ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1111/2024

Ședința publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 29 noiembrie 2011, sub nr. x/2011, A., în calitate de reclamant, a chemat în judecată pe B., în calitate de pârât, solicitând instanței să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului B. din societatea C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societății ca urmare a excluderii și, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus care să reprezinte valoarea părții proporționale din patrimoniul societății, în cazul în care părțile nu pot stabili de comun acord această sumă, cu cheltuieli de judecată.

Pe calea cererii reconvenționale, B. a solicitat excluderea asociatului A. din societatea C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanța a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere, a dispus excluderea asociatului B. din cadrul societății C. S.R.L., părțile sociale aparținând acestuia urmând a reveni celuilalt asociat, A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părților sociale cuvenite pârâtului B.; a respins cererea reconvențională; a admis cererea formulată de d-na expert D. și a dispus majorarea onorariului cuvenit d-nei expert cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8.690,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel B..

Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire B., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. din 1865, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2021.

Având în vedere faptul că începând cu 1 ianuarie 2022 în locul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, funcționează în cadrul Curții de Apel Constanta două secții, respectiv secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți și secția de contencios administrativ și fiscal, conform Hotărârii CSM nr. 1083 din 16 septembrie 2021, dosarul a fost transferat către secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți, sub nr. x/2021*.

La termenul de judecată de la 4 mai 2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 și crearea unui nou dosar cu indicativul a1, în care a fost invocată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, asupra căreia instanța a rămas în pronunțare.

Prin decizia civilă nr. 173 din 11 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 formulată de revizuentul B. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La 7 septembrie 2022, revizuentul B. a depus la dosar note de ședință prin care s-au invocat excepții, cereri de suspendare și dezlegarea unor probleme de drept în procedura prealabilă.

Prin încheierea din 14 septembrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității de reprezentant legal și lipsei dovezii calității de reprezentant convențional cu privire la C. S.R.L. A respins ca neîntemeiate cererile de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2019, a dosarului nr. x/2011 și a dosarului nr. x/2011 A respins ca neîntemeiată cererea de anulare a tuturor actelor de procedură formulate de apărătorii intimatei. A respins ca inadmisibile cererile de solicitare a dezlegării unor probleme de drept întemeiate pe dispozițiile art. 519 C. proc. civ.. A respins ca inadmisibile cererile de înscriere în fals în ceea ce privește împuternicirea avocațială și toate actele de procedură. A stabilit termen pentru continuarea judecării cauzei la 7 decembrie 2022.

Prin încheierea din 8 martie 2023, Curtea de Apel Constanța a admis, în parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B., a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, față de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituția României republicată și a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B., cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, față de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituția României republicată. A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B., cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 pct. 8 din același cod, față de prevederile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO.

Prin încheierea din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți a respins cererea de amânare formulată de revizuentul B. și a reținut cauza în pronunțare asupra cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 136/LP din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011 și a obligat revizuentul B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 8.817,01 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Instanța a rămas învestită cu cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865. A fost indicat înscrisul nou reprezentat de decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, prin care a fost condamnată pentru trafic de influență și spălare de bani avocata intimaților care a introdus acțiunea de excludere a revizuentului din societatea C. S.R.L.

Curtea de Apel Constanța a mai reținut că prin decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021 au fost respinse ca nefondate apelurile formulate împotriva sentinței penale nr. 139/F din 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, sentință prin care, între altele, inculpata E. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prin intermediul unor contracte de asistență juridică simulate încheiate cu F. S.R.L. și cu G. S.R.L. A constatat că hotărârile penale fac referire la fapte în legătură cu activitatea altor societăți, fără legătură cu societatea C. S.R.L. din care a fost exclus revizuentul B..

S-a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 deoarece decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, nu poate fi considerată "înscris doveditor" în litigiul anterior, care a avut ca obiect excluderea revizuentului B. din societatea C. S.R.L., a fost inițiat în 2011 și soluționat definitiv în 2016. A constatat că nu poate fi considerat un înscris reținut de partea potrivnică atâta vreme cât este o hotărâre judecătorească și nici măcar nu exista la momentul soluționării cauzei a cărei revizuire se solicită. S-a mai reținut că înscrisul nu poate fi considerat determinant deoarece chiar revizuentul susține că trebuie coroborat cu alte înscrisuri.

Împotriva acestei decizii și a încheierilor din 14 septembrie 2022 și din 20 septembrie 2023 a declarat recurs revizuentul B., solicitând casarea hotărârilor atacate și admiterea cererii de revizuire.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac susține că sentința penală nr. 139/F din 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către instanța supremă constată o altă situație de fapt decât cea reținută prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015 și prin decizia civilă nr. 2 din 11 iunie 2016 în sensul că dna avocat E., condamnată prin hotărârile penale pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, ar fi primit de la ceilalți asociați, prin intermediul recurentului, sume de bani pe care le-a folosit pentru operațiuni ilicite care au determinat excluderea recurentului din societatea C. S.R.L.

Recurentul-revizuent precizează că nici el, nici tatăl său nu au folosit aceste sume de bani în interes personal, ci numai în interesul societății C. S.R.L. și face trimitere la conținutul contractelor de vânzare-cumpărare și de împrumut, precum și la alte înscrisuri care, în opinia sa, descriu operațiunile ilicite care au determinat formularea plângerilor penale.

Aceeași parte arată că decizia penală a instanței supreme, coroborată cu încheierea penală nr. 178 din 23 aprilie 2021, este un înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 deoarece, deși a survenit ulterior pronunțării deciziei nr. 2 din 11 iunie 2016, face vorbire despre fapte săvârșite în perioada de referință a cererii de excludere. Mai arată că nu a putut produce acest înscris deoarece dosarul penal se afla pe rol. Susține că societățile în legătură cu care s-a săvârșit infracțiunea de spălare de bani erau în strânsă legătură cu C. S.R.L.

Recurentul-revizuent a indicat dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. din 1865.

Intimata C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de la 17 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a invocat din oficiu excepția nulității recursului și a prorogat discutarea acesteia la termenul de la 22 mai 2024, pentru ca recurentul să depună cererea de recurs, înscrisurile de care înțelege să se folosească și citația, traduse în limba germană.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepția nulității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursul presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

În reglementarea aplicabilă, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu are posibilitatea de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Referitor la recursul formulat împotriva încheierilor de ședință din 14 septembrie 2022, respectiv 20 septembrie 2023, Înalta Curte constată că recurentul nu a exprimat nicio critică de nelegalitate, motivarea căii extraordinare de atac lipsind cu desăvârșire. În acest caz intervine sancțiunea nulității recursului conform prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. din 1865.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei, deși autorul căii de atac a indicat prin cererea de recurs dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. din 1865, din dezvoltarea susținerilor sale nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.

Instanța supremă reține că dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere atunci "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2).", atunci "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" sau "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" au fost indicate cu titlu formal întrucât din memoriul de recurs nu se desprinde nicio critică care să poată fi analizată din această perspectivă.

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".

Înalta Curte nu va avea în vedere susținerile circumscrise de recurent acestui motive de nelegalitate întrucât acesta nu formulează veritabile critici de nelegalitate, ci contestă situația de fapt reținută de instanța de fond și de cea de apel. Autorul căii de atac nu arată care este norma de drept încălcată sau greșit aplicată, iar indicarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 sau ale art. 28 C. proc. pen. nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865.

De altfel, recurentul reia de o manieră aproape identică susținerile din cererea de revizuire și aduce în discuție istoricul litigiului și al relațiilor dintre părți, prezentând într-o manieră personală faptele care au determinat excluderea sa din societatea C. S.R.L. Cea mai mare parte a memoriului de recurs prezintă conținutul deciziei nr. 2 din 11 iunie 2016, pronunțată în calea de atac a apelului, susținerile din cererea de revizuire și nemulțumirea autorului căii de atac față de modul în care curtea de apel a analizat îndeplinirea condițiilor edictate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865 raportat la decizia penală considerată de parte a fi un înscris nou.

Recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia judecătorul examinează numai motivele de nelegalitate, fără a mai putea reveni asupra fondului litigiului, astfel că instanța de recurs nu poate relua analiza pe fond a argumentelor pe care s-a întemeiat cererea de revizuire.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. din 1865, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a III-a din același cod, va admite excepția invocată și va constata nulitatea recursul declarat de recurentul-revizuent B..

Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 274 alin. (1), raportat la art. 316 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurentul-revizuent B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 3.566,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent B. împotriva încheierii din 14 septembrie 2022, a încheierii din 20 septembrie 2023 și deciziei civile nr. 136/LP din 27 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Obligă recurentul-revizuent B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 3.566,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2024.