ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 838/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la 19 decembrie 2018, pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018 reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții B. și C. solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să constate retragerea din societate a pârâtului B., să constate calitatea de unic asociat și administrator statutar pe perioada nedeterminată a pârâtului C. și să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 30 și următoarele C. proc. civ., art. 194 și următoarele C. proc. civ., art. 453 C. proc. civ.

La 11.02.2019, pârâtul B. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte S.C. A. S.R.L. la plata sumei totale de 353.352 RON, cu titlul de beneficii cuvenite pentru anul 2016, anul 2017, anul 2018 și obligarea pârâților la plata sumei de 130.000 Euro cu titlul de drepturi cuvenite pentru părțile sociale acordate asociatului retras și obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că temeiul solicitării beneficiilor cuvenite pentru anii 2016-2018 este reprezentat de dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din actul constitutiv actualizat al S.C. A. S.R.L. în vigoare până la data de 11.12.2018. Pârâtul-reclamant a mai arătat că suma de 130.000 Euro reprezintă diferența neachitată și stabilită de comun acord de către asociați prin hotărârea AGA din 26.05.2017.

La 28.11.2022, pârâtul-reclamant a depus la dosarul cauzei precizare a cererii reconvenționale prin care a arătat că valoarea dividendelor pe anul 2018 este în cuantum de 314.707 RON.

Prin încheierea din 13 iunie 2019, Tribunalul Brașov, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., verificând competența generală, materială și teritorială de a judeca prezenta cauză, a stabilit că este competentă sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 31/1990 și față de obiectul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 523/C din data de 22.12.2023, Tribunalul Brașov a respins cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. și pârâtul C., ca neîntemeiată; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. și pârâtul C., ca neîntemeiată; totodată, a respins cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe pârâtul-reclamant B. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale numai cu privire la plata dividendelor pe anii 2016 -2018.

Totodată, au declarat apel atât reclamanta-pârâtă reconvențional A. S.R.L., cât și pârâtul C..

Prin decizia civilă nr. 1125/Ap din 21 iunie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins ca nefondate cererile de apel formulate de reclamanta pârâtă reconvențional A. S.R.L. Brașov, de pârâtul C. și de pârâtul reclamant reconvențional B. împotriva sentinței civile nr. 523/C/22.12.2022 a Tribunalului Brașov; totodată, a respins cererile apelantei A. S.R.L. Brașov, a apelantului C. și a apelantului B. privind cheltuielile de judecată efectuate în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1125/Ap din 21 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, a declarat recurs pârâtul reclamant reconvențional B., indicând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, cu consecința casării parțiale a apelului și sentinței apelate, în sensul casării parțiale cu privire la respingerea acțiunii reconvenționale și, rejudecând, a solicitat admiterea în totalitate a acțiunii reconvenționale și obligarea societății A. S.R.L. BRAȘOV la plata dividendelor în suma de 360.709 RON.

În motivarea cererii formulate, recurentul a susținut, în esență, că soluțiile instanței de fond și apel nu cuprind motivele legale pe care se întemeiază, acestea făcând doar interpretări a hotărârii AGA din 26.05.2017, fără justificări ale dispozițiilor legale aplicabile, rezultând doar o opinie nefondată juridic.

Recurentul a susținut că a fost stabilit, prin decizia 544/ap/23.03.2022 a Curții de Apel Brașov, caracterul condiționat al retragerii sale din societate, condiția fiind rezolutorie în înțelesul art. 1401 C. civ., astfel că "acțiunea întârziată și instantanee" a retragerii sale, precum și a renunțării la pretenții față de societate, să producă efecte doar după plata integrală a sumei de 300.000 euro, iar retragerea să fie consfințită prin hotărâre AGA.

Recurentul a mai arătat că instanțele de fond și apel nu au calificat caracterul condiției, ci s-au mărginit să constate că acesta a renunțat uno ictu, la 26.05.2017, la drepturile de asociat din acel moment, ceea ce este lipsit de adevăr, deoarece a participat în continuare în activitatea societății, în calitate de asociat, votând la 30.10.2017, 26.03.2018 și 15.05.2018, conform hotărârii AGA consemnate la O.N.R.C. împreună cu actul constitutiv modificator.

Astfel, a accepta ideea că nu mai avea dreptul de asociat de la AGA din 26.05.2017 și că a renunțat de la acea dată la dividende este în contradicție atât cu art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, cât și cu dezlegările date de curtea de apel în decizia nr. 544/ap/23.03.2022, care a constatat calitatea sa de asociat atunci când a apreciat că nu a fost convocat legal la 29.11.2018 anulând hotărârea asociatului unic ca fiind nelegală.

Recurentul a susținut că, având calitatea de asociat până în acest moment, beneficiază de drepturile societare ce nu pot face obiectul unei tranzacții, fapt ce reiese din disp. art. 67 alin. (6) și din Decizia C.S.J. nr. 191/1996. Prin urmare, cât timp deține calitatea de asociat beneficiază de dreptul la dividende, altfel ar fi consacrat abuzul de majoritate și clauza leonină, asociatul rămânând fără drepturile societare legale.

Așa fiind, recurentul a apreciat că hotărârile au fost date și cu încălcarea normelor de drept material ce reglementează drepturile asociaților într-o societate comercială, motiv de recurs pe care l-a încadrat în art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, având in vedere motivele invocate, recurentul a apreciat ca fiind admisibil recursul fiind vorba de o acțiune cu caracter patrimonial, iar cererea reconvențională având caracterul unei cereri de chemare în judecată.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. și intimatul-pârât C. au depus fiecare întâmpinare, prin care au invocat, în principal, excepția nulității recursului, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 13 februarie 2024, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului, susținând, în esență, că argumentele formulate prin cererea de recurs se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege; intimata-reclamantă A. S.R.L. și intimatul-pârât C. au depus, fiecare, câte un punct de vedere la raport prin care au menționat că sunt de acord cu raportul întocmit în cauză.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 16 aprilie 2024.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

În speță, se observă că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanța de control judiciar în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcție a recursului vizează greșita interpretare a probelor de către instanța de apel, motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. fiind invocate doar cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Invocarea dispozițiilor art. 1401 C. civ. și art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., și simpla nemulțumire a părții cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii și fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță și legea încălcată, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, recurentul neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată și care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Trimiterea la dispozițiile legale invocate a fost făcută în scopul de a se repune în discuție situația de fapt reținută de instanța de fond și reanalizată de instanța de apel, precum și de a se proceda la o reevaluare a probatoriului administrat.

De altfel, în privința recursului dedus judecății ne aflăm în fața unei duplicări a susținerilor din etapa procesuală anterioară. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, față de respingerea celui dintâi. Aceleași motive care vizează netemeinicia au fost deduse instanței de apel spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului, trecând peste evidența procedurală că instanța de casație nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluționarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanțe a fondului.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Așa fiind, Înalta Curte reține că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 1125/Ap din 21 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2024.