ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2020

Ședința publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra cererilor de revizuire conexate, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea 31/1990, excluderea asociatului pârât din societatea S.C. NEG TEREN S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societății ca urmare a excluderii și, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus care să reprezinte valoarea părții proporționale din patrimoniul societății, în cazul în care părțile nu pot stabili de comun acord această sumă. Totodată, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 80-82 și 222 alin. (1) lit. d) din Legea 31/1990.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe calea cererii reconvenționale a solicitat excluderea reclamantului A. din societatea Neg Teren S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanța a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere asociat formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și S.C. NEG TEREN S.R.L., a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societății S.C. NEG TEREN S.R.L.., părțile sociale aparținând pârâtului B. vor reveni celuilalt asociat - A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părților sociale cuvenite pârâtului B.; a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient B.; a admis cererea formulată de d-na expert C. și a dispus majorarea onorariului cuvenit d-nei expert cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8690,30 RON - cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul B. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost respins ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2019 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2019, B. a solicitat, în contradictoriu cu intimații A. și societatea Neg Teren S.R.L. Constanța, revizuirea deciziei civile nr. 2/11.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul x/2011, și a sentinței civile nr. 116/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul Constanța, în același dosar, solicitând să se dispună anularea hotărârilor sus-menționate și, rejudecând fondul, în forma în care a rămas valabil, prin pronunțarea apelului să se dispună admiterea acestuia cu consecința respingerii acțiunii formulate de către intimat ca nefondată.

În motivarea cererii, se arată, în esență, că în cauză este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, dat fiind faptul că există hotărâri potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Se învederează că la data de 10.02.2018 a avut loc pe rolul Judecătoriei Pankow Weisensee judecata dosarului civil nr. x 187/18 a domnului B. senior-asociat la societatea Neg Teren S.R.L., împotriva revizuentului B. jr.. S-a constatat dreptul de proprietate la părțile sociale ale domnului B. senior și s-a dispus obligarea sa la predarea părților sociale pe care le deținea fiduciar pentru acesta.

Ținând cont că decizia de excludere prevedea expres doar părțile sociale care îi aparțineau - care așa cum însuși A., prin declarația sa de inculpat, în dosarul penal a precizat că sunt doar 25% - doar acestea puteau fi predate către ceilalți asociați.

În cadrul procesului penal aflat pe rolul Judecătoriei Neuruppin, atât instanța penală cât și inculpatul A. precizează că societatea avea 4 asociați și că fiecare deținea 25% din părțile sociale.

Instanța civilă în dosarul sus menționat decide prin dispozitiv că:

"Pârâtul, - adică revizuentul din prezenta cauză -, este obligat să acorde reclamantului 25% din acțiunile societății române înscrise în Registrul Comerțului".

Iar în considerente, instanța civilă constată, cum unanim toți asociații au confirmat și însăși instanța penală a constat că:

"pârâtul deține fiduciar în favoarea reclamantului 25% din acțiunile societății menționate în dispozitiv. Reclamantul a solicitat ca pârâtul să îi returneze părțile sociale ale societății comerciale".

Atât timp cât deținea doar 25% din părțile sociale, celelalte aparținând în baza contractului de fiducie și de cesiune a domnului D., respectiv B. senior, doar acestea puteau fi transferate către ceilalți asociați.

Astfel, susține revizuentul, o decizie prin care acordă părțile sale sociale în volum de 25% doar către un singur asociat, nu poate fi reținută, atât timp cât mai multe instanțe civile și instanțe penale au constatat că societatea avea 4 asociați și că domnul B. senior este asociatul societății și îi revin cele 25% din părțile sociale.

Prin hotărârea potrivnică menționată, instanța civilă a constatat că reclamantul societății obligă partea la cedarea a 25% din acțiunile societății românești pe care aceasta le deținea fiduciar pentru reclamant.

Aduce în vedere instanței de judecată decizia penală din data de 31.08.2018, judecată de judecătoria Neuruppin în dosarul penal 80 BS 1/15, care l-a condamnat pe administratorul societății NEG TEREN, domnul A., stabilind cu autoritate de lucru judecat că societatea avea 4 asociați și nu 2, așa cum pretinde acesta în România.

Astfel, atât instanța penală, cât și asociatul societății A., personal, confirmă faptul că societatea are 4 asociați.

Prin decizia civilă din dosarul civil nr. 4 C 187/18, decizie rămasă definitivă prin nerecurare, instanța civilă constată că domnul B. senior deținea 25% din părțile sociale ale societății Neg Teren, care erau deținute fiduciar de către revizuent. Iar prin decizia precizată, instanța civilă constată definitiv că B. este asociatul societății și că are un drept de a i se restitui părțile lui sociale ținute fiduciar. Astfel, se recunoaște și calitatea lui de asociat. Și contractul de fiducie și cel de cesiune produce efecte, iar decizia de excludere nu afectează aceste drepturi.

Conform art. 28 C. proc. pen. constatările instanței penale au autoritate de lucru judecat în ceea ce privește fapta și persoana.

Astfel, se constată atât de către instanța penală, cât și de către instanța civilă, că societatea avea 4 asociați, și după excluderea sa au mai rămas doar 3, dintre care unul este tatăl său, care la rândul-i, în baza acestor decizii și a constărilor Curții de Apel Constanța, a solicitat în instanță cesionarea părților sociale deținute de către fiul său B. în sistem fiduciar pentru el.

La termenul de judecată din 13 mai 2019, revizuentul a precizat că revizuirea este întemeiată numai pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, întrucât a invocat contrarietate între hotărâri judecătorești.

În raport de motivul de revizuire indicat - art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 - și de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 237/CA din 13 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a fost declinată soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul B. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a fost înregistrată la 12 iunie 2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2019

Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2019 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2019, B. a solicitat, în contradictoriu cu intimații A. și NEG TEREN S.R.L. CONSTANȚA, revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanta în dosarul x/2011 și a sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța, în același dosar, în temeiul art. 322 pct. 5 ș 7 C. proc. civ., motivat de faptul că există hotărâri potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În motivarea cererii se arată că la data de 20.12.2018 a fost pronunțată încheierea penală din dosarul penal nr. x/2018 care este definitivă și care constată că A., prin decontarea biletelor la ordin pe care și le-a însușit, a "creat evident un prejudiciu societății". Dosarul penal a avut ca părți pe B. și intimat A..

Instanța penală a constatat ca fiind adevărate argumentele sale din decizia de excludere, A. însușindu-și biletele la ordin ale societății, aducând-o într-o situație financiară dificilă.

Instanța a constatat expres că "primirea biletelor la ordin și nedecontarea acestora în favoarea societății producând în mod evident un prejudiciu societății".

Decizia penală sus-precizată trebuie văzută și sub aspectul deciziei penale din dosarul 80 BS 1/15, în care A. a depus biletele la ordin în original, arătând astfel că și le-a însușit și nu le-a decontat în favoarea societății, aducând-o într-o stare financiară dificilă, situație de fapt stabilită, de altfel, și de către instanța penală germană care arata că, întrucât A. și-a însușit biletele la ordin, societatea nu a mai putut să își plătească datoriile către terți.

Faptele care apar în decizia penală precizată și în baza căreia solicită revizuirea deciziei precizate, sunt în totală contradicție cu decizia civilă, lăsând această decizie civilă (nr. 2 din 11.01.2016) a cărei revizuire se cere, fără suport probatoriu.

Mai arată că prin decizia civilă s-a constatat, printre altele, că din cauza lui societatea a fost adusă într-o stare financiară dificilă, fiind o eroare de fapt care necesită restabilirea adevărului prin admiterea cererii de revizuire.

Acesta a fost unul din motivele de excludere.

În realitate, așa cum mai multe instanțe penale deja au constatat, A. și-a însușit biletele la ordin, aducând prejudicii societății, și nu revizuentul din prezenta cauză, cum pretind instanțele civile prin deciziile civile pronunțate.

Conform art. 28 din C. proc. pen., constatările instanței penale au autoritate de lucru judecat în ceea ce privește fapta și persoana, iar conform deciziei CCR nr. 866/2015, care este obligatorie, revizuirea este o cale de atac promovată pentru îndreptarea erorilor de fapt, ce are ca scop restabilirea adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției.

Astfel, se constată de către instanța penală, în contradicție cu constatările instanței civile, că nedecontarea biletelor la ordin pe care A. și le-a însușit și nu le-a decontat, a adus evident prejudicii societății (și nu comportamentul revizuentului din prezenta cauză), aceasta fiind executată de fisc, fiind amendată pentru neplata impozitelor și a taxelor, precum și executată de către terți.

Mai arată revizuentul că documentele noi pe care le depune la dosar infirmă afirmațiile instanței de judecată civile:

- că a adus societatea într-o situație financiară dificilă (faptic imposibil cât timp finanța societatea și era singurul care muncea pentru societate, iar A. și-a însușit veniturile societății din 2014, producând în mod evident un prejudiciu acesteia);

- că a cumpărat terenuri de la tatăl său ca să fraudeze societatea, fapt infirmat prin rechizitoriul de trimitere în judecată care arată că însuși avocata reclamantului A. a primit banii, și că alți bani au fost predați autorităților locale de către tatăl său pentru reclamant cu titlu de mită. Tatăl său nu a primit nici un ban pentru aceste terenuri, pierzând astfel terenurile, pierzând veniturile din acestea, și revizuentul a mai și fost exclus din societate pentru faptul că tatăl său i-a ajutat să plătească mită prin terenurile acestea;

- documentele noi care erau în posesia numitului A. arată că nu a folosit banii în folosul societății, neplătind taxele și impozitele datorate statului (biletele la ordin) în baza cărora și instanța penală a pronunțat încheierea penală precizată.

Iar în contrapunct, a trebuit să se judece cu banca pentru că acesta a interzis băncii să opereze biletele la ordin pentru plata taxelor și impozitelor, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 12225/11.07.2012 din dosarul x/2012

Faptul că în momentul de față există în paralel constatările instanței penale și constatările instanței civile care se exclud reciproc, arată necesitatea retractării și revizuirii deciziei civile în baza constatărilor deciziei penale care arată că din cauza însușirii biletelor la ordin societatea nu și-a mai îndeplinit obligațiile de plată și că acestea "au produs în mod evident un prejudiciu societății", prejudiciu care nu a fost cauzat de revizuent.

Din aceasta perspectivă, solicită admiterea revizuirii astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării deciziei civile nr. 2 din 11.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanta, și a sentinței civile 116/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul Constanta, în dosarul x/2011

Coroborarea celor 2 decizii penale ale instanțelor române și germane, ambele definitive, conduc la retractarea hotărârii civile de excludere, deoarece aceasta a rămas fără suport probatoriu.

Nu este admisibil să fie în vigoare hotărâri contradictorii cu constatări contradictorii asupra aceleași situații de fapt. Astfel, se impune îndreptarea erorilor de fapt care au fost menționate în decizia a cărei revizuire se solicită.

În subsidiar, în cazul în care se constată că decizia atacată nu evocă fondul, solicită disjungerea și trimitea cauzei instanței competente.

La termenul de judecată din 11 martie 2019, apărătorul revizuentului a precizat că motivul de revizuire a fost întemeiat pe art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., însă, în opinia sa, rămâne pct. 7, întrucât s-au invocat contradicții între hotărâri pronunțate de către instanțe, contradictorialitatea fiind între încheierea penală definitivă nr. 1977/20.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 și decizia nr. 2/11.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul x/2011

În raport de motivul de revizuire indicat - art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cererii.

Prin decizia civilă nr. 124 din 11 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a fost declinată soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul B. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a fost înregistrată la 21 mai 2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2019

Prin încheierea pronunțată la 8 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul prevederilor art. 94 alin. (3) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2019 la cauza nr. 78/36/2019.

La termenul de judecată din 15 mai 2020 acordat pentru soluționarea cererilor de revizuire conexate, Înalta Curte, cu prioritate, a pus în discuție condiția de admisibilitate a revizuirii privitoare la decizia care se atacă, respectiv dacă se poate solicita anularea deciziei nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța și a sentinței nr. 116 din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului Constanța, pronunțate anterior hotărârilor despre care se susține că le-ar contrazice, și a reținut cauza în pronunțare asupra acestui aspect.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Motivul de revizuire invocat și precizat de revizuent în susținerea cererilor conexate vizează dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:

"dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

În speță, revizuentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, și sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2011 (hotărâri pronunțate în cadrul aceluiași proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia), situație în care cererile de revizuire conexate sunt inadmisibile, având în vedere că hotărârile pretins potrivnice celor atacate au fost pronunțată ulterior acestora, neputând fi astfel îndeplinită condiția încălcării principiului puterii de lucru judecat de către hotărârile atacate, câtă vreme hotărârile pretins potrivnice acestora nici nu existau.

O cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri (cum este situație de față), iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

Sub acest aspect, este lipsită de relevanță data pornirii proceselor în care s-au pronunțat hotărârile ulterioare, ceea ce are relevanță fiind data rămânerii definitive, căci numai prin raportare la această dată se pune problema încălcării autorității de lucru judecat.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererile de revizuire conexate, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibile.

Având în vedere că în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate vizând atacarea ultimei hotărâri pronunțate, dintre cele pretins contradictorii, iar revizuentul solicită anularea unor hotărâri în privința cărora nu se poate pune problema că ar încălca autoritatea de lucru judecat a altor hotărâri pronunțate ulterior, instanța a apreciat că nu se mai impune discutarea și soluționarea celorlalte condiții de admisibilitate a revizuirii, și nici analizarea incidentelor procedurale invocare de revizuent cu privire la acestea, respectiv excepțiile de neconstituționalitate și cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, câtă vreme toate condițiile de admisibilitate ale revizuirii trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea oricăreia dintre acestea face inutilă cercetarea celorlalte și duce la soluția inadmisibilității căii extraordinare de atac.

Constatând culpa procesuală a revizuentului în promovarea cererilor de revizuire de față și în raport de solicitarea intimatei S.C. NEG TEREN S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., să oblige pe revizuentul B. la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial redus, către intimata S.C. NEG TEREN S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile cererile de revizuire conexate, formulate de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011 și împotriva sentinței nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2011.

Obligă pe revizuentul B. la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial redus, către intimata S.C. NEG TEREN S.R.L..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2020.