ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1879/2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2445 din 25 noiembrie, pronunțată în dosarul nr. x/118/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a admis excepția nulității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, a admis excepția tardivității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în ceea ce privește soluția dată cererii de completare a dispozitivului, a admis recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei civile nr. 43 din 27 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, a casat în parte decizia atacată și a trimis cauza aceleiași curți de apel, spre rejudecarea cererii de revizuire conexă, a menținut celelalte dispoziții ale deciziei, a constatat nul recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României și a respins ca tardiv recursul declarat de același recurent împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020 a Curții de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în ceea ce privește soluția dată cererii de completare a dispozitivului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/118/2018*, iar ca urmare a înființării în cadrul acestei instanțe a Secției a II-a Civile, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, dosarul a fost repartizat spre soluționare acestei secții, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. x/118/2018**.

În rejudecare, prin încheierea din 8 martie, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a admis în parte cererea formulată de A de sesizare a Curții Constituționale, a dispus sesizarea acestei instanței cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a respins ca inadmisibilă cererea de sesizarea a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 pct. 8 și ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii sale, petentul A a declarat recurs, cu mențiunea că motivele urmează a fi depuse ulterior, după comunicarea încheierii atacate.

La 24 mai 2023, recurentul și-a motivat recursul, arătând, în esență, că în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața Curții de Apel Constanța.

La termenul din 25 mai 2023, Înalta Curte, constatând lipsa părților de la judecata procesului și că în cauză nu a fost solicitată judecata acestuia și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului.

Prin referatul din 17 iulie 2024, Înalta Curte a fixat termen în ședință publică, la 17 octombrie 2024, pentru discutarea perimării, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, chestiunea perimării, reține următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., ,,Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 1 an. (...)”.

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate în vederea respectării dreptului părților la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 1 an și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, instanța supremă constată că, în cauză, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la 25 mai 2023, când judecata recursului a fost suspendată în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 din același Cod și că de la această dată părțile nu au mai efectuat niciun demers în vederea continuării judecății, fiind, astfel, în culpă procesuală.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din lipsa de stăruință a părților mai mult de 1 an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 249 și art. 250 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din același act normativ, va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimat recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 8 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți în dosarul nr. x/118/2018**, în contradictoriu cu intimații B S.R.L. și C.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul de depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2024.