ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 290/2025

Deliberând asupra cererii privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1951 din 30 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/36/2024, din examinarea actelor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 1951 din 30 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/36/2024, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 643 din 16 decembrie 2019 a Curții de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, ca inadmisibilă.

În termen legal, prin cererea înregistrată la 6 noiembrie 2024, sub număr de dosar x/36/2024/a2, petentul A a formulat cerere de completare a dispozitivului și considerentelor deciziei, iar în subsidiar, cerere de repunere pe rol în vederea discutării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

În susținerea cererii, petentul arată că, prin cererea inițială, formulată în dosarul x/36/2024, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 509 pct. 8 C. proc. civ., și că, pe cale orală, în ședința de judecată de la 30 octombrie 2024, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 304 alin. (1), coroborată cu art. 52 C. proc. civ., necesitatea formulării acestei cereri rezultând din dezbateri, în urma invocării excepției inadmisibilității cererii de înscriere în fals, de către partea adversă.

Petentul susține că, prin hotărârea din data de 30.10.2024, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Mai arată petentul că, potrivit art. 444 C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acestei hotărâri. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau recurs, completarea acestora se poate face în termen de 15 zile.

Conform art. 97 din Regulamentul de ordine interioare al instanțelor judecătorești, instanța avea obligația să creeze dosare asociate pentru fiecare excepție de neconstituționalitate invocată.

Astfel, după cum reiese de pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a procedat la formarea dosarului asociat nr. x/36/2024/al, în care s-a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 509 pct. 8 C. proc. civ., însă, ar fi trebuit să formeze și dosarul asociat în care să se pronunțe cu privire la cererea ce viza sesizarea cu excepția de neconstituționalitate a art. 304 C. proc. civ.

Mai susține petentul că, în conformitate cu deciziile C.E.D.O., Dumitru împotriva României și Albina împotriva României, nepronunțarea asupra unor capete de cerere și asupra unor excepții invocate în cauză, poate fi interpretată în sensul încălcării dreptului la un proces echitabil.

Petentul apreciază că se poate constata încălcarea dreptului la un proces echitabil, când instanța nu s-a pronunțat asupra unor excepții invocate și nu a creat dosarele asociate pentru toate excepțiile de neconstituționalitate invocate în cauză.

În aceste condiții, lipsa motivării îngreunează analiza de legalitate a acestei hotărâri în calea de atac a recursului, având în vedere că a formulat la data de 01.11.2024 recurs declarativ, așa cum este prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Petentul concluzionează în sensul că, față de argumentele expuse, se impune ca cererea de completare să fie admisă, să se formeze dosar asociat și să fie repusă cauza pe rol în vederea discutării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând cererea de completare a hotărârii prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Petentul a solicitat instanței, în raport de decizia pronunțată în dosarul nr. x/36/2024, completarea dispozitivului și considerentelor hotărârii, iar în subsidiar, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unui cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Prin raportare la aceste considerente, observând decizia nr. 1951 din 30 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/36/2024, se reține că, la termenul de judecată din 30 octombrie 2024, revizuentul A, în susținerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, a arătat că la dosar se aflată doar împuternicirea avocațială, astfel că se înscrise în fals împotriva acesteia, conform art. 239 din Statutul profesiei de avocat, care prevede că actele folosite de avocat au fost forță probantă până la înscrierea în fals. Revizuentul a solicitat ca partea adversă să depună contractul de asistență juridică pentru a face dovada existenței acestuia.

În apărare, avocatul intimatei B S.R.L. a susținut, cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, că inclusiv art. 304 C. proc. civ. prevede prezența părții și depunerea de către aceasta a unui înscris, iar câtă vreme apărătorul prezent a menționat că a semnat împuternicirea, aceasta este suficientă față de terți pentru a proba mandatul, procedura de înscriere în fals nefiind admisibilă din perspectiva faptului că parte în prezenta cauză este B S.R.L.

În raport de aceste apărări, oral, revizuentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. sub aspectul inadmisibilității cererii de înscriere în fals invocată de avocatul intimatei și a solicitat sesizarea Curții Constituționale.

La interpelarea instanței, revizuentul a arătat că formulează cerere de sesizare a Curții Constituționale înainte ca instanța să se pronunțe pe excepția inadmisibilității cererii de înscriere în fals, întrucât după pronunțare, în cazul în care excepția inadmisibilității va fi respinsă, cererea de sesizare va rămâne fără obiect.

Înalta Curte, deliberând, a respins cererea de înscriere în fals formulată de revizuent, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 301 și următoarele C. proc. civ.

Astfel cum reiese din decizia nr. 1951 din 30 octombrie 2024, instanța de judecată a analizat cererea de înscriere în fals formulată de revizuent și a respins această cerere. Revizuentul, astfel cum a menționat expres, la interpelarea instanței, a arătat că înțelege să formuleze cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., numai în cazul în care cererea sa se înscriere în fals va fi respinsă ca inadmisibilă, în raport de apărările părții adverse.

Înalta Curte arată că principiul disponibilității, specific procesului civil, este consacrat de art. 9 C. proc. civ., precum și de alte dispoziții legale, dintre care art. 22 alin. (6) din același cod.

Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina, nu numai existența procesului, ci și conținutul acestuia, prin stabilirea cadrului procesual, în privința părților, obiectului și cauzei, precum și a fazelor și etapelor pe care procesul le poate parcurge.

Se mai impune a se arăta că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Prin urmare instanța este obligată să statueze asupra celor solicitate de părțile din proces fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile și apărările formulate în condițiile legii.

În raport de aceste considerente, reiese că petentul – revizuent în dosarul nr. x/36/2024 – a înțeles să formuleze cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., numai în raport de excepția inadmisibilității cererii de înscriere în fals, invocată de partea adversă. Însă această situație premisă nu s-a materializat, câtă vreme cererea sa de înscriere în fals nu a fost respinsă ca inadmisibilă, astfel cum reiese din practicaua deciziei.

Ca atare, nu i se poate reproșa instanței omisiunea de a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 304 C. proc. civ., câtă vreme a fost respectat dreptul de dispoziție al părții, astfel cum impun normele procedurale arătate anterior, neputând fi reținută o încălcare a dreptului părții la un proces echitabil.

În ceea ce privește cererea de repunere a cauzei pe rol, Înalta Curte arată că, în raport de dispozițiile art. 400 C. proc. civ., în cazul în care în timpul deliberării instanța găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi, va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părților, deoarece acestea nu mai au termenul în cunoștință.

Față de normele procedurale arătate, Înalta Curte subliniază că cerințele impuse de legiuitor nu sunt îndeplinite, cererea de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. x/36/2024 fiind soluționată prin decizia nr. 1951 din 30 octombrie 2024, cu consecința dezînvestirii instanței.

În raport de aceste considerente, în baza art. 444 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de petentul A privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1951 din 30 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/36/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea formulată de petentul A privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1951 din 30 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/36/2024.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2025.