ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1412/2020

Ședința publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursului de față:

La data de 24 februarie 2017, pe rolul Judecătoriei Constanța s-a înregistrat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. NEG TEREN S.R.L. prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1,000 EURO (echivalentul în RON, calculat la cursul valutar valabil din ziua plății), reprezentând contravaloare parțială a indemnizației de administrator datorată pentru perioada martie 2014, astfel cum a fost stabilit prin hotărârea AGA adoptata de cei patru asociați al societății.

În subsidiar, s-a solicitat stabilirea contravalorii remunerației de administrator pentru munca prestată în favoarea societății și obligarea pârâtei la plata remunerației în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, așa cum rezultă din înregistrările din Registrul Comerțului.

Pârâta NEG Teren S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a acțiunii, excepția de necompetență materială a Judecătoriei Constanța în raport de valoarea capătului principal de cerere care este de 10.000 euro, deci sub valoarea de 200.000 RON, inadmisibilitatea celui de-al doilea și al treilea capăt de cerere care au caracterul unor acțiuni în constatarea unei situații de fapt, anularea capătului al treilea ca urmare a neprecizării valorii pretenției, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 24.02.2014, în raport de dispozițiile art. 2517 din C. civ.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că între părți nu există un raport juridic care să fundamenteze acțiunea promovată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 28.04.2017 sub nr. x/2017 reclamantul A. a formulat o cerere, în contradictoriu cu pârâta S.C. Neg Teren S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1000 euro (4500 RON) reprezentând contravaloare parțială a indemnizației de administrator datorată pentru perioada aprilie 2014, din indemnizația stabilită prin hotărârea AGA din 21.01.2009 de 10.000 euro/lună, precum și obligarea pârâtei la plata indemnizației în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale și ale actului constitutiv.

Reclamantul a solicitat, în subsidiar, să se constate dreptul său la plata unei indemnizații lunare în calitatea de administrator al societății și stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acestei indemnizații retroactiv din aprilie 2014 până la momentul introducerii acțiunii, obligarea pârâtei la plata indemnizației astfel stabilite în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale și ale actului constitutiv, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a mai solicitat, într-un al doilea subsidiar, ca instanța să stabilească contravaloarea remunerației pentru indemnizația de administrator, care este și avocat de profesie, la valoarea de referință a remunerației de avocați intracomunitari comparabilă cu avocații intracomunitari angajați într-o formă de angajare.

Pârâta S.C. Neg Teren S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța având în vedere valoarea obiectului cerere de chemare în judecată, inadmisibilitatea capetelor 2 și 3 din acțiune și prescripția cu privire la pretențiile solicitate anterior datei de 2.05.2014, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 31.01.2018 judecătoria a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 1.08.2017 sub nr. x/2017 reclamantul A. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta S.C. Neg Teren S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1000 euro (4500 RON) reprezentând contravaloare parțială a indemnizației de administrator datorată pentru perioada iulie 2014, din indemnizația stabilită prin hotărârea AGA din 21.01.2009 de 10.000 euro/lună, precum și obligarea pârâtei la plata indemnizației în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale și ale actului constitutiv.

Reclamantul a solicitat în subsidiar să se constate dreptul său la plata unei indemnizații lunare în calitatea de administrator al societății și stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acestei indemnizații retroactiv din iulie 2014 până la momentul introducerii acțiunii, obligarea pârâtei la plata indemnizației astfel stabilite în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale și ale actului constitutiv, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a mai solicitat, în subsidiar, ca instanța să stabilească contravaloarea remunerației pentru indemnizația de administrator, care este și avocat de profesie, la valoarea de referință a remunerației de avocați intracomunitari comparabilă cu avocații intracomunitari angajați într-o formă de angajare.

Pârâta S.C. Neg Teren S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța având în vedere valoarea obiectului cerere de chemare în judecată, inadmisibilitatea capetelor 2 și 3 din acțiune și prescripția cu privire la pretențiile solicitate anterior datei de 1.08.2014, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a adus aceleași argumente ca și cele prezentate în întâmpinările depuse în dosarele înregistrate pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/2017 și nr. y/2017.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reluat în esență susținerile din cererea de chemare în judecată, aducând argumente suplimentare în sensul admiterii acțiunii.

Prin încheierea din data de 16.02.2018 judecătoria a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 3608/02.04.2018, Judecătoria Constanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, reținând, pe de o parte, că prin însumarea cuantumului indemnizațiilor de 10.000 euro/lună solicitate de reclamant de la datele menționate în fiecare din cele trei acțiuni conexate se depășește cu mult valoarea de 200.000 RON (echivalentul a 44.000 euro la cursul de 4,5 RON/euro.

Acțiunea principală la care au fost conexate dosarele x/2017 și nr. y/2017 a fost înregistrată la Tribunalul Constanța la data de 14.05.2018.

În cursul judecății a fost trimis spre soluționare, ca urmare a admiterii excepției conexității de către Judecătoria Constanța și dosarul nr. x/2017, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Neg Teren S.R.L. la plata sumei de 1000 euro reprezentând indemnizația de administrator pentru luna mai 2014, iar în subsidiar, constatarea dreptului său la o indemnizație lunară și stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acesteia din mai 2014 și până la momentul introducerii acțiunii. În subsidiar, s-a mai solicitat stabilirea contravaloarea remunerației la valoarea de referință a remunerației de avocați intracomunitari comparabilă cu avocații intracomunitari angajați într-o formă de angajare.

În ceea ce privește valoarea pretențiilor deduse judecății, reclamantul A. a precizat faptul că primul capăt de cerere din cadrul fiecărei acțiuni este de doar 4500 RON, echivalentul a 1000 euro, pentru care a asigurat plata taxei judiciare de timbru aferentă; capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata în continuare a indemnizației de administrator are o valoare de 5500 RON (1000 RON pentru fiecare lună X 55 luni), fiind asigurată și plata taxei judiciare de timbru corespunzătoare acestei sume.

În această situație, pârâta nu a mai susținut excepțiile de netimbrare și de anulare a capetelor 2 și 3 din fiecare acțiune.

La termenul de judecată din data de 20.11.2018, instanța a respins cererea reclamantului privind înscrierea în fals în ce privește contractul de asistență juridică încheiat de pârâta Neg Teren cu SCĂ B., ca inadmisibilă, considerentele acestei soluții fiind prezentate în cuprinsul încheierii respective.

Prin încheierea de ședință din data de 19.12.2018, tribunalul a admis în parte excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea dreptului reclamantului la plata unei indemnizații în calitate de administrator al societății Neg Teren S.R.L. și, în consecință, a respins ca inadmisibil respectivul capăt din acțiunea principală.

Totodată, prin aceeași hotărâre a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei noiembrie 2013- februarie 2014, fiind astfel respinse pretențiile aferente intervalului menționat ca prescrise.

Prin încheierea de ședință din data de 14.02.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018 s-a admis excepția de conexitate și s-a dispus conexarea dosarului respectiv la dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Constanța.

În dosarul conexat, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Neg Teren la plata sumei de 1000 euro reprezentând indemnizație administrator datorată pentru luna aprilie 2015, iar în subsidiar, a solicitat stabilirea contravalorii remunerației de administrator pentru munca prestată și obligarea pârâtei la plata remunerației în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator.

Și în acest dosar, pârâta Neg Teren S.R.L. a invoca, pe calea întâmpinării, prescripția dreptului la acțiune, anularea capetelor de cerere formulate în subsidiar ca insuficient timbrate, inadmisibilitatea capătului privind constatarea dreptului la remunerația de administrator, anularea celui de-al treilea capăt de cerere ca urmare a neprecizării valorii pretenției dedusă judecății.

Prin sentința civilă nr. 1170/02.07.2019, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2017 s-a respins acțiunea principală formulată de reclamantul A., ca nefondată.

S -au respins acțiunile conexe ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

Prin încheierea din data de 19.03.2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 s-a respins, ca inadmisibilă, excepția lipsei calității de reprezentant al pârâtei a Societății de avocați B..

S-a respins, ca nefondată, excepția prescripției dreptului material la acțiune.

S-au respins întrebările înlăturate din interogatoriul propus de reclamant pârâtei, întrucât acestea nu au legătură cu pretențiile deduse judecății.

S-a respins proba testimonială propusă de reclamant.

S-a respins proba cu expertiza contabilă propusă de reclamant, apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei.

S-a respins proba cu interogatoriul pârâtei, dat fiind că această probă a fost administrată deja în dosarul nr. x/2017, iar interogatoriile propuse în dosarele conexe sunt identice cu cel din dosarul principal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel incident pârâta S.C. NEG TEREN S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin întâmpinarea la apelul incident, apelantul pârât A. a solicitat:

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului incident ca nefondat.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 643 din 16 decembrie 2019, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 și 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

A respins apelul principal promovat de apelantul reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 1170/02.07.2019, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2017, ca nefondat.

A respins apelul incident, promovat de apelanta pârâtă S.C. NEG TEREN S.R.L., împotriva încheierii din data de 19.03.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale dispusă de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 643 din 16 decembrie 2019, a declarat recurs reclamantul A..

La termenul de astăzi recurentul a formulat o cerere în temeiul art. 519 C. proc. civ., de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea unei chestiuni de drept ce vizează faptul că motivarea unei cereri de recurs, depusă după termenul de 2 zile prevăzut de art. 29 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportat la art. 487 și art. 470 C. proc. civ., este în termen și nu duce la nulitatea recursului. A invocat faptul că sub aspectul relevat, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este neunitară.

Recurentul a solicitat, așadar, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la problema de drept referitoare la aplicarea/neaplicarea sancțiunii nulității recursului în cazul depunerii motivelor de recurs după termenul de 2 zile, având în vedere că există păreri divergente.

Înalta Curte, analizând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea unei chestiuni de drept, constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 519 din C. proc. civ. sunt instituite mai multe condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de pronunțare a unei hotărâri prealabile prin care să se dezlege o chestiune de drept, aceste condiții care trebuie îndeplinite cumulativ fiind următoarele: existența unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluționată în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare

Analiza condițiilor de admisibilitate relevă următoarele:

În susținerea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 519 C. proc. civ., recurentul a invocat existența unei practici neunitare cu privire la termenul de motivare a recursului declarat în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 304 și 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Această cerere este inadmisibilă pe de-o parte, pentru că dispozițiile vizate de cererea de sesizare, formulată în temeiul art. 519 C. proc. civ., nu au legătură cu fondul cauzei, nefiind lămuritoare cu privire la soluționarea pe fond a recursului, ci se referă la prevederi legale de ordin formal ce vizează termenul de motivare a recursului, cu referire și la termenul de declarare a acestei căi de atac.

Pe de altă parte, mecanismul de unificare a practicii neunitare este reprezentat de recursul în interesul legii, consacrat legal de art. 514 din C. proc. civ., care prevede că, "pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești."

Mecanismul de unificare a practicii judiciare, reglementat de art. 519 C. proc. civ., nu poate fi valorificat, atâta vreme cât legiuitorul a instituit anumite condiții restrictive și cumulative de admisibilitate, iar cel puțin una dintre acestea nu este îndeplinită.

Dat fiind faptul că cererea formulată de recurent nu îndeplinește în totalitate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 C. proc. civ., instanța o va respinge ca inadmisibilă.

Înalta Curte, în raport cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., luând în examinare excepția nulității recursului pentru lipsa motivării, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea/decizia prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs, care stipulează că, "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge însă, de la comunicarea hotărârii.

Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impune cerința indicării în cuprinsul cererii de recurs a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Din coroborarea acestor texte legale rezultă faptul că exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii/deciziei prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale se poate face în termen de 48 de ore de la pronunțare, însă în ceea ce privește motivarea recursului, sunt aplicabile dispozițiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., în sensul că motivarea recursului este necesar a fi făcută după comunicarea hotărârii, respectiv a încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Verificând aspectul privind comunicarea deciziei prin care s-a respins cererea de sesizare a CCR, Înalta Curte constată că aceasta s-a comunicat apelantului-reclamant la data de 22.04.2020, astfel cum, rezultă din dovada de comunicare semnată de către persoana însărcinată cu primirea corespondenței, legitimată ca atare (C.)- dosarul Curții de Apel Constanța, vol. II, comunicare realizată la sediul procesual ales indicat chiar de apelant prin cererea de apel principal (dosarul Curții de Apel Constanța, vol. I).

Dispozițiile art. 29 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale au caracter special și derogă în mod evident de la regulile generale instituite de C. proc. civ., în ceea ce privește termenul de declarare a recursului, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, potrivit căruia norma specială este de strictă interpretare, o normă generală neputând înlătura de la aplicare o normă specială, recursul fiind declarat în termen.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale tuturor părților.

În acest sens, Înalta Curte reține că într-adevăr, recursul împotriva încheierii/deciziei de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate are o fizionomie specială care îl diferențiază de recursul obișnuit, astfel cum s-a reținut în jurisprudența sa de către însăși Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 347/24.04.2012, nr. 321/09.05.2017 și nr. 714/09.11.2017, astfel încât, motivarea acestuia nu trebuie făcută în termen de 48 de ore de la pronunțare, ci după comunicarea hotărârii.

Or, în cauza de față, recurentul susține fără a dovedi acest lucru, faptul că ar fi depus prin e-mail anterior termenului de judecată motivele de recurs, respectiv cu o zi înaintea termenului de judecată, fapt ce nu se confirmă.

În condițiile în care o atare afirmație nu a fost dovedită, instanța nu poate ține seama de ea, astfel că lipsa motivelor de recurs conduce la nulitatea acestuia.

Nedepunerea până la termenul de judecată a motivelor de recurs de către recurent a împiedicat desfășurarea normală a procedurii sub aspectul posibilității de comunicare a acestor motive către intimată, având consecințe și asupra dreptului la un proces echitabil al acesteia, astfel că, reținând și urgența și celeritatea cu care se soluționează recursul împotriva acestor tipuri de încheieri/hotărâri, recursul va fi anulat ca nemotivat.

Recurentul avea astfel obligația de a exercita drepturile procedurale cu bună-credință, conform art. 10 din C. proc. civ., iar nedepunerea motivelor de recurs până la termenul de judecată fixat pentru judecarea acestuia, astfel încât să fie posibilă comunicarea lor către intimată, în scopul exercitării de către aceasta a dreptului la apărare, constituie o încălcare a acestui principiu ce guvernează procesul civil, iar sancțiunea aplicabilă este anularea recursului, reaua sa credință neputând fi consfințită printr-o amânare a judecății recursului pentru a da posibilitatea motivării, cu atât mai mult cu cât de la data de 22.04.2020 până la data de 21 iulie 2020 au trecut aproximativ 3 luni, perioadă de timp suficientă pentru motivarea recursului. De altfel, reaua-credință a recurentului rezultă și din susținerea nedovedită de către acesta, în sensul că ar fi depus aceste motive la instanță, însă acest lucru nu se verifică, ceea ce conduce la concluzia încălcării și a obligației procedurale de a proba afirmațiile făcute în fața instanței.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte urmează să respingă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă și să anuleze ca nemotivat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 643 din 16 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 643 din 6 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iulie 2020