277.052 puncte, imobilul fiind evaluat potrivit grilei notarilor publici valabile la data supunerii dosarului atenției Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în ședință, respectiv celei pentru anul 2022.

Totodată, a criticat sentința apelată în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, afirmând că onorariul în cuantum de 1.500 lei, pretins în circumstanțele cauzei de față, este vădit disproporționat în raport cu criteriile enunțate la art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

La termenul de judecată din 27 ianuarie 2025, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, reținând și că o atare solicitare a fost formulată de către apelanții-contestatori. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Astfel, cu privire la chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită a reținut că aceasta este nouă, nu a făcut și nu face obiectul unui recurs în interesul legii și de lămurirea acesteia depinde soluționarea pe fond a cauzei. Totodată, a arătat că judecă în ultimă instanță, decizia ce urmează a fi pronunțată fiind definitivă. V. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea

Completul de judecată care a formulat sesizarea, în raport cu dezlegările date prin Decizia nr. 19 din 21 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1223 din 5 decembrie 2024 (paragrafele 58-77), și cu completările aduse art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prin art. I pct. 2 din Legea nr. 223/2024 - acest text legal fiind apreciat ca incident speței, în contextul în care a intrat în vigoare înainte de pronunțarea sentinței apelate -, a reținut că instanța aplică grila valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești numai în ipoteza unei decizii de invalidare, caz în care stabilește atât existența dreptului la măsuri reparatorii, cât și numărul de puncte care se acordă, iar, în prezentul litigiu, instanța este sesizată într-o cauză în care s-a dat o decizie de compensare, contestatorii fiind nemulțumiți doar de numărul de puncte acordat. Ca atare, a considerat că este necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. VI. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Prin cererea de apel, apelanții-contestatori au precizat că, în măsura în care instanța va aprecia necesar, înțeleg să formuleze cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept vizând dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 223/2024.

În susținerea acestei poziții, au arătat că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 231 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 14 iulie 2014, instanța de contencios constituțional a reținut că dispozițiile Legii nr. 165/2013 se aplică atât timp cât hotărârile judecătorești nu sunt definitive și irevocabile, deci dispozițiile legale intrate în vigoare se aplică proceselor în curs.

Au menționat și faptul că, prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1080 din 20 decembrie 2018, instanța supremă a analizat regimul juridic al aplicării Legii nr. 165/2013 în raport cu modificările aduse ulterior.

Apelanții-contestatori au susținut că relevante prezentei cauze sunt considerentele deciziei, respectiv paragrafele 63-66, din acestea rezultând faptul că instanța de judecată învestită cu soluționarea unei contestații împotriva unei decizii de compensare urmează a analiza raporturile juridice derulate între persoana îndreptățită la restituire și autoritățile administrative cu atribuții în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, în raport cu Legea nr. 165/2013, astfel cum este aceasta în vigoare la data judecării litigiului.

Totodată, au arătat că, potrivit considerentelor aceleiași decizii, instanța de judecată este singura în măsură a stabili, în concret și definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite, modalitatea de evaluare a imobilului fiind cea prevăzută în textul normativ modificat, adică evaluarea imobilului trebuie să se facă în raport cu Legea nr. 165/2013 și avându-se în vedere modificările art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, aduse prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii (Legea nr. 193/2021).

Apelanții-contestatori au menționat și că, prin Decizia nr. 57 din 3 octombrie 2022 a Înaltei Curții de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1162 din 5 decembrie 2022, s-a stabilit că evaluarea imobilelor se va efectua prin raportare la dispozițiile Legii nr. 165/2013, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 193/2021.

Totodată, au apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de lege pentru ca sesizarea să fie admisibilă, având în vedere că suntem în prezența unei cauze aflate în curs de judecată, ce se soluționează în ultimă instanță de un complet al curții de apel, fiind ivită o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, chestiune de drept ce prezintă caracter de noutate, asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii.

Apelanta-intimată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu a formulat punct de vedere cu privire la sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Într-o primă orientare s-a considerat că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 223/2024, într-un litigiu care are ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, se interpretează în sensul că evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești.

În esență, această orientare s-a fundamentat pe argumentele comune cuprinse în Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1080 din 20 decembrie 2018, în Decizia nr. 57 din 3 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1162 din 5 decembrie 2022, precum și în Decizia nr. 19 din 21 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.223 din 5 decembrie 2024.

S-a arătat că este vorba despre situații juridice în curs de constituire (facta pendentia), întrucât dreptul la acțiune pentru a obține reparația prevăzută de lege este supus evaluării jurisdicționale (fie din perspectiva legalității și temeiniciei deciziei de invalidare, fie din perspectiva verificării întinderii despăgubirii din decizia de compensare).

Totodată, s-a reținut că dreptul la măsuri compensatorii este un drept stabilit de lege, care este supus unei evaluări administrative și/sau, după caz, jurisdicționale pentru a fi valorificat, astfel că situația juridică creată de valorificarea dreptului este una de natură legală, iar nu una voluntară. Numai pentru cele de natură voluntară, referitoare la drepturi juridice subiective, principiul este că rămân supuse legii în vigoare la momentul constituirii lor, chiar și după intrarea în vigoare a legii noi, dar, și în cazul acestora, doar dacă respectivele situații sunt supuse unor norme juridice supletive, permisive, iar nu unor norme de ordine publică de interes general.

S-a subliniat că Legea nr. 165/2013 a suferit multiple modificări, a fost supusă multor excepții de neconstituționalitate și a făcut obiectul a numeroase hotărâri prealabile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar, prin Decizia nr. 231 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 14 iulie 2014, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile Legii nr. 165/2013 se aplică atât timp cât hotărârile judecătorești nu sunt definitive și irevocabile, deci dispozițiile legale intrate în vigoare se aplică proceselor în curs.

Totodată, s-a apreciat că această interpretare a dispozițiilor legale supuse analizei este valabilă atât în ipoteza contestației formulate împotriva deciziei de invalidare, cât și în cea în care contestația este îndreptată împotriva deciziei de compensare sau a celei de compensare parțială, câtă vreme finalitatea urmărită de legiuitor este ca persoanele îndreptățite la obținerea de măsuri compensatorii să beneficieze de stabilirea unor despăgubiri compensatorii care să fie evaluate în funcție de grilele cele mai apropiate de momentul primirii efective a acestora.

În plus, s-a arătat că o atare interpretare este de natură a asigura un cadru normativ clar și previzibil.

Cea de-a doua orientare, ce se desprinde din punctele de vedere comunicate de către instanțele de judecată, este în sensul că, în situația în care a fost emisă o decizie de compensare prin puncte de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, valoarea despăgubirilor se stabilește în funcție de grila notarială din anul anterior pronunțării hotărârii de primă instanță, în toate cazurile, indiferent dacă s-a exercitat calea de atac a apelului și indiferent de motivele de apel invocate.

În susținerea acestei orientări s-a arătat că Legea nr. 165/2013 a fost completată prin Legea nr. 223/2024, în sensul instituirii unui nou reper de evaluare în cazul procedurilor judiciare, și anume grila notarială din anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești, iar prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 sunt aplicabile doar în procedura administrativă desfășurată în fața Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.

S-a apreciat că, dată fiind situația juridică aflată în curs de constituire, norma de drept substanțial referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului, prevăzută în textul normativ modificat, este aplicabilă situației juridice aflate în curs de desfășurare, fiind impusă de principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, Legea nr. 165/2013 îl consacră prin dispozițiile art. 4, fiind, în consecință, aplicabilă legea în forma în vigoare în prezent.

Astfel, chiar dacă a fost emisă o decizie de compensare, s-a reținut că momentul pronunțării de către prima instanță a hotărârii judecătorești de stabilire a numărului de puncte constituie reperul ce se impune a fi avut în vedere la determinarea grilei notariale aplicabile pentru stabilirea despăgubirilor în cazul unui litigiu.

Prin cea de-a treia orientare identificată s-a considerat că evaluarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 165/2013 urmează a se face în mod distinct, în funcție de situația premisă: dacă instanța este învestită cu o contestație împotriva unei decizii de compensare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, respectiv evaluarea se va face prin raportare la grila notarilor publici valabilă în anul anterior emiterii deciziei de compensare, iar, dacă instanța este învestită cu o contestație împotriva unei decizii de invalidare sau este sesizată pentru omisiunea emiterii unei decizii de compensare, sunt aplicabile prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, de imediată aplicare și în litigiile pendinte, care prevăd că evaluarea se face prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești.

Astfel, s-a arătat că obiectul controlului judecătoresc într-o contestație îndreptată împotriva unei decizii de compensare îl constituie verificarea conformității cu legea a deciziei administrative de compensare, și anume modul în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a aplicat prevederile legale incidente în dosarul administrativ, inclusiv maniera de aplicare a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, reanalizarea valorii imobilului în raport cu o altă grilă notarială fiind de natură a sustrage o parte esențială din obiectul controlului jurisdicțional. În plus, aplicarea criteriului grilei notariale valabile în anul anterior emiterii deciziei de compensare respectă și cerințele clarității, previzibilității și obiectivității impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Curtea Constituțională, așa cum s-a reținut în paragraful 108 și următoarele din Decizia nr. 57 din 3 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1162 din 5 decembrie 2022.

Totodată, s-a reținut că, prin Decizia nr. 19 din 21 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1223 din 5 decembrie 2024, s-a asimilat situația în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu emite decizie de compensare cu situația în care decizia atacată este una de invalidare, statuându-se că instanța care soluționează favorabil contestația persoanei care se consideră îndreptățită, stabilind, așadar, pentru prima dată, dreptul acesteia la măsuri reparatorii, trebuie să se raporteze la grila notarială valabilă în anul precedent hotărârii judecătorești.

Fiecare dintre orientările teoretice anterior evidențiate își găsește corespondent în hotărârile judecătorești transmise Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de către instanțele judecătorești.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul de recursuri în interesul legii, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 19 din 21 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1223 din 5 decembrie 2024, instanța supremă a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 21 alin. (6) raportat la art. 35 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, grila notarială incidentă, în ipoteza în care instanța stabilește atât existența dreptului la măsuri reparatorii, cât și numărul de puncte care se acordă persoanei îndreptățite, este cea valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești."

Prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1080 din 20 decembrie 2018, s-a stabilit că: " 1. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în forma anterioară modificării acesteia prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111/2017, stabilește că: evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se realizează prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și categoriei de folosință la data preluării acestuia, prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nefiind aplicabile. 2. Dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016, se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate."

Prin Decizia nr. 46 din 7 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 2 august 2021, s-a statuat: "Ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 189 din 18 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 4 mai 2021, dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate, nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial."

Prin Decizia nr. 9 din 21 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 4 aprilie 2022, au fost respinse ca inadmisibile sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, cu privire la următoarele probleme de drept: - "în interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în situația unei contestații împotriva unei decizii emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, acordarea despăgubirilor se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii propriu-zise a deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor sau prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent rămânerii sale definitive?"; - "care este grila notarială aplicabilă pentru evaluarea imobilelor care nu pot fi restituite în natură, în cazul litigiilor în care reclamantul solicită obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la soluționarea dosarului prin emiterea unei decizii de compensare care să conțină numărul de puncte stabilit prin expertiza dispusă în cauză, ipoteza vizată fiind aceea în care Comisia nu a soluționat dosarul până la data introducerii acțiunii de către reclamant și nici ulterior, situație care nu este acoperită de textul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare după modificarea dispusă prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii?".

Prin Decizia nr. 57 din 3 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1162 din 5 decembrie 2022, în interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, s-a stabilit că: "într-un litigiu care are ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, dispozițiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020, se interpretează în sensul că evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarilor publici valabilă în anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ce face obiectul contestației judiciare".

Prin Decizia nr. 48 din 26 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2023, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, cu privire la următoarea problemă de drept: "În cazul litigiilor în care reclamantul solicită obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la soluționarea dosarului prin emiterea unei decizii de compensare care să conțină numărul de puncte, atunci când aceasta nu a soluționat dosarul până la data introducerii acțiunii și nici ulterior, valoarea despăgubirilor exprimată în numărul de puncte se stabilește în funcție de valoarea actuală de piață a imobilului, valoarea imobilului conform grilei notariale aferente anului anterior sesizării instanței sau pronunțării hotărârii în primă instanță ori valoarea imobilului conform grilei notariale aferente anului 2013?". IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 614 din 24 noiembrie 2022 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua și ale art. 15 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 11 aprilie 2023, Curtea Constituțională a reținut următoarele: " 30. (...) De altfel, un drept cu caracter civil este considerat «determinat» (pentru a beneficia de protecția art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale) abia în momentul în care cuantumul i-a fost precizat, în condițiile în care dreptul intern prevede o procedură ce cuprinde două faze: prima, în care o jurisdicție statuează cu privire la existența dreptului și o alta în care se fixează cuantumul (a se vedea, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragraful 48, nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, paragraful 40, sau Hotărârea din 23 martie 1994, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Silva Pontes împotriva Portugaliei, paragraful 30). 31. În același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că dreptul de creanță de care beneficiază persoana îndreptățită la măsura reparatorie nu este un drept cert și exigibil și, de aceea, situația juridică se află în curs de constituire, deoarece urmează a se stabili, în faza jurisdicțională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanța de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret și definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1080 din 20 decembrie 2018, paragraful 64). De asemenea, prin aceeași decizie, paragraful 66, instanța supremă a mai reținut, în legătură cu procedura de restituire a imobilelor în temeiul Legii nr. 165/2013, că este vorba de o situație juridică aflată în curs de constituire, impunându-se principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, Legea nr. 165/2013 îl consacră prin dispozițiile art. 4, fiind, în consecință, aplicabilă legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului, și nu cea de la data introducerii acțiunii."

Prin Decizia nr. 231 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 14 iulie 2014, Curtea Constituțională a respins, "ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție invocată din oficiu de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 368/64/2012*". X. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

Este de menționat Hotărârea din 8 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Văleanu și alții împotriva României (Cererea nr. 59.012/17 și alte 29 de cereri), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 22 iunie 2023, prin care s-au reținut următoarele: " 232. Pentru început, Curtea trebuie să reamintească faptul că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garantează dreptul la o despăgubire integrală în toate circumstanțele. Statul are dreptul să exproprieze un imobil - incluzând orice drept compensatoriu acordat prin lege - și să reducă nivelul despăgubirii în temeiul unor scheme legislative. În general, ceea ce impune art. 1 din Protocolul nr. 1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o proprietate preluată de stat să fie «raportată rezonabil» la valoarea sa. Lipsa totală a unei despăgubiri poate fi considerată justificată în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 numai în mod excepțional (a se vedea, mutatis mutandis, Maria Atanasiu și alții, citată anterior, pct. 174-175). 233. Pe baza acestor principii și a scopului legii, stabilind termene clare pentru plata despăgubirilor, care trebuiau calculate în raport cu valoarea de piață a imobilului astfel cum a fost stabilită în grilele notariale din 2013, acesta fiind anul în care legea a intrat în vigoare, Curtea a constatat, în 2014, că mecanismul de compensare oferea suficiente garanții care erau clare, previzibile și accesibile și, prin urmare, în conformitate cu Convenția (a se vedea, mutatis mutandis, Preda și alții, citată anterior, pct. 120-121, 125 și 129). 234. Cu toate acestea, Curtea a constatat deja în speță că mecanismul nu a furnizat reclamanților garanțiile adecvate cu privire la executarea hotărârilor în cauză, pronunțate în favoarea lor într-un termen rezonabil (supra, pct. 229). În plus, astfel cum au recunoscut deja autoritățile interne și a confirmat Comitetul de Miniștri, întârzierile persistente în evaluarea cererilor de despăgubire au redus valoarea despăgubirilor, stabilită prin lege să fie evaluată în raport cu valoarea de tranzacție a imobilului la 20 mai 2013 (supra, pct. 180). 235. În această privință, Curtea arată că principiul care stă la baza legii, astfel cum a fost adoptat ca răspuns la hotărâreapilot Maria Atanasiu și alții, a fost cel al restitutio in natura în cazul tuturor imobilelor (supra, pct. 140; și, a contrario, Å imaitienÄ-, citată anterior, pct. 53). Dacă acest lucru nu este posibil, trebuia găsită o soluție subsidiară, fie prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui imobil echivalent, fie prin acordarea unei despăgubiri, calculată în conformitate cu legea (supra, pct. 140). Legiuitorul a ales astfel o soluție care excludea stabilirea unui plafon direct al despăgubirilor, întrucât despăgubirea trebuia calculată în conformitate cu valoarea minimă de piață a imobilului, astfel cum era stabilită în grilele notariale din 2013, și plătită în tranșe. Această alegere a fost considerată de Curte conformă cu Convenția (a se vedea Preda și alții, citată anterior, pct. 120). 236. Cu toate acestea, în 2017, respectiv după adoptarea Hotărârii Preda și alții, legiuitorul a adăugat la criteriile de evaluare, pe lângă data intrării în vigoare a legii ca fiind cea relevantă pentru evaluare, amplasamentul și caracteristicile tehnice ale imobilului, astfel cum erau la momentul exproprierii (supra, pct. 149). Aceste criterii, împreună cu întârzierile îndelungate din partea autorităților în a finaliza cererile de despăgubire, pot face ca nivelul despăgubirii să nu mai fie aliniat în mod rezonabil la valoarea reală a imobilului în absența altor elemente capabile să compenseze, cel puțin parțial, perioada lungă în care reclamanții au fost privați de imobilele lor [a se vedea, mutatis mutandis, Guiso-Gallisay împotriva Italiei (reparație echitabilă) (MC), nr. 58858/00, pct. 103, 22 decembrie 2009], însă, mai întâi și înainte de toate, perioada lungă în care au încercat să își recupereze imobilele de la intrarea în vigoare a legilor privind retrocedarea (a se vedea, în special, supra, pct. 5). 237. În această privință, Curtea ia act de decizia legiuitorului național de a garanta că nivelul despăgubirilor rămâne legat în mod rezonabil - chiar dacă la un nivel minim - de valoarea de piață a proprietății la momentul emiterii deciziei de despăgubire. În conformitate cu actuala versiune a dispoziției relevante, despăgubirile se calculează în funcție de evaluările stabilite de camera notarilor relevantă în anul anterior deciziei de despăgubire, dar totuși având în vedere amplasamentul și caracteristicile tehnice ale proprietății relevante la momentul exproprierii. 238. Cu toate acestea, noul sistem de evaluare (supra, pct. 149), care se bazează, în parte, pe date care erau pertinente în urmă cu peste 50 de ani, prin urmare, la un moment în care statul pârât nu era obligat prin Convenție (supra, pct. 211), poate ridica probleme dificile și controversate în practică, din cauza informațiilor uneori insuficient de relevante cu privire la descrierea exactă a imobilului în momentul exproprierii, din cauza, inter alia, evoluțiilor urbane inerente care au avut loc între timp, care trebuie să fi avut un impact cel puțin asupra categoriei de utilizare a terenurilor. 239. În plus, Curtea ia act de constatarea Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia legea urmărea să acorde reclamanților echivalentul în bani a ceea ce ar fi primit dacă ar fi fost posibilă restituirea în natură (supra, pct. 172 in fine), considerând implicit că orice altă metodă de evaluare decât cea care lua în considerare caracteristicile tehnice ale imobilului, astfel cum era în momentul exproprierii, ar fi nedreaptă și inechitabilă. Cu toate acestea, Curtea nu poate să piardă din vedere faptul că, dacă restituirea în natură ar fi fost posibilă, reclamanții ar fi primit posesia asupra unui imobil care ar fi inclus cel puțin o parte din dezvoltările care ar fi avut loc în timp, fie cu caracter general (politica de planificare urbană), fie cu caracter special (de exemplu, redezvoltări sau renovări); rezultă că, pentru ca despăgubirea acordată să rămână echivalentă cu valoarea imobilului în natură, aceasta nu poate ignora astfel de evoluții. 240. În lumina celor de mai sus, Curtea își îndreaptă atenția asupra prezentei cauze și verifică dacă caracterul rezonabil menționat (supra, pct. 236-237) a fost respectat, observând că despăgubirile acordate reclamanților au fost fixate pe baza versiunilor anterioare ale art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum erau în vigoare la momentul respectiv (supra, pct. 148-149). 241. În această privință, Curtea ia act de diferențele semnificative dintre ceea ce reclamanții susțineau că trebuiau să primească drept despăgubiri, pe baza rapoartelor prezentate de experții în evaluare (supra, pct. 107 și 109), și de ceea ce autoritățile naționale le-au acordat efectiv în aplicarea dreptului relevant (supra, pct. s 114, 115 și 117). 242. Mai precis, în prezenta cauză, reclamanții au primit despăgubiri de multe ori mai mici decât valoarea de piață a imobilului respectiv, potrivit rapoartelor de evaluare prezentate de aceștia. 243. Ținând seama de natura procedurii în discuție, prin intermediul căreia reclamanții și/sau antecesorii lor solicită de peste 20 de ani (supra, pct. 107, 112 și 117) măsuri compensatorii pentru imobilele lor, ținând seama în același timp de marja de apreciere a statului în aceste chestiuni, Curtea consideră, pe baza probelor la dispoziția sa, că există elemente convingătoare care demonstrează în mod suficient că sumele care le-au fost acordate cu titlu de despăgubire nu erau în mod rezonabil legate de valoarea imobilului, în sensul jurisprudenței Curții [a se vedea mutatis mutandis, VistiÅ 6 s și Perepjolkins împotriva Letoniei (reparație echitabilă) (MC), nr. 71.243/01, pct. 35-36, CEDO 2014]. 244. În lumina acestei constatări referitoare la valoarea despăgubirilor, care trebuie apreciată în raport cu contextul care stă la baza unor întârzieri semnificativ de lungi ca timp în procesul de restituire (supra, pct. 243, și, a contrario, Simaitiene, citată anterior, pct. 54), Curtea nu poate decât să concluzioneze că reclamanții din cererile nr. 59.012/17, 47.070/18 și 21.500/19 au fost obligați să suporte o sarcină individuală excesivă, cu încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție."

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 23 iulie 2025, a fost publicată Hotărârea din 7 ianuarie 2025, pronunțată în Cauza Văleanu și alții împotriva României (Cererea nr. 59.012/17 și alte 27) de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărâre ce prezintă, de asemenea, relevanță în analiza chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări. XI. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, în interpretarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările realizate prin Legea nr. 223/2024, s-a apreciat că, într-un litigiu care are ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Națională de Compensare a Imobilelor, evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarială valabilă în anul anterior pronunțării hotărârii judecătorești. XII. Înalta Curte de Casație și Justiție XII.1. Asupra admisibilității sesizării

Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ținută să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care, "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile - astfel cum au fost acestea decelate în jurisprudența instanței supreme dezvoltate pe marginea mecanismului procedural în discuție -, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; c) existența unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; d) soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; e) noutatea chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită; f) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost făcută de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, prin Încheierea din 27 ianuarie 2025, în Dosarul nr. 2.454/103/2023, instanță fiind învestită cu soluționarea apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 668 din 4 septembrie 2024, pronunțate în Dosarul nr. 2.454/103/2023 de Tribunalul Neamț - Secția civilă și de contencios administrativ.

Curtea de apel judecă în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 2 și ale art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel încât decizia pronunțată de curtea de apel este definitivă, în aplicarea art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă raportat la art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

În ceea ce privește condițiile referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile de a da naștere unor interpretări diferite și de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, acestea sunt, de asemenea, îndeplinite.

Cu toate că noțiunea de "chestiune de drept" nu este definită de legiuitor, aceasta presupune în mod necesar o problemă de drept reală și veritabilă, în sensul că "norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară". S-a statuat constant în jurispruden