ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2261/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului pârât din societatea S.C. C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societății ca urmare a excluderii și, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus care să reprezinte valoarea părții proporționale din patrimoniul societății, în cazul în care părțile nu pot stabili de comun acord această sumă. Totodată, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 80-82 și 222 alin. (1) lit. d) din Legea 31/1990.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe calea cererii reconvenționale a solicitat excluderea reclamantului A. din societatea C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanța a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere asociat formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și S.C. C. S.R.L., a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societății S.C. C. S.R.L., părțile sociale aparținând pârâtului B. vor reveni celuilalt asociat - A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părților sociale cuvenite pârâtului B.; a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvenient B.; a admis cererea formulată de d-na expert D. și a dispus majorarea onorariului cuvenit d-nei expert cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8690,30 RON - cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul B. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost respins ca nefondat.

B. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, cu indicarea temeiurilor de drept prevăzut de art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea cererii, revizuentul a invocat existența unor hotărâri potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat.

A arătat, în esență, că o primă hotărâre invocată o reprezintă încheierea penală nr. 1297 din 14 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, care este definitivă și prin care se constată că A. a primit biletele la ordin și a refuzat să le deconteze în favoarea societății și, anterior, altă instanță penală a constatat că prin decontarea biletelor la ordin, pe care și le-a însușit, a "creat evident un prejudiciu societății".

De asemenea, revizuentul a indicat, ca hotărâri potrivnice, decizia definitivă pronunțată în dosarul x; decizia penală din 31.08.2018 din dosarul x, iar în probațiune a solicitat depunerea unei serii de înscrisuri.

Mai multe instanțe penale, subliniază revizuentul, au constatat că A. și-a însușit biletele la ordin, aducând prejudicii societății, iar nu revizuentul din prezenta cauză, așa cum pretinde instanța civilă prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită.

Așa cum rezultă din decizia de excludere, aparent, revizuentul B. și-a însușit banii societății și din cauza acestuia societatea nu a mai putut plăti taxele și impozitele fiind adusă în stare de a avea probleme financiare.

Or, realitatea, arată revizuentul, este contrară, în sensul că starea financiară dificilă a fost cauzată de A. prin însușirea tuturor veniturilor societății. Până la momentul în care A. și-a însușit biletele la ordin societatea nu avea nicio datorie către vreun terț, nici către fisc, nici către contabil și nici la impozite și taxe.

A solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate și, rejudecând cauza, admiterea apelului, cu consecința respingerii acțiunii, ca nefondată.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, respingerea ca tardiv formulată a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865, precum și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 9 martie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a pus în discuție excepția necompetenței sale materiale, iar, prin decizia civilă nr. 60 din 9 martie 2022 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul B., împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimații A. și C. S.R.L.

S-a reținut că revizuentul a invocat caracterul potrivnic al mai multor hotărâri judecătorești pronunțate de diverse instanțe române și germane cu decizia civilă nr. 2/2016 a Curții de Apel Constanța, iar hotărârile judecătorești nu pot constitui, totodată, și înscrisuri în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, prin raportare la art. 322 pct. 7, s-a constatat că, în speță, competența materială de soluționare a prezentei revizuiri revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită.

Urmare a declinării, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2021

La termenul din 2 noiembrie 2022, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, excepția autorității de lucru judecat, pe care, analizând-o cu prioritate față de excepția tardivității, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, o constată ca fiind întemeiată, motiv pentru care, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, în raport cu decizia penală din 31.08.2018, pentru autoritate de lucru judecat, în considerarea celor ce preced:

Înalta Curte subliniază că principiul autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, că o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță, să nu mai poată fi adusă din nou înaintea judecății, iar ca efect al autorității de lucru judecat, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

De altfel, în acest sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se reține în mod constant că unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluțiile definitive date de instanțele judecătorești nu mai pot fi rediscutate (cauza Brumărescu c. României).

Potrivit dispozițiilor art. 1.201 C. civ. de la 1864: "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate."

Conform art. 163 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte în fața mai multor instanțe.

Din interpretarea textelor de lege rezultă că există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și privește aceleași părți.

Prin urmare, pentru a stabili în ce măsura există autoritate de lucru judecat este necesar a se verifica întrunirea triplei identități, de părți, obiect și cauză, iar dacă se dovedește îndeplinită această cerință, dreptul la acțiune este considerat a fi definitiv stins, judecata celei din urmă acțiuni exercitate nemaiputând fi continuată.

În cauză, instanța supremă a fost învestită cu o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul invocând contrarietatea cu mai multe hotărâri, printre care și cu decizia penală din 31.08.2018 din dosarul x de pe rolul instanței din Neuruppin.

Se constată că prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2019 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2019, B. a solicitat, în contradictoriu cu intimații A. și C. S.R.L. CONSTANȚA, revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanta în dosarul x/2011 și a sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, în același dosar, în temeiul art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., motivat de faptul că există hotărâri potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, decizia din 31.08.2018 din dosarul x fiind invocată în acest sens.

Astfel, prin revizuirea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, B. a solicitat revizuirea aceleiași decizii civile, în temeiul aceluiași motiv de revizuire, iar prin decizia nr. 821 din 15 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, calea extraordinară de atac a fost respinsă.

Analiza cererii ce a făcut obiectul revizuirii în dosarul nr. x/2019 și al deciziei nr. 821 sus-menționate relevă atât identitatea de părți și obiect, cât și de cauză cu cele din prezentul dosar, motivele de revizuire, părțile și hotărârile pretins potrivnice din acest dosar fiind identice cu cele din cauza sus-menționată.

În aceste condiții, instanța supremă constată că revizuentului i se opune autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 821 din 15 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, această decizie intrând în puterea lucrului judecat încă de la pronunțare.

Prin urmare, reținându-se îndeplinirea cerinței triplei identități, reglementată de art. 163 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată ca fiind întemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, și, în consecință, în temeiul aceluiași text de lege va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, în raport cu decizia penală din 31.08.2018, pentru autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, în rest, inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

Revizuentul a invocat ca fiind hotărâri potrivnice, și decizia definitivă pronunțată în dosarul x; încheierea penală nr. 1297 din 14 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:

"dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

În speță, se constată că revizuentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, pe motiv de contrarietate în raport și cu decizia definitivă pronunțată în dosarul x; cu încheierea penală nr. 1297 din 14 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Prin urmare, hotărârile pretins potrivnice celei atacate au fost pronunțate ulterior acesteia, neputând fi astfel îndeplinită condiția încălcării principiului puterii de lucru judecat de către acestea, câtă vreme hotărârile pretins potrivnice nici nu existau.

O cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri (cum este situația de față), iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă, în rest, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Constatând culpa procesuală a revizuentului în promovarea cererii de revizuire de față și în raport de solicitarea intimatei S.C. C. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, să oblige pe revizuentul B. la plata sumei de 1766 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. C. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, în raport cu decizia penală din 31.08.2018, pentru autoritate de lucru judecat.

Respinge în rest cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.

Obligă revizuentul la plata sumei de 1766,26 RON cheltuieli de judecată către intimata C. S.R.L..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.