ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 282/2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă sub nr. x/2011, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului pârât din societatea S.C. C. S.R.L. și stabilirea structurii participării la capitalul social al societății, ca urmare a excluderii, precum și suma care i se cuvine asociatului exclus, în ipoteza în care părțile nu pot stabili prin acord această sumă, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat excluderea reclamantului A. din societatea S.C. C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a admis în parte cererea principală și a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societății S.C. C. S.R.L., părțile sociale aparținând pârâtului urmând a reveni celuilalt asociat – A.. A respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părților sociale cuvenite pârâtului B.. A respins ca nefondată cererea reconvențională. A admis cererea formulată de expertul D. și a dispus majorarea onorariului cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului. L-a obligat pe pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8.690,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2011.

Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Constanta – secția a II-a Civilă, revizuentul B. a solicitat, în contradictoriu cu intimații A. și S.C. C. S.R.L., revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța și a sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Constanța.

În motivare, revizuentul a arătat că numitul A. a depus în dosarul penal aflat pe rolul Judecătoriei Neurppin nr. 80 BS 1/15 originalele biletelor la ordin destinate societății, pe care el și le-a însușit, acestea constituind înscrisurile noi de care înțelege să se folosească.

În drept, a invocat dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă, apreciind întemeiată excepția de litispendență, a dispus înaintarea dosarului nr. x/2018 pentru a fi atașat la dosarul nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 787 din 24 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a dispus declinarea în favoarea Curții de Apel – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a competenței de soluționare a revizuirii declarate împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de aceeași instanță, disjungerea cererii de chemare în judecată având ca obiect revizuirea îndreptată împotriva sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul nr. x/2011 și formarea unui nou dosar.

Revizuirea declarată împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din 27 ianuarie 2020, în fața Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost invocată, în temeiul art. 164 alin. (3) C. proc. civ., excepția de conexitate cu privire la revizuirea care formează obiectul dosarului nr. x/2019 al aceleiași instanțe, prin care revizuentul B. a solicitat, în contradictoriu cu intimații A. și S.C. C. S.R.L., revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța, în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., arătând că înscrisurile noi pe care își fundamentează cererea de revizuire sunt contractele de asistență juridică încheiate între E. și alte societăți, contracte depuse la dosarul penal nr. x/2019 al Curții de Apel București.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția, cu consecința conexării celor două cereri de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 43 din 27 ianuarie 2020, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității, invocată în dosarul nr. x/2018, privind cererea de revizuire exercitată împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011 și a sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2011 și a respins revizuirea care formează obiectul dosarului nr. x/2018 ca tardiv formulată.

Prin aceeași decizie, a fost respinsă excepția tardivității, invocată în dosarul conex nr. x/2019, a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă revizuirea conexă ca inadmisibilă.

Prin cererea înregistrată la 19 februarie 2020 pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, petenta C. S.R.L. a solicitat completarea deciziei civile nr. 43 din 27 ianuarie 2020, în sensul obligării revizuentului la achitarea cheltuielilor de judecată.

La 22 iunie 2020 intimatul B. a depus la dosar, prin fax, note de ședință și o cerere de înscriere în fals în ceea ce privește împuternicirea avocațială a pretinșilor apărători ai petentei, prin care arată instanței că, prin decizia penală pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Constanța a anulat actele de procedură efectuate de către pretinșii apărători, după ce judecătorul și procurorul le-au solicitat contractele de asistență juridică aferente împuternicirii depuse de către aceștia la dosarul cauzei.

În ceea ce privește termenul de înscriere în fals, intimatul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 304 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Prin decizia civilă nr. 216 din 13 iulie 2020, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere în fals, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 304 alin. (1) C. proc. civ., a admis cererea petentei și a completat decizia civilă nr. 43 din 27 ianuarie 2020 a Curții de Apel Constanța, în sensul că l-a obligat pe revizuent la plata către intimata S.C. C. S.R.L. a onorariului de avocat în sumă totală de 5.100,31 RON.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, întrucât procedura înscrierii în fals urmărea înlăturarea veridicității înscrisului folosit de intimată în fața instanței de revizuire, în cadrul cererii de completare această procedură este inadmisibilă. În caz contrar, s-ar permite unei instanțe care s-a dezinvestit de o judecată prin hotărârea judecătorească pronunțată, să reia această judecată, ceea ce este inadmisibil.

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 304 alin. (1) C. proc. civ., curtea de apel a reținut că, pe de o parte, aceasta nu a fost motivată, iar, pe de altă parte, excepția a fost invocată în strânsă legătură cu înscrierea în fals, procedură considerată inadmisibilă în cadrul cererii de completare.

Referitor la cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 43 din 27 ianuarie 2020, curtea de apel a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, respingând cererile de revizuire formulate de revizuentul B., instanța a omis să se pronunțe asupra cererii accesorii privind obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat, cerere formulată de intimata S.C. C. S.R.L. în condițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziilor civile nr. 43 din 27 ianuarie 2020 și nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, B. a declarat recursuri.

La 15 iulie 2020 B. a depus recurs împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, arătând că va formula motivele de recurs după ce i se va comunica hotărârea motivată.

La 17 august 2020 recurentul a transmis prin fax recurs împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dată cererii de completare a dispozitivului.

La 28 septembrie 2020 intimata S.C. C. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursurilor pentru nemotivare.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020, Înalta Curte a respins cererea de suspendare a judecății, având în vedere stadiul procesual al dosarului, respectiv o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva unei decizii pronunțate într-o revizuire respinsă ca inadmisibilă, iar în ceea ce privește excepțiile invocate de recurent prin notele de ședință a apreciat că acestea nu pot fi luate în analiză pentru că, tocmai dată fiind legătura lor cu motivele cererii de revizuire, pentru ipoteza în care s-ar admite cererea de recurs formulată, aceasta ar însemna o antepronunțare asupra cererii de revizuire. Ca o consecință a acestor măsuri, Înalta Curte a constatat că rămâne fără obiect și cererea recurentului de sesizare a Înaltei Curți cu dezlegarea celor trei probleme de drept, urmând ca această solicitare să fie formulată eventual de parte, dacă apreciază necesar, în situația în care s-ar admite cererea de revizuire.

Tot la termenul din 7 octombrie 2020, instanța supremă, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepția nulității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, iar recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte a respins cererea de suspendare a judecății reiterată la termenul din 25 noiembrie 2020, pentru argumentele consemnate în practicaua prezentei decizii.

De asemenea, din oficiu Înalta Curte a invocat excepția tardivității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește soluția dată cererii de completare a dispozitivului.

Prin decizia civilă nr. 2445 din 25 noiembrie 2020 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția nulității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

A admis excepția tardivității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dată cererii de completare a dispozitivului.

Admite recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 43 din 27 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A casat în parte decizia atacată și a trimis cauza aceleiași curți de apel, spre rejudecarea cererii de revizuire conexă.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei.

A constatat nul recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

A respins ca tardiv recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 216 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dată cererii de completare a dispozitivului, decizia fiind irevocabilă.

Având în vedere faptul că începând cu data de 01.01.2022 în locul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, funcționează în cadrul Curții de Apel Constanta două secții: secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083/16.09.2021, dosarul a fost transferat la 1 ianuarie 2022 la secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți, cu număr versionat, respectiv 5807/118/2018**.

La 2 februarie 2022 revizuentul B. a depus la dosar cerere de amânare/suspendare a cauzei motivat de faptul că actele procesuale atât în format electronic, cât și în format de hârtie au fost ridicate de lucrătorii poliției judiciare fiind în imposibilitate să pregătească apărarea.

La 20 aprilie 2022 revizuentul B. a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat suspendarea, respectiv amânarea cauzei până la redactarea hotărârii pronunțate la 13 aprilie 2022 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2011.

La 7 septembrie 2022, B. a depus la dosar note de ședință prin care:

Prin încheierea din 14 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a soluționării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019

A fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a soluționării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2011

A fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a soluționării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2011

A fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a soluționării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal x/2019 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

A fost respinsă ca nefondată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional și legal pentru intimata S.C. C. S.R.L..

A fost respinsă ca nefondată cererea de anulare a actelor de procedură efectuate de intimata C. S.R.L..

Au fost respinse ca inadmisibile cererile de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea unor probleme de drept, formulate de revizuentul B. prin notele de ședință din 7 septembrie2022.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de înscriere în fals cu privire la împuternicirea avocațială întocmită de E. pentru intimata C. S.R.L. și cu privire la actele de procedură întocmite de intimat.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Constanța a subliniat, sub un prim aspect, că la acest moment procesual este reînvestită cu soluționartea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011, revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește excepțiile lipsei calității de reprezentant legal respectiv convențional al intimatei C. S.R.L., instanța a apreciat caracterul nefondat al acestor excepții.

Astfel, s-a reținut că în dosarul inițial cu numărul x/2019 la fila x există împuternicire avocațială acordată de C. S.R.L. prin administrator F. acordată avocaților din cadrul E. în temeiul contractului de asistență juridică nr. x/16.04.2019 pentru reprezentare în dosar x/2019 De asemenea, în dosarul x/2018 (trimis spre rejudecare de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea revizuirii conexe ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 care a fost conexat la dosarul nr. x/2018) s-a depus de asemenea la fila x împuternicire avocațială din partea C. S.R.L. pentru E. în temeiul contractului de asistență juridică nr. x/07.09.2021.

S-a constatat că împuternicirile avocațiale depuse în cauză respectă dispozițiile art. 85 alin. (3) C. proc. civ., și s-a arătat că art. 67 C. proc. civ. de la 1865 recunoaște părților posibilitatea de a exercita drepturile procesuale prin mandatar, iar art. 68 C. proc. civ. de la 1865 prevede că procura pentru exercițiului dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.

Atâta vreme cât s-a depus delegația de avocat aceasta atestă identitatea părților, conținutul și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea, instanța a conchis că în cauză s-a făcut dovada calității de reprezentant convențional a avocaților intimatei.

În ce privește excepția lipsei calității de reprezentant legal instanța a reținut că potrivit mențiunilor extrasului ORC pentru intimata C. S.R.L. împuternicitul legal al societății la acest moment este doamna F.. Aceeași persoană este de altfel menționată și pe prima delegație de avocat depusă în dosarul inițial. Indiferent de litigiile penale sau civile aflate pe rolul instanțelor la acest moment esențial este că mențiunile din registrul comerțului fac opozabilă tuturor terților calitatea de reprezentant legal al numitei F. pentru societatea intimată C. S.R.L..

Cu privire la cererea de "înscriere în fals față de actele întocmite de intimat" și a împuternicirii avocațiale pentru intimata C. S.R.L. instanța a reținut caracterul inadmisibil al cererii.

În cazul de față intimații se apără prin avocat față de cererea de revizuire formulată de revizuentul B.. Prin urmare, demersul judiciar este al revizuentului care urmărește retractarea deciziei civile nr. 2/2016, iar în acest demers tot revizuentul este cel care invocă existența unor înscrisuri noi conform art. 322 pct. 5 Cod procedură civiulă. Nu există niciun înscris nou invocat de intimații din prezenta cauză relevant în soluționarea cererii de revizuire cu privire la care petentul ar avea vreun interes să se înscrie în fals, iar împuternicirea avocațială face dovada reprezentării intimatei nefiind un înscris relevant în soluționarea fondului cauzei pentru a fi justificată apelarea petentului la procedura înscrierii în fals. Or, art. 177 C. proc. civ. face vorbire de "acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată "care este dator fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul sau semnătura" putând să declare că se înscrie în fals conform art. 180 Cod procedură de la 1865. De asemenea, intimata C. S.R.L. este legal reprezentată în prezenta cauză, astfel cum s-a arătat mai sus, neexistând niciun motiv de anulare a actelor întocmite prin avocați și nici de înscriere în fals, astfel cum arată petentul. S-a apreciat procedura înscrierii în fals este invocată în acest litigiu prin deturnarea evidentă de la scopul avut în vedere de legiuitor, prin invocarea procedurii petentul neurmărind să paralizeze vreun înscris relevant asupra fondului cauzei ci urmărind să conteste calitatea de apărători a avocaților în scopul întârzierii soluționării cererii de revizuire, cerere pe care tot petentul B. a inițiat-o.

În ce privește cererea de "anulare a actelor de procedură întocmite de pretinșii apărători pentru încălcarea normelor de interes public" instanța reține că în cauză s-a dovedit calitatea de apărători prin delegația de avocat și nu a fost identificată nicio cauză de anulare a actelor de procedură realizate de intimată prin apărători, prin urmare cererea va fi respinsă ca nefondată.

În ce privește cererile de suspendare a judecății prezentei cauze până la soluționarea dosarului penal nr. x/2019 ce ar avea ca obiect urmărirea penală față de doamna F. pentru infracțiunile de fals și uz de fals în legătură de hotărârea AGA de numire în funcția de administrator al societății C. S.R.L. și cauza civilă cu numărul x/2019 ce ar avea ca obiect cererea de anulare a hotărârii AGA prin care a fost numită F. în funcția de administrator instanța a reținut caracterul neîntemeiat al acestora.

S-a mai arătat că obiectul prezentei cauze îl constituie cererea de revizuire a deciziei nr. 2/2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul x/2011, decizie prin care s-a respins ca nefondat apelul împotriva sentinței prin care pârâtul B. a fost exclus din C. S.R.L..

Revizuentul a formulat această cale extraordinară de atac întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. care fac vorbire de situația în care după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Prin urmare, s-a apreciat că instanța este ținută să verifice cerințele de admisibilitate a revizuirii din perspectiva motivului invocat. În aceste condiții existența celorlalte litigii penale sau civile în legătură cu funcția de administrator al societății C. S.R.L. rămân fără relevanță din perspectiva obiectului prezentei cereri, nefiind necesară suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului penal nr. x/2019 sau al dosarului civil x/2019 ce o privesc pe doamna F..

Prin notele de ședință depuse pentru termenul din 07.09.2022 revizuentul a solicitat pe lângă reiterarea excepțiilor care privesc lipsa calității de reprezentant legal sau convențional, lipsa de consimțământ a societății intimate de a mandata pretinșii apărători, anularea actelor de procedură, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2019 și dezlegarea unor probleme de drept conform art. 519 C. proc. civ. .

Prezenta cauză se judecă însă sub imperiul vechiul C. proc. civ. de la 1865, iar art. 25 din noul C. proc. civ. prevede că "procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

S-a reținut că procedura instituită de art. 519 Noul C. proc. civ. privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este o procedură instituită prin noul C. proc. civ., procedură care nu exista anterior.

Cum litigiul de față se judecă sub imperiul vechiul C. proc. civ. de la 1865, care nu prevede procedura sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, instanța a respins ca inadmisibile toate cererile revizuentului întemeiate pe dispozițiile art. 519 Noul C. proc. civ.

A mai solicitat revizuentul prin notele de ședință și suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarelor nr. x/2011 care are ca obiect, lămurirea dispozitivului deciziei de excludere și a dosarului x/2011 al Curții de Apel Constanța.

Instanța a reținut o dată în plus că nu se impune suspendarea judecării prezentei cauze deoarece nu există o legătură relevantă cu celelalte litigii. Astfel dosarul x/2011 al Curții de Apel Constanța privește apelul formulat împotriva sentinței de excludere a revizuentului B. din altă societate respectiv G.. Or prezenta cauză are ca obiect cererea de revizuire a deciziei nr. 2/2016 prin care s-a respins apelul împotriva sentinței de excludere a pârâtul B. din societatea C. S.R.L. adică altă societate decât cea din dosar x/2011 De asemenea, soluționarea cererii de revizuire nu este ținută în loc nici de dosarul x/2011 care are ca obiect lămurirea dispozitivului sentinței de excludere sub aspectul părților sociale care au fost ale pârâtului B.. Instanța este ținută în această cauză să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. astfel încât întinderea exactă a părților sociale nu este relevantă la acest moment. Nu sunt îndeplinite așadar cerințele art. 244 alin. (1) C. proc. civ. pentru suspendarea judecării cauzei.

La termenul de judecată din 7 decembrie 2022 revizuentul a formulat oral cerere de recuzare a completului C1A motivat de faptul că același complet s-a pronunțat cu privire la alte cereri de revizuire.

Prin încheierea din 19 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul B., reținând în esență că nu au fost produse dovezi în sensul celor susținute și că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 pct. 7 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 1 martie 2023 revizuentul a depus la dosar note de ședință în ceea ce privește Regulamentul UE 2020/1784 (începând cu data de 01.07.2022, înlocuind Regulamentul CE 1393/2007), care prevede procedura de citare pentru cetățeni intracomunitari, ținând cont de jurisprudența CJUE și a instanțelor naționale, prevederile legale naționale rămân neaplicabile în caz de conflict și contradicții cu normele europene, regulamentele sunt de imediată aplicare și nu necesită transpunere în dreptul național, așa cum este cazul la Directivă.

Ținând cont de faptul ca la data realizării art. 87 pt. 8 C. proc. civ., Romania nu aderase la spațiul intracomunitar și nu era în vigoare nici Regulamentul 1393/2007, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 87 pt. 8 C. proc. civ. și a solicitat sesizarea CJUE cu interpretarea Regulamentului și în special a prevederilor art. 4, 5, 7, 8 al Regulamentului cu privire la faptul dacă o comunicare a actelor netraduse în limba părții care le avea de primit și fără ca acesta să aibă posibilitatea de a le refuza, îndeplinește cerințele Directivei, așa cum sunt stabilite de normele sus precizate și anume de a fi traduse și de a da posibilitatea părții de a le refuza.

A invocat excepția de neconstituționalitate a art. 87 pt. 8 C. proc. civ. de la 1865, pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, art. 6 CEDO.

În opinia sa, acest articol încalcă prevederile articolelor: 16, 21 și 24 din Constituția României și 6 CEDO.

La termenul de judecată din 1 martie 2023 revizuentul a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. în ceea ce privește deciziile de fond și apel, și în ceea ce privește aplicabilitatea acestei norme asupra deciziilor contradictorii privind decizii penale care constată contrariul față de deciziile civile.

Prin încheierea din 8 martie 2023, instanța a admis, în parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B..

A dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., față de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituția României republicată.

A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B., cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., față de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituția României republicată.

A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B., cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 pct. 8 C. proc. civ., față de prevederile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO.

Prin încheierea din 20 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/2018, a fost amânată pronunțarea la 27 septembrie 2023.

Prin decizia civilă nr. 135 din 27 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B., în contradictoriu cu intimații C. S.R.L. și A., împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011. A fost obligat revizuentul B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 10588,4 RON, cheltuieli de judecată efectuate în revizuire reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de revizuire a reținut, în esență, că prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost respins ca nefondat apelul formulat de B. împotriva sentinței civile nr. 16 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr. x/2011, sentință prin care s-a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere asociat și s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societății C. S.R.L., dispunându-se ca părțile sociale aparținând pârâtului B. să revină celuilalt asociat - A..

Curtea de Apel Constanța a constatat că, în susținerea cererii de revizuire, B. a invocat drept înscris nou contractele de asistență juridică încheiate între E. și H., I. și J., din care reiese că nu au existat contracte de asistență juridică încheiate cu părțile din acest dosar, ci cu terțe societăți.

S-a reținut că înscrisurile la care face referire revizuentul nu îndeplinesc cerințele art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând un înscris doveditor al susținerilor revizuentului, cât timp motivarea instanței de apel de respingere a cererii de apel nu vizează existența sau nu a contratului de asistență juridică între E. și Asociații și reclamantul A..

S-a constatat că revizuentul nu a indicat modul în care decizia de casare ar fi putut influența soluția din dosar, cât timp revizuentul invocă existența unor contrate de asistență juridică pentru alte cauze și afirmă lipsa unui astfel de contract pentru cauza de față, iar împotriva deciziei obiect al revizuirii a fost exercitată calea de atac a recursului, în cadrul căreia au fost analizate aspectele legate de existența dovezii calității de reprezentant.

Din motivarea cererii de revizuire a rezultat că, în realitate, revizuentul nu solicită revizuirea deciziei din apel pe baza unui înscris nou doveditor, ci pe baza unei prezumții, afirmând că din moment ce în dosarul penal nr. x/2019 în care au fost identificate mai multe contracte de asistență juridică nu există un contract de asistență pentru cauza de față, rezultă că un astfel de contract nici nu a fost încheiat. Or, revizuirea întemeiată pe art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. are la bază un înscris nou doveditor, iar nu lipsa unui astfel de înscris, cum susține revizuentul.

Totodată, înscrisul nou trebuie să fie doveditor prin el însuși, iar nu prin coroborare cu alte înscrisuri, în timp ce o mare parte din expunerea motivelor revizuentului se bazează pe coroborarea cu alte hotărâri sau încheieri pe care revizuentul le consideră a fi doveditoare a susținerilor sale.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., revizuentul B. a declarat recurs împotriva încheierii din 14 septembrie 2022, a încheierii din 20 septembrie 2023 și a deciziei civile nr. 135 din 27 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/2018.

În argumentarea cererii de recurs, a susținut, în esență, că, prin cererea de revizuire a deciziei nr. 2/2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a învederat existența motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul existenței unor înscrisuri noi care atestă o altă situație de fapt față de cea reținută în decizia a cărei revizuire a solicitat-o.

În acest sens, a arătat că, pe rolul Curții de Apel București, se află dosarul penal nr. x/2019 În acest dosar se află documente noi (contractele de asistență juridică între S.C. E. și H., I. și J.), fără să existe și contractele de asistență juridică pentru acest dosar în apel și în recurs), care provin de la partea adversă și pe care revizuentul nu le deținea.

Documentele noi fiind contractele de asistentă juridică, listele acestor contracte, facturile și plățile efectuate de către societățiile precizate reprezintă acte care atestă că nu au existat contracte semnate cu părțile din dosar, ci cu terțe societăți, aparținând numitului K..

În opinia recurentului, din dosarul penal și din documentele noi, rezultă fără dubii că nu a existat niciun contract de asistență juridică cu societatea C. și nici cu A. pentru dosarul de apel.

Prin urmare, nu au existat niciun fel de contracte între pretinșii apărători și A. sau societatea C., atât pentru dosarul de față, cât și pentru alte cele 100 de dosare înfăptuite în numele pretinsului client A. (și nicidecum în numele pretinsului client C.). Acțiunea formulată de către pretinsul reclamant (A. și C.) s-a întocmit în baza reprezentării asigurate de către S.C. E. și Asociații. Reprezentanții -pretinși - convenționali depunând, în acest sens, împuternicire avocațială (pretinse, fiind emise în baza unor contracte de asistenta juridică neexistente între ei și societatea C.), contracte care în realitate nu au existat.

De asemenea, în fața instanței de apel, S.C. C. S.R.L. și A. a fost reprezentată de către S.C. E. care, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul penal, nu avea mandat.

Instanța de apel nu a avut la dispoziție înscrisuri importante care dovedesc fără putința de tăgada faptul că nu au existat contracte de asistență juridică între pretinsa contestatoare și pretinșii apărători convenționali, acesta fiind și motivul pentru care pretinși apărători, avocați din grupul E., au refuzat să arate instanței de judecată contratele de asistență juridică în original.

Pe cale de consecință - cu toate că a sesizat acest aspect instanței de judecată - că nu ar exista contracte de asistență juridică între pretinșii apărători aleși și societatea contestatoare, instanța a respins apelul pe motiv că împuternicirea avocațială face deplina dovadă existenței contractului de asistență juridică, susțineri eronate, câtă vreme nu există pretinsele contracte.

Procedând la analiza îndeplinirii condițiilor revizuirii, mai susține recurentul, instanța de fond a apreciat în mod nefondat că în speță nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, pronunțând astfel o hotărâre nelegală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

A arătat astfel că înscrisul pe care își fundamentează cererea de revizuire, este un înscris nou, care nu a putut fi depus la dosarul cauzei, întrucât instanțele de judecată au refuzat să solicite părții adverse să facă dovada cu pretinsele contracte în original.

A menționat că descoperirea acestui înscris a fost ulterioară pronunțării soluției de către instanța de apel și s-a aflat în posesia pretinșilor apărători ai societății C., recurentul neavând cunoștință despre existența acestuia pe parcursul soluționării cauzei.

Or, intimata, reprezentată prin aceiași reprezentanți convenționali ca și cauzele în care parte este asociatul societății, A., care a avut cunoștință despre acest înscris, fiind emanat în esență de la acesta, însă cu rea voință nu a înțeles să îl depună în probatoriu, fiind astfel reținut de partea potrivnică respectiv de către avocații săi, iar faptele și actele întreprinse de către acești pretinși avocați îi sunt atribuite pretinsei contestatoare.

În opinia recurentului, înscrisul invocat pentru revizuire este determinant, întrucât dacă ar fi fost cunoscut, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

Apreciază că în mod nefondat și cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a reținut că: "în realitate revizuentul nu solicită revizuirea deciziei din apel pe baza unui înscris nou doveditor, ci pe baza unei prezumții, afirmând că din moment ce în dosarul penal x/2019 în care au fost identificate mai multe contracte de asistență juridică nu există un contract de asistență pentru cauza de față, rezultă că un astfel de contract nici nu a fost încheiat. Or, revizuirea întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. are la bază un înscris nou doveditor, iar nu lipsa unui astfel de înscris, cum susține revizuentul."

În speță, însă, menționează recurentul, înscrisurile noi invocate în cererea de revizuire nu au vizat lipsa unui contract de asistență juridică, înscrisurile fiind în realitate cele rezultate din dosarul penal nr. x/2019 respectiv: listele acestor contracte, facturile și plățile efectuate de către societățiile sus precizate către apărătorii din cauză, înscrisuri care dovedesc faptul că în realitate reprezentarea intimatului și a S.C. C. S.R.L. nu a fost făcută de către E..

În acest sens, nu poate fi omis faptul că în susținerea cererii de revizuire, recurentul a depus înscrisuri noi care arată o altă situație de fapt decât cea reținută în decizia nr. 2/2016, fiind greșită astfel reținerea instanței în sensul că, în cauză, cererea de revizuire a fost întemeiată pe un document inexistent fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de revizuentul B., din perspectiva excepției nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. de la 1865 raportat la art. 302

1

1

lit. c) și art. 306 alin. (3) din același act normativ, constată că excepția este întemeiată, motiv pentru care va constata nulitatea cererii de recurs pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. de la 1865, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9.

Conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speță, se constată că revizuentul B. a invocat formal în susținerea recursului său dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea încheierilor și a deciziei recurate din perspectiva prevederilor indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale textului de lege anterior menționat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ. din 1865, conform cărora modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere atunci: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)" (pct. 5); "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" (pct. 7) sau "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" (pct. 8) au fost indicate cu titlu formal, întrucât din cuprinsul cererii de recurs nu se desprinde nicio critică care să poată fi analizată din această perspectivă.

Totodată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", însă nemulțumirea recurentului față de modul în care curtea de apel a analizat îndeplinirea condițiilor edictate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 nu este suficientă, în condițiile în care nu se indică normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit.

Simpla nemulțumire a recurentului cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanță a susținerilor formulate de către parte nu reprezintă motive de nelegalitate care să conducă la modificarea sau la casarea decizie recurate, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă veritabile critici care să poată fi analizate din perspectiva art. 304 alin. (1) C. proc. civ., deoarece recurentul nu a arătat în concret care sunt aspectele de nelegalitate care justifică admiterea căii de atac formulate.

Recurentul contestă situația de fapt reținută de instanțele de fond vizând o pretinsă lipsă a mandatului E., a contractelor de asistență juridică cu societatea C. și cu A. atât pentru dosarul din apel, cât și pentru alte cauze, ceea ce excedează competenței instanței de recurs.

Art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, ceea ce impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 488 C. proc. civ.

De altfel, succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare sau de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierilor de ședință din 14 septembrie 2022, respectiv 20 septembrie 2023, se constată că recurentul nu a formulat critici propriu-zise la adresa încheierilor atacate, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către parte a motivelor de nelegalitate, prin raportare la cele dispuse de instanță și la argumentele folosite în fundamentare, motivarea căii extraordinare de atac lipsind cu desăvârșire.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În consecință, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii sancțiunea nulității.

Constatând culpa procesuală a recurentului în promovarea recursului și în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentului-revizuent B. la plata sumei de 2986,14 RON cheltuieli de judecată către intimata C. S.R.L.., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurentul-revizuent B. împotriva încheierii din 14 septembrie 2022, a încheierii din 20 septembrie 2023 și a deciziei civile nr. 135 din 27 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Obligă pe recurentul-revizuent B. la plata sumei de 2986,14 RON cheltuieli de judecată către intimata C. S.R.L..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2024.