ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1305/2024

Asupra cererii, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Constanța – secția a II-a Comercială, sub nr. x/2011, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului pârât din societatea C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societății ca urmare a excluderii și, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus, care să reprezinte valoarea părții proporționale din patrimoniul societății, în cazul în care părțile nu pot stabili de comun acord această sumă. Totodată, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul A. și s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul C. S.R.L., urmând ca părțile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului. S-a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părților sociale cuvenite pârâtului. Totodată, s-a respins cererea reconvențională, prin care pârâtul B. a solicitat excluderea reclamantului din societate și dizolvarea acesteia. A fost admisă cererea formulată de d-na. expert D., căreia i s-a majorat onorariul cuvenit la suma de 7.650 RON, în sarcina reclamantului, dispunându-se, totodată, obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.690,30 RON.

Împotriva acestei sentințe pârâtul B. a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2011, apelul declarat de pârât a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, B. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865.

În motivare, revizuentul expune motive de fapt referitoare la excluderea sa din societate și arată că pe rolul parchetului a fost format dosarul de urmărire penală nr. 18/P/2017, dosar care a fost inițiat înainte de pronunțarea hotărârii de excludere.

Mai arată revizuentul că, prin ordonanța dispusă la 09.03.2020, comunicată la de 31.03.2020 s-a dispus clasarea cauzei, apreciindu-se că pentru faptele sesizate s-a împlinit termenul de prescripție a atragerii răspunderii penale și că, deși nu s-a dispus o soluție de trimitere în judecată cu privire la faptele săvârșite, organele de cercetare penală au reținut existența faptelor sesizate, motiv pentru care aspectele reținute de instanța civilă contravin celor constatate de instanța penală.

Revizuentul susține, de asemenea, că prin încheierea din data de 23.04.2021, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020, a fost respinsă plângerea sa, instanța constatând că situația de fapt reținută prin decizia civilă a fost în totalitate infirmată, iar încheierea penală nr. 178 din dosarul x/2020, pe care își întemeiază prezenta cerere de revizuire, s-a pronunțat la data de 23.04.2021, cererea de revizuire fiind formulată cu respectarea termenului legal.

Revizuentul subliniază că prin această încheiere penală sunt infirmate toate motivele de excludere reținute de instanța civilă, iar faptul că și-ar fi însușit banii societății a fost deja infirmat prin decizia penală definitivă din dosarul penal x și prin încheierea penală definitivă din dosarul penal nr. x/2018

Astfel, potrivit revizuentului, situația de fapt nu corespunde celei pretins stabilite de către judecătorul de fond și de apel, acesta invocând în susținerea demersului său și decizia nr. 866/2015, pronunțată de Curtea Constituțională.

Revizuentul susține că există mai multe adevăruri alternative, și anume constatările organelor penale din dosarul nr. x/2020, din dosarul penal x/2016, din dosarul penal x, din dosarul penal nr. x/2018 și adevărul constatat prin decizia de excludere, care pretinde contrariul față de deciziile penale, impunându-se admiterea cererii de revizuire.

Mai arată revizuentul că, prin decizia penală din 31.08.2018, emisă de Judecătoria Neuruppin în dosarul penal x, prin care a fost condamnat administratorul societății C., domnul A., s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că societatea avea 4 asociați și nu 2, așa cum pretinde acesta în România.

Revizuentul susține, de asemenea, că instanța civilă germană, în dosarul dosarul 4C187/18 a decis prin dispozitiv că este obligat să acorde reclamantului 25% din acțiunile societății române înscrise în Registrul Comerțului.

Susține revizuentul că instanța penală a constatat, în contradicție instanțele civile din dosarul nr. x/2011, că A. și-a însușit biletele la ordin și din acest motiv societatea nu a mai putut să își îndeplinească obligațiile de plată față de terți și că a formulat cerere de excludere pe motivul că ar fi cumpărat terenurile de la tatăl său, când realitatea este cea constatată de organul de urmărire penală și nu cea constatată de instanțele civile.

Revizuentul expune extrase din preambulul contractului de împrumut din data de 03.09.2008, din declarația lui E. din dosarul nr. x/2011, din procesul-verbal din data de 05.06.2008, din încheierea din data de 25.11.2015 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. x/2011, face trimitere la declarația lui A. în dosarul aflat pe rolul Tribunalului din Berlin (dosar nr. x O65/12), la contractul de fiducie dintre B. și F. din data de 03.09.2007, la contractul de vânzare-cumpărare și transfer al părților sociale al societății G. 1 din care rezultă că părțile sociale erau deținute fiduciar, la contractul de vânzare-cumpărare și transfer al părților sociale ale societății G., din care rezultă, de asemenea, că părțile sociale erau deținute fiduciar.

Mai arată revizuentul că decizia nr. 9993, pronunțată la 20 septembrie 2017 în dosarul nr. x/2014 și decizia nr. 65 din 4 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, sunt de asemenea hotărâri potrivnice deciziei atacate.

Suplimentar, revizuentul arată și faptul că în cadrul procesului penal de la Neuruppin, pe lângă faptul că intimatul A. a depus înscrisuri noi care se aflau în posesia sa din care rezultă că și-a însușit banii societății și a pus societatea într-o situație financiară dificilă, el a dat și o declarație de inculpat care infirmă faptic constatările instanței civile din dosarul nr. x/2011.

Revizuentul mai susține că, până la momentul la care A. și-a însușit banii societății, aceasta nu avea nici o datorie către vreun terț, nu era într-o situație financiară dificilă.

În raport de încheierea nr. 1977 din 20.11.2018, revizuentul susține că societatea nu a avut nici o datorie către nici un terț până când A. și-a însușit biletele la ordin și contravaloarea acestora, iar datoriile societății către bugetele locale au apărut după ce acesta și-a însușit banii societății, din anul 2014 până în prezent datoriile societății fiind folosite ca argument al instanțelor civile pentru a-l exclude din societate.

În ceea ce privește încheierea de ședință din data de 20.09.2017 din dosarul nr. x/2011, revizuentul susține că, așa cum rezultă din materialul probator, biletele la ordin însușite de către A., cu toate că au fost destinate societății, i-au fost comunicate la data de 31.08.2018 în dosarul penal.

Revizuentul precizează că societatea a fost adusă într-o poziție financiară dificilă din vina exclusivă a intimatului A..

Revizuentul concluzionează în sensul că încheierea penală nr. 178 din 23 aprilie 2021, din dosarul x/2020 este atât un înscris nou, cât și o hotărâre potrivnică față de decizia atacată.

Sub un ultim aspect, revizuentul expune argumente cu privire la formularea cererii în termenul legal, precum și faptul că hotărârea atacată îndeplinește cerința legală referitoare la evocarea fondului.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, respingerea ca tardiv formulată a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 și respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865.

Prin încheierea de ședință din 7 septembrie 2022, pronunțată în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă de la 1865 și constituirea unui nou dosar asociat cu indicativul A1, în care a acordat termen la aceeași dată și la același complet.

Prin decizia civilă nr. 298 din 14 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011.

Urmare a declinării, cererea de revizuire a fost înregistrată la 29 septembrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, sub numărul 209/36/2021*/a1.

Prin încheierea din 7 decembrie 2022, s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a revizuentului, stabilindu-se termen la 1 martie 2023.

Prin încheierea din 1 martie 2023, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 28 august 2023, revizuentul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.

La 15 noiembrie 2023, revizuentul a depus la dosar note de ședință, însoțite de înscrisuri, precum și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus repunerea cauzei pe rol și acordarea unui nou termen de judecată, la data de 7 februarie 2024, față de lipsa de procedură cu intimatul A.; s-a prorogat discutarea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Prin încheierea din 7 februarie 2024, s-a dispus amânarea judecării cauzei față de lipsa de procedură cu intimatul A. și față de imposibilitatea de prezentare a revizuentului, stabilindu-se termen de judecată la 12 iunie 2024.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, inadmisibilitatea cererii de revizuire, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, reține următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte învederează că în prezenta cale extraordinară de atac este examinată exclusiv cererea întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțate în dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel Constanța, pentru contrarietatea cu încheierea nr. 178 din 23 aprilie 2021, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020

În ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 7 Cod de procedură civilă de la 1865, "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și vizează anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate.

În cauză, se constată că revizuentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011 în raport cu încheierea nr. 178 din 23 aprilie 2021, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020, nefiind astfel îndeplinită condiția încălcării principiului puterii de lucru judecat prin hotărârea atacată, deoarece hotărârea potrivnică acesteia, respectiv încheierea penală, nu exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Altfel spus, revizuentul solicită revizuirea primei hotărâri, respectiv a deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, susținând că aceasta încalcă principiul puterii de lucru judecat a unei hotărâri care nu exista la data pronunțării celei dintâi.

Prin urmare, o cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri, cum este situația de față, iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

În considerarea celor evocate, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, ținând cont și de prevederile art. 326 alin. (3) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2024.