ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1951/2024

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub dosar nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 euro (echivalentul în RON, calculat la cursul valutar valabil din ziua plății), reprezentând contravaloare parțială a indemnizației de administrator datorată pentru perioada martie 2014, astfel cum a fost stabilit prin hotărârea A.G.A. adoptată de cei patru asociați al societății.

În subsidiar, a solicitat stabilirea contravalorii remunerației de administrator pentru munca prestată în favoarea societății și obligarea pârâtei la plata remunerației în continuare, până la momentul încetării mandatului de administrator, așa cum rezultă din înregistrările din Registrul Comerțului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 28 aprilie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.000 euro (4.500 RON), reprezentând contravaloare parțială a indemnizației de administrator datorată pentru perioada aprilie 2014, din indemnizația stabilită prin hotărârea A.G.A. din 21.01.2009, de 10.000 euro/lună, precum și obligarea pârâtei la plata indemnizației în continuare, până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale și ale actului constitutiv.

Reclamantul a solicitat, în subsidiar, să se constate dreptul său la plata unei indemnizații lunare în calitatea de administrator al societății și stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acestei indemnizații retroactiv din aprilie 2014, până la momentul introducerii acțiunii, obligarea pârâtei la plata indemnizației astfel stabilite în continuare, până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale și ale actului constitutiv, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a mai solicitat, în subsidiar, ca instanța să stabilească contravaloarea remunerației pentru indemnizația de administrator, care este și avocat de profesie, la valoarea de referință a remunerației de avocați intracomunitari comparabilă cu avocații intracomunitari angajați într-o formă de angajare.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2018, instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 1 august 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.000 euro (4.500 RON), reprezentând contravaloare parțială a indemnizației de administrator datorată pentru perioada iulie 2014, din indemnizația stabilită prin hotărârea A.G.A. din 21.01.2009 de 10.000 euro/lună, precum și obligarea pârâtei la plata indemnizației în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale și ale actului constitutiv.

Reclamantul a solicitat, în subsidiar, să se constate dreptul său la plata unei indemnizații lunare în calitatea de administrator al societății și stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acestei indemnizații retroactiv din iulie 2014 până la momentul introducerii acțiunii, obligarea pârâtei la plata indemnizației astfel stabilite în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale și ale actului constitutiv, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a mai solicitat, în subsidiar, ca instanța să stabilească contravaloarea remunerației pentru indemnizația de administrator, care este și avocat de profesie, la valoarea de referință a remunerației de avocați intracomunitari comparabilă cu avocații intracomunitari angajați într-o formă de angajare.

Prin încheierea din data de 16 februarie 2018, instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 3608 din 2 aprilie 2018, Judecătoria Constanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Acțiunea principală, la care sunt conexate dosarele nr. x/2017 și nr. y/2017, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 14 mai 2018.

În cursul judecății, a fost trimis spre soluționare, care urmare a admiterii excepției conexității de către Judecătoria Constanța, și dosarul nr. x/2017, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 1.000 euro, reprezentând indemnizația de administrator pentru luna mai 2014, iar în subsidiar, constatarea dreptului său la o indemnizație lunară și stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acesteia din mai 2014 și până la momentul introducerii acțiunii. În subsidiar, a mai solicitat stabilirea contravaloarea remunerației la valoarea de referință a remunerației de avocați intracomunitari comparabilă cu avocații intracomunitari angajați într-o formă de angajare.

Prin încheierea de ședință din 19 decembrie 2018, instanța a admis în parte excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea dreptului reclamantului la plata unei indemnizații în calitate de administrator al societății B. S.R.L. și, în consecință, a respins ca inadmisibil respectivul capăt din acțiunea principală.

Totodată, prin aceeași hotărâre a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei noiembrie 2013- februarie 2014, fiind astfel respinse pretențiile aferente intervalului menționat ca prescrise.

Prin încheierea de ședință din 14 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția de conexitate și s-a dispus conexarea dosarului respectiv la dosarul nr. x/2018 al aceleiași instanțe.

În dosarul conexat care are aceleași părți ca în acțiunea principală, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 1.000 euro, reprezentând indemnizație administrator datorată pentru luna aprilie 2015, iar în subsidiar, a solicitat stabilirea contravalorii remunerației de administrator pentru munca prestată și obligarea pârâtei la plata remunerației în continuare, până la momentul încetării mandatului de administrator.

Prin sentința civilă nr. 1170 din 2 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2017, s-au respins acțiunea principală formulată de reclamantul A. și acțiunile conexe, ca nefondate.

Prin decizia civilă nr. 643 din 16 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2017, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 și art. 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

A fost respins apelul principal declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1170 din 2 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă în dosar nr. x/2017, ca nefondat.

A fost respins apelul incident promovat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 19 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă în dosar nr. x/2017, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți sub nr. de dosar x/2024

În susținerea cererii, revizuentul, după expunerea situației de fapt și a parcursului litigios, a arătat că există un număr de șase decizii pronunțate de instanțele germane care constată unanim că societatea B. avea patru asociați, respectiv Judecătoria Neuruppin, în dosarul x, decizia definitivă, pronunțată de Tribunalul Neuruppin în dosarul x, hotărârea pronunțată în dosarul x, hotărârea pronunțată în dosarul x, încheierea din 25 noiembrie 2015 în dosar nr. x/2011.

Revizuentul invocă, în același sens și declarația dată de C. în dosar nr. x/2011.

Astfel, revizuentul susține că unanim, instanțele germane au constatat că societatea avea 4 asociați și că revizuentul deținea doar 25% din părțile sociale, iar toți cei 4 asociați afirmă unanim că societatea avea 4 asociați.

Potrivit revizuentului, divergențele sunt determinate de faptul că instanțele române decid doar în baza unor argumente pur formale și anume înscrierile la Registrul Comerțului, care nici măcar nu sunt constitutive și fără să fi administrat vreun probatoriu în acest sens, în timp ce instanțele germane decid în baza voinței asociaților și a declarațiilor personale ale acestora.

Revizuentul arată că, prin încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul x, de care a luat cunoștință la data de 19.02.2024, prin comunicarea acesteia de către domnul D., instanța penală a constatat că la data excluderii, domnul A. deținea 25% din părțile sociale ale acestei societăți.

Revizuentul precizează că, potrivit deciziei atacate, societatea avea 2 asociați, contrar deciziei Judecătoriei Neuruppin din dosarul x, care constată că societatea avea 4 asociați.

Subliniază revizuentul că actul în baza căruia formulează prezenta cerere de revizuire este încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul x.

Cu privire la încheierea penală a Judecătoriei Neuruppin din 12.07.2023, pronunțată în dosarul x, revizuentul precizează că acesta este atât un înscris nou, cât și o hotărâre potrivnică, reținându-se că societatea avea 4 asociați, cu concluzia că exista o hotărâre A.G.A. care stabilește remunerația sa.

Revizuentul expune și argumente cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat disjungerea cauzei în ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 și declinarea cererii spre competentă soluționare către Înalta Curte de Casație și Justiție. A solicitat anularea cererii de revizuire, în raport de art. 511 alin. (4) C. proc. civ., arătând că motivele de revizuire invocate nu sunt dezvoltate prin raportare la hotărârea a cărei revizuire se solicită. A solicitat, de asemenea, respingerea ca tardivă a cererii de revizuire, precum și respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. A solicitat obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

Revizuentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Prin încheierea din 15 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți în dosarul nr. x/2024, s-a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și formarea unui nou dosar.

Prin decizia civilă nr. 129/LP din 15 mai 2024, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu profesioniști și Societăți a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 28 mai 2024.

La 30 octombrie 2024, revizuentul a depus la dosar note de ședință, privind excepția lipsei calității de reprezentant, însoțite de înscrisuri, iar la aceeași dată, a depus adresă, prin care a arătat că, odată cu cererea introductivă, a depus la dosarul cauzei înscrisul în baza căruia este formulată cererea de revizuire, dar, întrucât nu a fost atașată și traducerea acestuia, înțelege să atașeze încheierea penală a Tribunalului Neuruppin x, în traducere efectuată de un traducător autorizat.

Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, (…) în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Accesul părții la acest remediu procesual este subordonat verificării unei pluralități de condiții cumulative, iar în absența îndeplinirii oricăreia dintre ele, cererea de revizuire este inadmisibilă. Astfel, se cere să existe hotărâri judecătorești definitive contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente – părți, obiect și cauză – sau o identitate de chestiuni litigioase, ca cererea să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri – pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri –, iar excepția care asigură respectarea acesteia, fie să nu fi fost invocată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluționată.

Transpunând aceste considerente la cererea de față, Înalta Curte reține că autorul căii de atac a solicitat anularea deciziei civile nr. 643 din 16 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apreciind-o potrivnică deciziei pronunțate de Judecătoria Neuruppin în dosar x la 12 septembrie 2023.

Atacând primul act jurisdicțional, revizuentul s-a plasat pe o premisă diametral opusă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme cazul de revizuire invocat presupune cu necesitate atacarea celei de-a doua hotărâri, care se pretinde că transgresează puterea de lucru judecat a celei dintâi.

Această cerință nu este doar una de ordin logic, hotărârea a cărei anulare se solicită nefiind susceptibilă să nesocotească puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri decât în ipoteza în care îi este ulterioară, dar rezultă expres și din împrejurarea că art. 513 alin. (4) C. proc. civ. permite instanței de retractare să procedeze la anularea doar a celei de-a doua hotărâri.

Față de considerentele anterioare, constatând că cererea de revizuire – care tinde la anularea primei hotărâri, iar nu a celei de-a doua – nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., văzând art. 513 alin. (3) din același Cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 643 din 16 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2024.