ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1112/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1112/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 22 mai 2024
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 29 noiembrie 2011, sub nr. x/2011, A., în calitate de reclamant, a chemat în judecată pe B., în calitate de pârât, solicitând instanței să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului B. din societatea C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societății ca urmare a excluderii și, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus care să reprezinte valoarea părții proporționale din patrimoniul societății, în cazul în care părțile nu pot stabili de comun acord această sumă, cu cheltuieli de judecată.
Pe calea cererii reconvenționale, B. a solicitat excluderea asociatului A. din societatea C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanța a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere, a dispus excluderea asociatului B. din cadrul societății C. S.R.L., părțile sociale aparținând acestuia urmând a reveni celuilalt asociat, A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părților sociale cuvenite pârâtului B.; a respins cererea reconvențională; a admis cererea formulată de d-na expert D. și a dispus majorarea onorariului cuvenit d-nei expert cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8.690,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel B..
Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire B., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. din 1865, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți sub nr. x/2022.
La termenul de judecată de la 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 și crearea unui nou dosar, în care a fost invocată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, asupra căreia instanța a rămas în pronunțare. Prin încheierea de ședință de la același termen a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant.
Prin încheierea de ședință din 19 decembrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți a respins cererea de recuzare formulată de B. la termenul de la 7 decembrie 2022.
Prin încheierea de ședință din 8 martie 2023, Curtea de Apel Constanța a admis, în parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B., a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, față de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituția României republicată și a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B., cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, față de prevederile art. 16, art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO raportat la art. 20 din Constituția României republicată. A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul B., cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 pct. 8 din același cod, față de prevederile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituția României republicată și față de prevederile art. 6 CEDO.
Prin încheierea de ședință din 20 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanța a respins cererea de amânare formulată de revizuent, a respins ca inadmisibilă cererea de înscriere în fals, a respins ca nefondate cererile de suspendare a soluționării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. din 1865 până la soluționarea dosarului civil nr. x/2019, a dosarului civil nr. x/2011, a dosarului civil x/2011 și a dosarului penal nr. x/2019 și a reținut cauza în pronunțare asupra cererii de revizuire.
Prin decizia civilă nr. 137/LP din 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Instanța a rămas învestită cu cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2011, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865. A fost indicat înscrisul nou reprezentat de decizia nr. 892 din 13 aprilie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2011 prin care instanța supremă a admis recursurile declarate de pârâții E. și B. împotriva deciziei civile nr. 819 din 20 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, a casat decizia civilă nr. 819 din 20 decembrie 2017 și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte a reținut incidența prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, dat fiind că prin încheierea din camera de consiliu din 6 decembrie 2017, Curtea de Apel Constanța a respins cererea de ajutor public judiciar, iar împotriva acestei încheieri pârâții au formulat cerere de reexaminare, care a fost soluționată la data de 31 ianuarie 2018. Soluționarea apelului la 20 decembrie 2017, anterior cererii de reexaminare, apare astfel ca nelegală.
Curtea de apel a mai constatat că dosarul nr. x/2011 a avut ca obiect excluderea asociaților/administratorilor B. și E. din societatea F. S.R.L. și stabilirea structurii participării la capitalul social. Prin sentința civilă nr. 3407 din 4 decembrie 2013, Tribunalul Constanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, precum și excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea reconvențională, a admis acțiunea principală, dispunând excluderea pârâților B. și E. din societatea F. S.R.L., cu consecința ca părțile sociale deținute de asociații excluși în cuantum de 44% să fie preluate de asociații G. și A. și a dispus respingerea ca nefondată a cererii reconvenționale. Apelul formulat de pârâții B. și E. a fost respins prin decizia civilă nr. 789 din 11 decembrie 2014 de către Curtea de Apel Constanța, decizie ce a fost casată prin decizia civilă nr. 892 din 13 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2011, prin care s-a dispus trimiterea apelului spre rejudecare către Curtea de Apel Constanța.
S-a reținut că decizia de casare vizează doar aspecte de procedură cu privire la judecata apelului declarat împotriva unei sentințe pronunțată în altă cauză, cu alte părți, prin care instanța de fond a dispus excluderea revizuentului și a numitului E. din societatea F. S.R.L., diferită de C. S.R.L. Curtea de apel a reținut și că înscrisul invocat nu este determinant și nici nu are forță probantă prin el însuși, nefiind un înscris doveditor în sensul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.
Împotriva acestei decizii și a încheierilor din 19 decembrie 2022 și din 20 septembrie 2023 a declarat recurs revizuentul B., solicitând casarea hotărârilor atacate și admiterea cererii de revizuire.
Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:
Autorul căii de atac susține că în mod greșit au fost respinse la termenul de la 20 septembrie 2023 excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorilor intimatei C. S.R.L. din perspectiva lipsei consimțământului societății de a mandata reprezentanții convenționali, cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019, cererea de înscriere în fals în ceea ce privește împuternicirea avocațială și solicitarea recurentului de a se anula actele de procedură întreprinse de avocați. Menționează că mandatul avocaților a fost semnat de dna H., despre care afirmă că a săvârșit infracțiunea de fals sub semnătură privată, fiind cercetată în dosarul penal nr. x/2019 Precizează că dosarul nr. x/2019 are ca obiect anularea hotărârii AGA de numire a dnei H. în calitate de administrator al societății C. S.R.L. Apreciază că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității deoarece curtea de apel a considerat că soarta dosarului de revizuire nu depinde de soluțiile din celelalte dosare indicate de recurent și că menționarea administratorului la Registrul Comerțului face dovada calității de reprezentant statutar al societății intimate.
Recurentul arată că în mod nelegal a fost respinsă cererea de recuzare pe care a formulat-o deoarece completul de judecată s-a antepronunțat.
Autorul căii de atac arată că sunt îndeplinite condițiile edictate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, în sensul că decizia nr. 892 din 13 aprilie 2022 coroborată cu decizia penală nr. 139 din 29 iulie 2020 este un înscris nou, despre care intimatul avea cunoștință, și pe care recurentul nu l-a putut prezenta. Susține că instanța de revizuire nu a avut în vedere și decizia penală, hotărârea nefiind motivată. În opinia sa, curtea de apel nu a analizat corect limitele de casare pe care Înalta Curtea le-a stabilit prin decizia nr. 892 din 13 aprilie 2022.
Recurentul-revizuent a indicat dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. din 1865.
Intimata C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de la 17 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a invocat din oficiu excepția nulității recursului și a prorogat discutarea acesteia la termenul de la 22 mai 2024, pentru ca recurentul să depună cererea de recurs, înscrisurile de care înțelege să se folosească și citația, traduse în limba germană.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepția nulității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Motivarea recursul presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.
În reglementarea aplicabilă, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu are posibilitatea de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.
Instanța supremă reține că din memoriul de recurs nu se desprinde nicio critică de nelegalitate referitoare la încheierea din 19 decembrie 2022, iar simpla afirmație a recurentului în sensul unei eventuale antepronunțări a completului de judecată, fără a se indica norma de procedură încălcată nu poate atrage modificarea sau casarea încheierii.
Prin recursul formulat împotriva încheierii din 20 septembrie 2023, în ceea ce privește soluțiile de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a apărătorilor intimatei C. S.R.L. din perspectiva lipsei consimțământului societății de a mandata reprezentanții convenționali, a cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019, a cererii de înscriere în fals în ceea ce privește împuternicirea avocațială și a solicitării recurentului de a se anula actele de procedură întreprinse de avocați, autorul căii de atac indică dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. din 1865.
Conform acestui text de lege, modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere atunci "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)."
Față de faptul că autorul căii de atac nu indică normele de drept procesual care au fost încălcate, instanța supremă nu poate analiza dacă respectivele forme de procedură erau prevăzute sub sancțiunea nulității. Din lecturarea afirmațiilor recurentului rezultă că acesta este nemulțumit de modul în care curtea de apel a analizat relația dintre dosarul de revizuire și dosarele în raport de care s-a solicitat suspendarea și de forța probantă pe care a atribuit-o înscrisului eliberat de Oficiul Registrului Comerțului. Aceste chestiuni reprezintă aspecte de fapt, care au fost deja dezlegate de curtea de apel și asupra cărora instanța de recurs nu mai poate reveni, rolul său fiind acela de a examina nelegalitatea, și nu netemeinicia hotărârii atacate.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei, deși autorul căii de atac a indicat prin cererea de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. din 1865, din dezvoltarea susținerilor sale nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.
Instanța supremă reține că dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere atunci "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia", au fost indicate cu titlu formal întrucât din memoriul de recurs nu se desprinde nicio critică care să poată fi analizată din această perspectivă.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, modificarea sau casarea hotărârilor se poate cere atunci "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Înalta Curte nu va analiza susținerile recurentului în sensul unei pretinse lipse de motivare întrucât acesta încearcă, pe calea recursului, să readucă în discuție fondul cererii de revizuire, demers care nu este permis în cadrul analizei de legalitate pe care o reglementează art. 304 C. proc. civ. din 1865.
Instanța supremă reține că nici argumentele prin care partea invocă o pretinsă greșită aplicare a prevederilor art. 322 pct. 5 din același cod nu conturează o veritabilă critică de nelegalitate deoarece recurentul contestă situația de fapt reținută de instanța de fond și de cea de apel, în dosarul nr. x/2011, precum și în dosarul nr. x/2011 și reia, de o manieră similară, susținerile din cererea de revizuire.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ. din 1865, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a III-a din același cod, va admite excepția invocată și va constata nulitatea recursul declarat de recurentul-revizuent B..
Față de soluția de anulare a recursului, în temeiul art. 274 alin. (1), raportat la art. 316 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurentul-revizuent B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 3.566,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent B. împotriva încheierii din 19 decembrie 2022, a încheierii din 20 septembrie 2023 și a deciziei civile nr. 137/LP din 27 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.
Obligă recurentul-revizuent B. la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 3.566,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2024.