ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 161/2025

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 1951 din 30 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/36/2024, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 643 din 16 decembrie 2019 a Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din 30 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/36/2024/a1, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., formulată de petentul A. La data de 1 noiembrie 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, sub nr. x/36/2024/a1*, recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 30 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/36/2024/a1. Recurentul A a arătat că a declarat recurs împotriva încheierii din 30 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă (dosar nr. x/36/2024/a1), în ceea ce privește soluționarea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., urmând ca motivele de recurs să fie redactate după primirea motivării încheierii de respingere a cererii formulate.

La data de 6 noiembrie 2024 revizuentul A a transmis la dosar, prin e-mail, o cerere de completare a deciziei nr. 1951 din 30 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, sens în care s-a format dosarul nr. x/36/2024/a2 al aceleiași instanțe, cu termen de judecată la 22 ianuarie 2025. În subsidiar, recurentul a formulat cerere de repunere pe rol, în vederea discutării excepției de neconstituționalitate a art. 304 C. proc. civ. A solicitat instanței supreme să completeze dispozitivul deciziei nr. 1951 din 30 octombrie 2024 și considerentele privind admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate invocate sau, eventual, să fie completată hotărârea cu soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

A susținut faptul că prin cererea inițială, formulată în dosarul nr. x/36/2024, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea următoarelor excepții: a) excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.; b) excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 52 C. proc. pen., care a fost invocată verbal în ședința de judecată. Recurentul a învederat că, prin decizia nr. 1951 din 30 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare ce a vizat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Conform art. 97 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța ar fi avut obligația să creeze dosare asociate pentru fiecare excepție de neconstituționalitate invocată, însă s-a procedat la formarea dosarului asociat nr. x/36/2024/a1, în care s-a judecat excepția de neconstituționalitate a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel după cum reiese de pe portalul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii din 30 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/36/2024/a1, Înalta Curte reține că acestea nu sunt îndeplinite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din aceeași lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă că poate fi atacată cu recurs doar încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. Per a contrario, încheierea prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale nu este supusă niciunei căi de atac, concluzie justificată și de lipsa de interes în promovarea căii de atac în cazul în care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

În cauză, instanța supremă reține că prin dispozitivul deciziei nr. 1951 din 30 octombrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă nu a dat o soluție în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., despre care recurentul A susține că a formulat-o verbal la termenul din 30 octombrie 2024. De asemenea, Înalta Curte reține că în dosarul nr. x/36/2024/a1, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de petentul A. Așadar, dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. nu au făcut obiectul analizei din punctul de vedere al verificării condițiilor de admisibilitate a sesizării conform art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992. Potrivit dispozițiilor art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este suspusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 30 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/36/2024/a1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 30 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/36/2024/a1, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2025.