ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din 22.06.2023, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396, alin. (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la luare de mită în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 289 alin. (3) și art. 291 alin. (2) din C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 663.082,93 RON de la inculpatul A. și a sumei de 411.044,14 RON de la inculpatul B..

În temeiul art. 397 C. proc. pen.., a fost menținut sechestrul asigurator dispus prin ordonanța nr. 370/P/2016 din 12.10.2017, asupra următoarelor bunuri imobile și mobile aparținând inculpatului B., până la concurența sumei de 411.044,14 RON (echivalent euro 89.886,97 dobândită în urma săvârșirii infracțiunilor;

- teren în suprafață de 60.000 mp, situat în com. Dumbrăveni, jud. Constanța, intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 44319/21.09.2015 a OCPI Constanța, sub ID electronic nr. x, deținut în proprietate în cotă de 5/10, în valoare de 12.000 euro,

- teren arabil format din 12.000 mp, situat în extravilanul localității Ovidiu, județul Constanța, din care inculpatul B. deține o cotă de 1/1, terenul fiind identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a localității Ovidiu nr. x, achizitionat la data de 23.11.2011, teren care a fost evaluat, conform anunțurilor de vânzare terenuri din aceeași zonă, la prețul aproximativ de 2 euro/mp, respectiv aproximativ 24.000 euro, prețul total al terenului;

- teren arabil format din 15.000 mp, situat în extravilanul localității Ovidiu, județul Constanța, din care inculpatul B. deține o cotă de 1/1, terenul fiind identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a localității Ovidiu nr. x, achiziționat la data de 25.10.2013, teren care a fost evaluat, conform anunțurilor de vânzare terenuri din aceeași zonă, la prețul aproximativ de 2 euro/mp, respectiv aproximativ 30.000 euro, prețul total al terenului;

- teren arabil format din 12.700 mp, situat în extravilanul localității Ovidiu, județul Constanța, din care inculpatul B. deține o cotă de 1/1, terenul fiind identificat cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a localității Ovidiu nr. x, achiziționat la data de 25.10.2013, teren care a fost evaluat, conform anunțurilor de vânzare terenuri din aceeași zonă, la prețul aproximativ de 2 euro/mp, respectiv aproximativ 25.400 euro, prețul total al terenului 250 părți sociale ale S.C. C. S.R.L. cu sediul în localitatea Mamaia, Municipiul Constanța, D., județul Constanța, având CUI x, J13/4615/1994, reprezentând o cotă parte de 25% din capitalul social în valoare de 10.000 RON, respectiv 2.500 RON.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, precum și inculpatul B..

Prin decizia penală nr. 440/P din 24 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 415 alin. (1) C. proc. pen.. s-a luat act de retragerea apelului formulat de apelantul-inculpat B. împotriva sentinței penale nr. 58 din 22.06.2023, pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A- S.T. Constanța împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat apelantul inculpat B. să suporte plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen.., onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 236 RON, pentru avocat E., s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Constanța, în favoarea doamnei avocat.

În baza art. 273 alin. (4) C. proc. pen.., onorariul pentru traducător în cuantum de 44,82 RON, s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea doamnei traducător F..

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., susținând, în esență, că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal atâta timp cât nu era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale a inculpaților din cauză.

În cuprinsul cererii de recurs în casație procurorul a expus faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B. și A., situația de fapt reținută în actul de inculpare, soluția primei instanțe – Tribunalul Tulcea, precum și soluția instanței de apel – Curtea de Apel Constanța împreună cu argumentele reținute de această instanță de control judiciar privind prescripția răspunderii penale.

În opinia recurentului, Curtea de Apel Constanța nu a argumentat în mod judicios neaplicarea materiei dreptului Uniunii Europene, respectiv a Hotărârii CJUE nr. C-107/PPU/2023 din 24 iulie 2023 și a Ordonanței CJUE nr. C-131/23 din 9 ianuarie 2023, în pofida efectului obligatoriu al hotărârilor CJUE, arătându-se, în esență, că s-ar încălca principiul aplicării legii penale mai favorabile.

Procurorul a susținut că Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, Marea Camera, pronunțată în cauza C-107/23 PPU se referă atât la fondul cauzei, dar și la căile de atac ordinare și extraordinare.

Deopotrivă, s-au învederat considerente din cuprinsul hotărârii: "109. în consecință, obligația instanțelor naționale de a lăsa neaplicate Deciziile nr. 297/2018 si nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este de natura să aducă atingere nici principiului previzibilității, preciziei și neretroactivității infracțiunilor și pedepselor, nici principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum sunt garantate la articolul 49 alin. (1) din cartă.

Recurentul a menționat că, argumente identice s-au reținut și în cuprinsul ordonanței CJUE nr. C-131/23 din 9 ianuarie 2023, litigiul principal având ca obiect infracțiuni de corupție și de abuz în serviciu.

Prin urmare, s-a considerat că toate chestiunile privind previzibilitatea legii, aplicarea mitior lex și respectarea tuturor standardelor privind protecția drepturilor fundamentale au fost deja tranșate de către CJUE și este imposibil a se mai pune în discuție o astfel de presupusă contradicție între deciziile CJUE și deciziile Curții Constituționale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene apreciind, deja, cu titlu obligatoriu, față de aceste chestiuni.

În acest sens a fost invocată jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 22/A din 30 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul x/2022, având ca obiect infracțiuni de abuz în serviciu, a reținut, în esență, faptul că nu există în realitate niciun conflict între deciziile CJUE și deciziile Curții Constituționale în materia prescripției răspunderii penale, precum și că au prioritate, respectiv efect obligatoriu, hotărârile CJUE.

Deopotrivă, recurentul a indicat în cuprinsul cererii de recurs în casație jurisprudența instanțelor naționale în ceea ce privește aplicarea obligatorie a deciziilor CJUE în materia prescripției răspunderii penale, în dosarele unde această decizie a intervenit până la data pronunțării hotărârii în apel:

- decizia penală nr. 979/P/18.10.2023 a Curții de Apel Constanța, în dosarul x/2021;

- decizia Curții de Apel Timișoara nr. 857/A/13.10.2023 pronunțată în dosarul penal nr. x/2019, prin care s-a constatat incidența directă în cauză a articolului 325 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și a articolul 2 alin. (1) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 și anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995 (Convenția PIF), precum și a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 24 iulie 2023 pronunțată în cauza C 107/23 PPU;

- decizia nr. 991/AP/22 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2018;

- decizia nr. 567/RC/5 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022;

- decizia nr. 615/RC/12 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020;

- decizia nr. 616/RC/12 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020;

- decizia nr. 22/A din 30 ianuarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022;

- decizia nr. 269/RC din 25 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019.

Referitor la actele de întrerupere a prescripției răspunderii penale în cauza de față, parchetul a susținut că trebuie analizate actele care întrerup termenul general de prescripție a răspunderii penale de 8 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen.

Având în vedere data emiterii rechizitoriului nr. x, respectiv 14.12.2017, față de perioadele reținute în actul de acuzare ca fiind săvârșite faptele - decembrie 2013 și decembrie 2014, s-a considerat că emiterea rechizitoriului și, ulterior, actele efectuate de instanța de judecată au constituit acte care au întrerupt cursul prescripției răspunderii penale.

De asemenea, s-a considerat că este important a se constata că între data rămânerii în pronunțare a primei instanțe și data primului termen al apelului la Curtea de Apel Constanța, precum și între data rămânerii în pronunțare a instanței de apel și data primului termen al recursului în casație la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și, în eventualitatea admiterii recursului în casație, între data pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție și reînregistrării dosarului la Curtea de Apel Constanța, prescripția nu a curs/nu curge (termenul de prescripție este suspendat), întrucât procesul penal nu a putut continua, nu s-a realizat niciun act de judecată, procesul stagnând din motive legale, conform dispozițiilor art. 156 C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale nr. 440 din 24 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța și rejudecarea apelului declarat în cauză.

La dosar, în data de 27 mai 2024 intimatul inculpat B., prin apărător ales, a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului în casație formulat de procuror .

Prin încheierea din 11 septembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Structura Teritorială Constanța împotriva deciziei penale nr. 440/P din 24 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În esență, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, motivele vizând soluția de încetare a procesului penal în baza cauzei de înlăturare a răspunderii penale, prevăzute de art. 153 din C. pen. privind intervenirea prescripției răspunderii penale, fiind circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

În ședința publică din data de 23.10.2024, reprezentatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a solicitat respingerea recursului în casație ca urmare a pronunțării deciziei nr. 37 din 17.06.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, raportată la decizia nr. 67/2022 a aceluiași complet.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen.. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii, apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 C. proc. pen.

Așadar, în contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.., hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar și cu regulile de drept aplicabile la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen. și, implicit, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către prima instanță și menținut de instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., fiind constatată intervenirea prescripției răspunderii penale ca urmare a împlinirii termenului de prescripție generală a răspunderii penale în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată (4 acte materiale) prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., respectiv complicitate la luare de mită în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum și trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B..

În analiza recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere și dispozițiile art. 438 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., referitor la greșita încetare a procesului penal, a fost invocat în apel, însă instanța de apel a menținut dispozițiile instanței de fond prin care s-a constatat intervenția prescripției răspunderii penale și ca urmare s-a dispus încetarea procesului penal.

Termenele de prescripție ale răspunderii penale au curs până la data pronunțării hotărârii în apel, respectiv a deciziei penale nr. 440/P din 24.04.2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Astfel, din data de 24.04.2024, dispozițiile legale privind rămânerea definitivă a deciziei pronunțate de instanța de apel (cum sunt și dispozițiile privind prescripția executării pedepsei și executarea pedepsei, după caz) reprezintă cauza de suspendare a cursului termenului prescripției răspunderii penale, în conformitate cu art. 156 alin. (1) din C. pen., deoarece aceste dispoziții legale, prin ele însele, exclud posibilitatea continuării cursului prescripției răspunderii penale (în același sens Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3735 din 25.10.2010, decizia nr. 2278 din 11.07.2014).

Invocând incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., procurorul a criticat decizia apelată, arătând în esență că, în mod greșit, instanța de apel nu a avut în vedere efectul întreruptiv de prescripție al actelor de urmărire penală efectuate, anterior momentului 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018), precum și cele ulterioare datei de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022), raportat la infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. și B..

Prin decizia ce formează obiectul recursului în casație, s-a reținut pe baza probelor administrate, că faptele ce formează conținutul constitutiv al infracțiunilor de corupție, astfel cum au fost reținute de prima instanță și de instanța de apel ar fi fost comise în perioada 2010 – decembrie 2014 (infracțiunile de luare de mită), respectiv în perioada august 2012 – decembrie 2013 (infracțiunea de trafic de influență), astfel:

- infracțiunea de luare de mită în formă continuată reținută în sarcina inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2011 – decembrie 2014, a pretins de la reprezentanta inculpatei S.C. G. S.R.L., inculpata H., remiterea unui comision de 10% din cuantumul facturilor încasate de inculpata S.C. G. S.R.L. de la Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța și a primit, efectiv, prin intermediul S.C. I. S.R.L., suma de 273.962,93 RON, (echivalentul a 63.890 euro la un curs mediu pentru anii 2011, 2012, 2014 de 4,288 RON/euro), sumă ce a fost remisă, efectiv, de către inculpata S.C. G. S.R.L., în vederea trucării procedurilor de atribuire, a încheierii contractelor x/20.05.2011, 2525, 2523, 2519/27.01.2012, a acordului cadru nr. 8448/02.04.2012 și a contractelor subsecvente acordului cadru, având ca obiect servicii de spălătorie, încheiate de Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța cu S.C. G. S.R.L., a derulării în bune condiții a acestor contracte și a plății la timp a facturilor. Cele patru acte materiale reținute în cauză au fost considerate corelative celor 4 momente esențiale în care inculpații A., H. și S.C. G. S.R.L. au negociat durata prestării serviciilor pentru atribuirea și derularea cărora se percepeau comisioanele de 10%, fiind reluată plata sumelor apreciate drept mită.

- infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în perioada 2010 - decembrie 2014, a pretins de la reprezentantul inculpatei S.C. J. S.R.L., inculpatul K., prin intermediul S.C. I. S.R.L, comisioane în valoare de 18-20% din valoarea investițiilor ce urmau a fi efectuate în derularea contractului de concesiune încheiat de această firmă cu Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța și a primit suma totală de 389.120 RON, sub forma unor plăți pentru servicii fictive de IT, în vederea introducerii în caietul de sarcini și în documentația de achiziție cerințe de calificare pe care să le poată îndeplini firmele inculpatului K., precum și pentru a aproba raportul procedurii, în condițiile în care cunoștea faptul că oferta declarată câștigătoare este supraevaluată;

- complicitatea la infracțiunea de luare de mită în formă continuată reținută în sarcina inculpatului B., constând în aceea că, în perioada mai 2011 – decembrie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat în baza unei înțelegeri prealabile pe inculpatul A. - manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța - să solicite foloase necuvenite constând într-un comision în valoare de 10% din valoarea facturilor emise în temeiul contractelor încheiate de Spitalului Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța cu inculpata S.C. G. S.R.L. și să primească prin intermediul S.C. I. S.R.L. de la inculpata S.C. G. S.R.L. suma de 273.962,93 RON, (echivalentul a 63.890 euro la un curs mediu pentru anii 2011, 2012, 2014 de 4,288 RON/euro), sumă din care inculpatul B. a primit, prin intermediul S.C. L. S.R.L., 64.649,14 RON (echivalentul a 15.429 euro la un curs mediu pentru anul 2012 de 4,190 RON/euro), constând în contravaloarea unor servicii fictive de publicitate, în scopul trucării procedurilor de atribuire, a încheierii contractelor nr. x/20.05.2011, 2525, 2523, 2519/27.01.2012, a acordului cadru nr. 8448/02.04.2012 și a contractelor subsecvente acordului cadru, precum și în vederea derulării fără probleme a acestor contracte și a plății la timp a facturilor, având ca obiect servicii de spălătorie, încheiate de Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța cu S.C. G. S.R.L.;

- infracțiunea de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului B., constând în aceea că, în perioada august 2012 – decembrie 2013, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra managerului Spitalului Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța, A., a pretins și a primit de la reprezentanții S.C. G. S.R.L. suma de 346.395 RON, prin intermediul S.C. M. S.R.L., în schimbul determinării managerului Spitalului Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța, A. să plătească la timp facturile și să deruleze fără probleme contractele aferente Acordului cadru de servicii nr. x din data de 26.03.2012.

Prin sentința penală nr. 58 din 22.06.2023 pronunțată de Tribunalul Tulcea, definitivă prin decizia nr. 440/P din 24.04.2024 a Curții de Apel Constanța – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați – A. și B. s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție (luare de mită și trafic de influență), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

În esență, procurorul a susținut în argumentarea motivului de casare invocat că, aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii, coroborat cu situația agravării riscului de impunitate sistemică, risc generat de soluțiile de încetare a proceselor penale ca urmare a constatării intervenirii prescripției răspunderii penale la nivel național în baza deciziilor Curții Constituționale, în interpretarea obligatorie a instanței supreme, obligă instanța de judecată, în lumina jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, să înlăture de la aplicare deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022 în interpretarea dată de decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, procurorul a apreciat că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Justiție a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 iulie 2023 - Cauza C-107/23 PPU ("Lin") și Ordonanța Curții (Camera a noua) din 9 ianuarie 2024- Cauza C- 131/23, pronunțate de CJUE în materia prescripției răspunderii penale, își găsesc aplicarea în toate cauzele care justifică legătura cu dreptul european în raport de infracțiunile care fac obiectul acestor cauze și de dispozițiile de drept unional, CJUE arătând explicit că instanțele naționale sunt obligate să lase neaplicat standardul național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (tex miliar) care permite repunerea în discuție a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale.

Pe de altă parte, văzând dispozițiile deciziei nr. 37 din 17.06.2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, procurorul a solicitat aplicarea acesteia și respingerea ca nefondat a recursului în casație.

În aceste coordonate, instanța de recurs în casație va evalua problema intervenirii prescripției răspunderii penale, raportat la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și la deciziile nr. 67/2022 și 37/2024 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Se constată că, raportat la perioadele în care au fost săvârșite infracțiunile de luare de mită (în forma autoratului sau complicității) și trafic de influență săvârșite de către inculpații A. și B., prescripția răspunderii penale a fost considerată intervenită, în mod corect, prin raportare la termenul general de prescripție și data soluționării definitive a apelului, când a fost pronunțată decizia penală nr. 440/P din 24 aprilie 2024 a Curții de Apel Constanța – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ținând seama de considerentele deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, avute în vedere de instanța de apel.

Se reamintește că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta este lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31).

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale s-a statuat că Decizia nr. 297/2018 a instanței de contencios constituțional a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanța de contencios constituțional a sancționat unica soluție legislativă reglementată prin dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (paragraful 61). Referirea la soluția legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) și aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72).

De la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", rămânând incidente termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74).

Prin decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

Ulterior, prin decizia nr. 37 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 697 din data de 18.07.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, instanțele de judecată nu pot lăsa neaplicată dezlegarea chestiunii de drept privitoare la aplicarea principiului mitior lex în materia întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, dată prin decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în limitele rezultate din hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în 24 iulie 2023 în Cauza C-107/23 (limite prevăzute în dispozitivul hotărârii la pct. 1 teza a II-a). S-a mai stabilit că dezlegarea dată prin decizia 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se va aplica în condițiile stabilite de aceasta și actelor de procedură efectuate înainte de 24 iunie 2018, data publicării deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale.

În consecință, instanța de recurs în casație constată că, instanța de apel a considerat în mod legal că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor de prescripție generală a răspunderii penale, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În considerentele decizie nr. 37/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut la paragraful 364 următoarele:

Prevederile art. 7 paragraf 1 CEDO, astfel cum reiese din jurisprudența Curții de la Strasbourg [CtEDO, N. c. Italiei (nr. 2) hotărârea Marii Camere din 17 septembrie 2009] conferă dreptului fundamental la retroactivitatea legii penale mai favorabile (lex mitior) cel mai înalt standard de protecție, dat fiind caracterul său absolut inderogabil consacrat de prevederile art. 15 paragraful 2 CEDO, care exclude orice limitare prin intermediul unui test de proporționalitate, spre deosebire atât de sistemul național cât și de cel unional de protecție, în care atare limitări sunt posibile.

Aplicarea standardului convențional de protecție a dreptului fundamental la retroactivitatea legii penale mai favorabile (lex mitior) trebuie corelată cu jurisprudența obligatorie a Curții Constituționale privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile, stabilită în concret în fiecare cauză penală, precum și cu interdicția de a crea o atreia lege (lex tertia), conform Decizei Curții Constituționale nr. 265/2014. Astfel, este contrară art. 7 paragraf 1 CEDO, precum și acestei jurisprudențe general obligatorii a Curții Constituționale – la care, de altfel, jurisprudența CJUE [Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 iulie 2023 - Cauza C-107/23 PPU ("Lin") și Ordonanța Curții (Camera a noua) din 9 ianuarie 2024- Cauza C- 131/23] nu se referă în contextul în care nu se regăsește în conținutul întrebărilor preliminare – orice distincție în legătură cu presupusul caracter întreruptiv de prescripție al actelor efectuate de organele judiciare anterior datei de 25 iunie 2018, când a fost publicată Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale.

Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față, urmând a fi valorificată raportat la situația concretă a fiecărei infracțiuni vizată prin recursul în casație formulat de parchet, săvârșită, după caz, de inculpații A. și B..

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripție, calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., "prescripția înlătură răspunderea penală", atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt îndeplinite.

Raportat la faptul că s-a stabilit că legea penală nouă le este mai favorabilă inculpaților, instanța de apel s-a orientat înspre limitele prevăzute de dispozițiile în vigoare.

Astfel, potrivit art. 289 alin. (1) din C. pen., "fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta".

De asemenea, conform art. 291 alin. (1) din C. pen., "pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani."

În consecință, limitele de pedeapsă ce au fost avute în vedere la calculul prescripției s-au situat între 3 ani și 10 ani.

Potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani. Conform alin. (2) al aceluiași articol, termenul începe să curgă în cazul infracțiunii continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Față de data comiterii infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ținând cont și de faptul că, în intervalul de timp 16.03.2020-14.05.2020 cursul prescripției răspunderii penale a fost suspendat în conformitate cu prevederile art. 43, alin. (8) din Decretul Președintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenta pe teritoriul României, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile, termenul general de prescripție a răspunderii penale de 8 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a împlinit:

a) în luna februarie 2023 pentru infracțiunile săvârșite de inculpatul A. în luna decembrie 2014;

b) în luna februarie 2022, respectiv februarie 2023 pentru infracțiunile săvârșite de inculpatul B. în luna decembrie 2013, respectiv decembrie 2014.

În aceste coordonate, în prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în acord cu cele reținute prin decizia recurată, constată că pentru infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați menționați anterior s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 440/P din data de 24 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 720 RON, precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 200 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 440/P din data de 24 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 720 RON, precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 200 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2024.