ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 491/2023

Ședința publică din data de 07 martie 2023

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, la 29 noiembrie 2011, sub dosar nr. x/2011, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună excluderea pârâtului din cadrul societății C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al acesteia, urmare a excluderii și, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine pârâtului asociat, care să reprezinte valoarea părții proporționale din patrimoniul societății, în cazul în care părțile nu o pot stabili de comun acord.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 80-art. 82 și art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe calea cererii reconvenționale, a solicitat excluderea reclamantului A. din societatea C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, a fost admisă în parte cererea principală și s-a dispus excluderea pârâtului din cadrul societății C. S.R.L., urmând ca părțile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului.

Totodată, a fost respins, ca prematur, capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părților sociale cuvenite pârâtului B.; a fost respinsă cererea reconvențională, prin care pârâtul a solicitat excluderea reclamantului din societate și dizolvarea acesteia.

Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost respins, ca nefondat, apelul pârâtului B. împotriva sentinței primei instanțe.

Prin decizia nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2016, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 2/11.01.2016 și a încheierii de ședință din 07.10.2015 și de pârâtul B. senior împotriva încheierii de ședință din 25.10.2015, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea de revizuire înregistrată la 13 mai 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub dosar nr. x/2022, revizuentul B. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în sensul anulării acestei hotărâri și, rejudecând recursul, să se dispună admiterea acestuia, cu consecința respingerii acțiunii formulate de intimatul A., ca nefondată.

În dezvoltare, se arată că motivul revizuirii este decizia nr. 892 din 13.04.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2011, iar în virtutea autorității de lucru judecat, hotărârea definitivă este considerată ca exprimând adevărul.

Astfel, revizuentul arată, în esență, că, în dosarul nr. x/2011 s-au folosit aceleași argumente pentru excluderea acestuia din societatea D. ca și în dosarul nr. x/2011, având ca obiect excluderea sa din societatea C. S.R.L., iar, prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2011, instanța de recurs a constatat că intimații erau în cunoștință de cauză despre toate tranzacțiile și despre pretinsele fraudări, mai ales că ei erau beneficiarii acestor tranzacții.

Arată revizuentul că, motivele de revizuire pe care se întemeiază cererea sa sunt cele prevăzute de art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865, respectiv existența unor înscrisuri noi și existența unor hotărâri potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 892 din 13.04.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2011.

În continuare, indică un extras din Registrul Comerțului din data de 23.03.2021, privind societatea D. S.R.L.; extrase de pe portalul instanțelor de judecată, care atestă, potrivit revizuentului, condamnarea pentru trafic de influență și spălare de bani a avocatei intimaților-reclamanți; extrase de pe prima pagină a acțiunii de excludere, care atestă faptul că acțiunea de excludere și mențiunea că revizuentul a fraudat societatea provin de la doamna avocat care a primit banii de la intimați, prin intermediul revizuentului, fiind apărătoarea convențională a intimaților; un extras dintr-un rechizitoriu; încheierea penală nr. 178 din 23.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020; contractul de vânzare părți sociale; ordonanța de clasare pe motiv de prescriere a faptelor.

Arată revizuentul că, aspectele care reies din aceste înscrisuri le-a denunțat cât timp dosarul se afla pe rolul instanțelor de judecată. După excluderea acestuia, arată că, pe rolul parchetului a fost format dosarul de urmărire penală nr. 388/P/2017 (124/P/2012), dosar care a fost inițiat înainte de pronunțarea hotărârii de excludere, iar trimiterea în judecată a fost efectuată prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2018, la 29.07.2020. Or, arată că dosarul nr. x/2011 se afla pe rolul instanțelor din 2011, respectiv anterior solicitării de excludere a sa din cadrul societății C..

De asemenea, arată că, decizia civilă nr. 892/13.04.2022 din dosarul nr. x/2011 este atât un înscris nou, cât și o hotărâre potrivnică, care constată contrariul față de sentința recurată, dosarul fiind pe rolul instanțelor de judecată, anterior dosarului de excludere din C..

La 15.06.2022, intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată în cauză, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 322 din C. proc. civ., pot face obiectul cererii de revizuire hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, doar în măsura în care acestea evocă fondul, or, în cazul de față, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanța a dispus respingerea recursurilor, ca nefondate.

Totodată, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea unei asemenea căi extraordinare de atac.

Intimata a solicitat obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Art. 322 C. proc. civ. prevede că pot fi atacate cu revizuire hotărârile rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul, pentru motivele prevăzute expres și limitativ la pct. 1 - 10 din același articol.

Textul de lege anterior evocat stabilește condițiile de admisibilitate ale revizuirii, indicând hotărârile care pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

În privința hotărârilor date de o instanță de recurs este instituită condiția de admisibilitate a evocării fondului, care presupune aplicarea altor dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză și darea unei dezlegări diferite raportului juridic dedus judecății.

Motivele de revizuire invocate de revizuent în susținerea cererii vizează dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ.

Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:

"dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere" (pct. 5 C. proc. civ.), respectiv:

"dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate" (pct. 7 C. proc. civ.).

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin decizia nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ce face obiectul cererii de revizuire, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 și a încheierii de ședință din 7 octombrie 2015 și de pârâtul B. senior împotriva încheierii de ședință din 25 noiembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cât privește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind atacată cu revizuire o hotărâre de respingere ca nefondat a unui recurs, Înalta Curte constată că hotărârea dată în recurs nu îndeplinește cerința de admisibilitate a evocării fondului, impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. din 1865.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului exercitării cu bună-credință a drepturilor procesuale, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Chiar dacă revizuentul a invocat, referitor la condiția evocării fondului, autoritatea de lucru judecat a unor decizii irevocabile, instanța supremă reține că jurisprudența din România nu este izvor de drept și, ca atare, nu obligă instanțele decât în măsura în care hotărârile sunt pronunțate în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, reprezentat de recursul în interesul legii, remediu al practicii neunitare a instanțelor. Prin urmare, invocarea autorității de lucru judecat nu poate fi primită.

Cât privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și vizează anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

În cauză, revizuentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 1618/07.11.2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 în raport cu decizia civilă nr. 892/13.04.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2011, situație în care cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că hotărârea potrivnică celei atacate a fost pronunțată ulterior acesteia, nefiind astfel îndeplinită condiția încălcării principiului puterii de lucru judecat prin hotărârea atacată, deoarece hotărârea potrivnică acesteia nu exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

O cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri, cum este situația de față, iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

De altfel, este evident că nu există identitate de părți între cele două cauze și nici identitate de obiect, invocându-se doar o pretinsă similitudine între chestiunile de fapt supuse dezbaterii.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 322 C. proc. civ. raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, obligă revizuentul la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 5.290,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Obligă revizuentul la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 5.290,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2023.