Decizia nr. 294/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 196/1/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 196/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.022/85/2022.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților. Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 19 decembrie 2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: În interpretarea prevederilor punctului 1.4 nr. crt. 7 și 11 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, farmacistul șef de secție cu atribuții de gestiune beneficiază atât de majorarea salariului de bază avut cu 7,5%, cât și de majorarea acestuia cu 5%? II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017). Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" Capitolul I Unități sanitare, de asistență socială și de asistență medicosocială " Pct. 1.4. Persoanele care exercită funcțiile nominalizate în următorul tabel, pe perioada cât exercită aceste funcții, beneficiază de majorarea salariului de bază avut, după cum urmează: Nr. crt. Funcția Majorare salariu de bază % "7 Farmacist (biolog, biochimist, chimist, psiholog) șef secție, șef laborator și altele similare 7,5 . . . 11 Chimist, biolog, farmacist, biochimist, asistent medical, cu gestiune 5" III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu cu nr. 3.022/85/2022, reclamanta S.M.R., în contradictoriu cu Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, a solicitat să se constate că, pe timpul exercitării funcției de farmacist primar-șef, a avut și atribuții de gestionar, cu toate obligațiile aferente; obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unui procentaj de 5%, calculat la salariul de bază, reprezentând spor de gestiune neachitat pe timpul de prescripție până în decembrie 2021 (fracția de 1/2, respectiv 1-15 decembrie), actualizat cu rata inflației; obligarea la plata dobânzii legale, calculată de la data scadenței și până la plata efectivă a debitului datorat.

Prin Sentința civilă nr. 1.028 din 19 decembrie 2023, Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a constatat că, în timpul exercitării de către reclamantă a funcției de farmacist-șef în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu, aceasta a avut și atribuții de gestionar, cu toate obligațiile aferente. A obligat pârâtul să plătească reclamantei sporul de gestiune, de 5% din salariul de bază al acesteia, corespunzător perioadei 20.12.2019-31.07.2021, actualizat cu rata inflației. A obligat pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală aferentă debitului mai sus menționat, calculată de la data scadenței obligației de plată a acestuia până la plata efectivă a debitului respectiv. A respins, în rest, acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, solicitând schimbarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul de a se acorda reclamantei majorarea de 5% doar pentru perioada 22.01.2021-31.07.2021. În motivare a susținut, în esență, că dispozițiile din anexa nr. II capitolul 1 pct. 1.4 nr. crt. 7 și 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu prevăd acordarea sporului de gestiune de 5% pentru farmacistul-șef. A susținut că legiuitorul a prevăzut două situații diferite în care se poate acorda o majorare salarială, dar aceste majorări nu se cumulează, fiind situații diferite. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile au formulat puncte de vedere cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere notează că reclamanta a ocupat în cadrul spitalului atât funcția de farmacist, cât și pe cea de farmacist șef de secție, în perioade diferite, în ambele funcții având și atribuții de gestiune. Totodată, a reținut că art. 51 alin. (2) din Normele privind înființarea, organizarea și funcționarea unităților farmaceutice, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 444/2019 (forma din perioada ce face obiectul cauzei), conferă atribuții de gestiune farmaciștilor din unitățile cu circuit închis, indiferent dacă ocupă sau nu funcții de conducere și indiferent dacă în fișa postului sunt menționate atribuțiile respective. A mai reținut instanța de trimitere că, în cazul reclamantei, atribuțiile de gestiune erau menționate inclusiv prin fișa postului. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat un număr relativ mic de opinii teoretice, din care a rezultat conturarea mai multor opinii nuanțate cu privire la interpretarea dispozițiilor ce fac obiectul prezentei sesizări. Totodată, au menționat faptul că nu a fost identificată practică judiciară cu privire la chestiunea de drept în discuție.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate de Curtea Constituțională în cadrul exercitării controlului de constituționalitate. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În jurisprudența Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii și a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu au fost identificate decizii care prezintă relevanță asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Din analiza dispozițiilor art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 rezultă că declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Evaluarea elementelor sesizării relevă întrunirea doar în parte a condițiilor de admisibilitate mai sus enunțate.

Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea pârâtului la plata sporului de gestiune în cuantum de 5% din salariul de bază, pe perioada îndeplinirii funcției de farmacist primar șef de secție de către reclamanta având calitatea de angajat cu contract individual de muncă la Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu.

Prin urmare, obiectul dedus judecății privește stabilirea și plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în faza procesuală a apelului, pe rolul unui complet de judecată specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Curții de Apel Alba Iulia.

Așadar, primele două condiții de admisibilitate, anterior enunțate, sunt îndeplinite.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, instanța supremă constată că această cerință instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept și, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.

Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (spre exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

În prezenta cauză, din cuprinsul încheierii de sesizare nu reiese existența unui text legal îndoielnic, lacunar, care să se impună a fi interpretat pe calea mecanismului de unificare a jurisprudenței, modalitatea de formulare a întrebării prealabile ducând la concluzia că, în realitate, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să identifice, în concret, norma legală aplicabilă contextului litigios.

În esență, curtea de apel solicită instanței supreme să stabilească dacă situația reclamantei, care a deținut funcția de farmacist șef de secție, având și atribuții de gestiune, permite cumularea celor două majorări salariale în cuantum de 7,5%, respectiv de 5%, prevăzute în cadrul anexei nr. II cap. I pct. 1.4 nr. crt. 7 și 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, aspect factual ce poate fi tranșat doar în raport cu datele concrete ale speței, care relevă modalitatea de stabilire a atribuțiilor de gestiune în sarcina farmacistului șef de secție.

Așadar, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe calea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, identificarea normei juridice aplicabile situației de fapt, în vederea soluționării pe fond a litigiului.

Se mai impune a se observa că, în cuprinsul încheierii de sesizare, instanța de trimitere face referire la prevederile anexei nr. II cap. I pct. 1.4 nr. crt. 7 și 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, dar și ale Ordinului ministrului sănătății nr. 444/2019, rezumându-se la a arăta că dificultatea problemei juridice rezultă din faptul că la nivelul completului de judecată nu există un punct de vedere unitar privind aplicarea respectivelor dispoziții legale. Instanța de trimitere nu a exprimat însă opiniile divergente cu privire la modalitatea de interpretare a acestor dispoziții legale, ci a indicat doar o îndoială referitoare la norma aplicabilă situației juridice concrete a reclamantei - în sensul stabilirii posibilității de a cumula cele două majorări salariale, în considerarea atribuțiilor de gestiune exercitate în perioada în care a deținut și funcția de farmacist șef de secție.

Or, după cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, operațiunile de identificare, interpretare și aplicare a textelor de lege circumstanțelor care caracterizează fiecare litigiu, deci de realizare a raționamentului judiciar, rămân în atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea litigiului, neputând fi transferate completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile (a se vedea Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

Așadar, sesizarea formulată de instanța de trimitere are ca scop determinarea normei incidente și a modului de aplicare a acesteia în situația litigioasă expusă în actul de sesizare, aspecte care însă excedează competențelor Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Întrebarea adresată instanței supreme nu se circumscrie necesității unei interpretări in abstracto a unor dispoziții legale, reprezentând, în realitate, o problemă de determinare a normei aplicabile, în funcție de cadrul judecății, contrar exigențelor procedurale ale mecanismului hotărârii prealabile, care impun ca sesizarea să vizeze exclusiv chestiuni de interpretare a legii la nivel de principiu. Ca atare, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond, câtă vreme se tinde la o "delegare" a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere (aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecății) către instanța supremă, îndrituită legal doar să dea dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să confirme norma de drept incidentă raportului juridic litigios (a se vedea Decizia nr. 85 din 18 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 27 ianuarie 2025).

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,