ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2421/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, sub nr. x/2011, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului pârât din C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societății ca urmare a excluderii și, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus, care să reprezinte valoarea părții proporționale din patrimoniul societății, în cazul în care părțile nu pot stabili de comun acord această sumă. Totodată, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 80-82 și art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe calea cererii reconvenționale a solicitat excluderea reclamantului A. din C. S.R.L.; în subsidiar, a solicitat dizolvarea societății în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul A. și s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul S.C. C. S.R.L., urmând ca părțile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului. Totodată, s-a respins cererea reconvențională prin care pârâtul B. a solicitat excluderea reclamantului din societate și dizolvarea acesteia. A fost admisă cererea formulată de d-na expert D., căreia i s-a majorat onorariul cuvenit la suma de 7650 RON în sarcina reclamantului, dispunându-se, totodată, obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8690,30 RON.

Împotriva acestei hotărâri la 23 decembrie 2021 reclamantul B. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. x/2021, în temeiul art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ. de la 1865.

Revizuentul a indicat ca hotărâre potrivnică decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018, prin care a fost condamnată avocata intimaților, care a introdus acțiunea de excludere din societate.

În motivare revizuentul prezintă situația juridică privind părțile sociale ale intimatei C. S.R.L. și situația de fapt privind motivele excluderii acestuia, arătând, totodată, că există înscrisuri noi si hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței menționate.

Cererea de revizuire este formulată în termenul de o lună de la pronunțarea hotărârii penale definitive nr. 286 din 24.11.2021 din dosarul nr. x/2018, care este motivul de revizuire din prezentul dosar.

Decizia penală definitivă din dosarul x/2018 și încheierea penala definitivă din dosarul x/2020, a susținut revizuentul, demonstrează că acesta nu a fraudat societatea și nu a cumpărat terenurile ca să o fraudeze, cum în mod nefondat se reține în hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Prin rechizitoriu, prin decizia penală definitivă din dosarul x/2018 și prin încheierea penală definitivă din dosarul x/2020, organul de cercetare penala, Parchetul General prin DNA-Serviclul Teritorial Constanta, precum și Curtea de Apel București, I.C.C.J. și Tribunalul Constanța, constată ca sumele de bani au fost în realitate predate avocatei E., apărătoarea convențională a intimaților, anterior introducerii acțiunii de excludere, iar celelalte sume au fost predate către Președintelui Consiliului Județean la solicitarea lui A. și F., și nu, așa cum constată decizia civilă, că ar fi fost însușite de revizuent pentru a frauda societatea.

Mai mult, reținerea potrivit căreia revizuentul și-ar fi însușit banii societății a fost deja infirmată prin decizia penală definitivă din cadrul dosarului penal x și prin încheierea penală definitivă din cadrul dosarului penal x/2018

Deciziile penale constată că A. și-a însușit banii societății și, din aceste motive, societatea nu a mai putut să își îndeplinească datoriile, în plus instanța penală din dosarul x/2018 constatând că însușirea biletelor la ordin de către A. a vătămat societatea.

Astfel, situația de fapt nu corespunde situației pretins stabilite de judecătorii fondului.

Revizuentul a arătat că CCR a statuat, prin decizia 866/2015, că cererea de revizuire este o cale de atac pentru restabilirea adevărului în cauză.

La acest moment, a susținut revizuentul, sunt mai multe adevăruri alternative, respectiv constatările organelor penale: din dosarul x/2018, care o condamnă pe avocata intimaților pentru trafic de influență și spălare de bani; din dosarul penal x/2020; din dosarul penal x/2016; din dosarul penal x; din dosarul penal x/2018 și adevărul constatat de către decizia de excludere, care pretinde contrariul față de deciziile penale.

Prin urmare, se impune, în vederea restabilirii adevărului în cauză și a situației de fapt, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei.

Neadmiterea acestei cereri duce la existența mai multor adevăruri alternative, și anume cele constatate de instanțele penale și cele constatate de instanța civilă.

Conform art. 28 C. proc. pen.., constatările instanței penale au autoritate de lucru judecat în ceea ce privește fapta și persoana, subliniindu-se că prin decizia Curții de Apel și a I.C.C.J. din dosarul x/2018, s-a stabilit definitiv că avocata intimaților a primit suma de peste 430.000 Euro.

Sentința Tribunalului Constanța din dosarul x/2011, în sensul ca părțile sociale ale revizuentului să fie transferate către A., fără să se țină cont că acesta deținea doar 25% din părțile sociale, este în contradicție cu propria hotărâre stabilită în încheierea de ședința din data de 25.11.2016, respectiv că excluderea revizuentului nu afectează drepturile și obligațiile, așa cum rezultă din contractul de fiducie și cel de cesiune.

Statuările instanței penale și declarația de inculpat a numitului A., precum și constatările instanței civile germane, in dosarul dosarul x, arată, toate, cum s-au întâmplat în fapt lucrurile și care este realitatea.

Instanța penală constată, în contradicție cu afirmațiile instanțelor civile din dosarul x/2018, că A. și-a însușit biletele la ordin și, din acest motiv, societatea nu a mai putut să își îndeplinească obligațiile de plată față de terți; de asemenea, nu numai că și-a însușit biletele la ordin, dar a și formulat cerere de excludere pe motiv că revizuentul ar fi cumpărat terenurile de la tatăl său, când realitatea este cea constatată de organul de urmărire penală, și nu cea constatată de instanțele civile.

Totodată, mai arată revizuentul, D.N.A. și instanța penală, constată cum au fost transferați banii, contrar afirmațiilor din dosarul civil care pretinde că acesta ar fi fraudat societatea.

Se arată că decizia penala nr. 286/24.11.2021 din dosarul nr. x/2018, reprezintă act nou și, deopotrivă, decizie potrivnică ce încalcă pretinsa autoritate de lucru judecat.

Încheierea penală nr. 178/23.04.2021 din dosarul x/2020 se bazează pe un act care se afla pe rolul Parchetului înainte ca decizia de excludere să rămână definitivă și irevocabilă, adică inaintea terminării dosarului civil, dosarul penal fiind pe rol din anul 2016 - dosar x/2016

Astfel, susține revizuentul, toate argumentele instanței civile pentru care a fost exclus încep "să se evapore" prin deciziile instanțelor penale la care a fost nevoit să apeleze în lipsa unui proces echitabil în ceea ce privește aflarea adevărului.

Față de cele expuse, se impune retractarea hotărârii atacate pentru că a rămas fără suport probatoriu, neretractarea ei însemnând ca erorile judiciare a căror lămurire se urmărește să rămână definitive, ceea ce este de neconceput.

Din înscrisul nou - decizia penala nr. 286/24.11.2021 a I.C.C.J. din dosarul x/2018, rezultă fără putință de tăgadă faptul că asociatul și administratorul au avut cunoștință de activitatea prestată de către revizuent, de faptul că nu a fost plătit pentru aceste prestații și ca el și-a însușit banii, precum și faptul că afirmațiile față de instanțele civile sunt false și eroante.

Revizuentul a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ., înscrisul pe care își fundamentează cererea de revizuire fiind decizia penală definitivă de condamnare a apărătoarei intimaților reclamanți (cea care a introdus acțiune de excludere după ce a primit sume considerabile de bani de la intimații reclamanți prin intermediul său, fapt ce dovedește ca nu acesta și-a însușit banii societății, asa cum instanțele de fond pretind), coroborat cu încheierea penală nr. 178 pronunțată la data de 23.04.2021, în dosarul x/2020, prin care instanța clasează faptele pe motiv de prescripție, din dosarul x/2016

S-a arătat, în esență, că hotărârea a cărei revizuire se solicită evocă fondul, deoarece este pronunțată de o instanță de fond, astfel că cererea sa este admisibilă.

Că este așa rezultă din chiar textul de lege (art. 322 alin. (1) C. proc. civ.), dar și din decizia Curții Constituționale nr. 866/2015.

Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 663 din 25 mai 2022, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Totodată, a fost dispusă disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 și formarea unui nou dosar având același obiect și aceleași părți.

Urmare declinării, cererea de revizuire a fost înregistrată 31 mai 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub numărul x/2021.

La data de 21 iunie 2022, revizuentul B. a transmis note de ședință și răspuns la întâmpinare, prin care a invocat o serie de neregularități procedurale, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ. suspendarea cauzei în raport de anumite dosare și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie de reprezentare convențională.

La 19 octombrie 2022, revizuentul a formulat verbal, în ședință publică, o cerere de recuzare a tuturor membrilor completului de judecată, aceasta fiind depusă apoi și în scris, care a fost înaintată spre soluționare completului imediat următor. Prin încheierea din 21 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, cererea de recuzare a fost respinsă pentru motivele reținute în cuprinsul acesteia.

Ulterior, la 1 martie 2023, petentul a formulat o altă cerere de recuzare față de doamna judecător G., care a fost respinsă prin încheierea din 26 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, pentru motivele reținute în cuprinsul acesteia.

Examinând cererile și excepțiile cu care a fost învestită, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității de reprezentant convențional a apărătorului intimatei, invocate de revizuentul B., ca neîntemeiată, potrivit considerentelor ce succed:

În reglementarea C. proc. civ. de la 1865, sub imperiul căruia a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se solicită, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ. părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant, iar conform art. 68 alin. (1) C. proc. civ., procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.

Totodată, potrivit art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită.

Înalta Curte reține că, în speță, intimata C. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, atașând împuternicirea avocațială având inserate mențiunile impuse de Anexa II la Statutul profesiei de avocat.

Astfel, ținând cont de împrejurarea că la dosar se regăsește împuternicirea avocațială prin care SCP H. și Asociații a făcut dovada calității de reprezentant al intimatei S.C. C. S.R.L., conform dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. și Legii nr. 51/1995, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de reprezentant convențional a apărătorului intimatei.

De asemenea, Înalta Curte va respinge cererea revizuentului B. privind înscrierea în fals, ca inadmisibilă, reținând următoarele:

În cauză, revizuentul a înțeles să se înscrie în fals cu privire la împuternicirea avocațială, prin care S.C. P. H. și Asociații a făcut dovada calității de reprezentant convențional al intimatei, în baza Legii nr. 51/1995, precum și față de actele intocmite de intimată.

Procedura de înscriere în fals, prevăzută de legislația procesuală civilă nu se referă la înscrisuri, precum cele emise de avocat, în dovedirea calității sale, ci are în vedere înscrisuri care se opun părții care denunță înscrisul ca fals și care sunt folosite în probațiune.

Ipoteza prevăzută de lege nu se regăsește în speță, revizuentul nefiind persoana care a semnat contractul de asistență juridică în baza căruia a fost emisă împuternicirea avocațială aflată la dosarul cauzei, acesta fiind terț față de raportul juridic respectiv.

Totodată, se reține că simplele susțineri ale revizuentului cu privire la pretinse falsuri asupra documentelor de justificare a calității de reprezentant convențional, respectiv a actelor întocmite de intimată, nu sunt suficiente pentru admiterea unei astfel de cereri.

Așadar, cum situația factuală invocată în speță nu se încadrează în ipoteza prevăzută de lege, cererea revizuentului va fi respinsă, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie de reprezentare convențională, formulată de revizuentul B., instanța supremă constată că aceasta nu poate fi avută în vedere, în condițiile în care cererea de revizuire de față se judecă potrivit regulilor edictate de C. proc. civ. de la 1865, care nu reglementează acest mecanism de unificare a jurisprudenței.

Referitor la cererile de suspendare a judecății până la soluționarea dosarelor nr. x/2019 și nr. y/2019, formulate de revizuentul B., Înalta Curte le va respinge ca neîntemeiate, având în vedere următoarele:

Deși revizuentul nu indică niciun temei de drept în baza căruia înțelege să solicite suspendarea judecății cauzei, incidente sunt dispozițiile art. 244 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți; 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea".

Dispozițiile legale anterior evocate, care reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferă judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei.

Analizând motivele invocate în argumentarea cererilor de suspendare în raport de textele normative incidente, Înalta Curte reține că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale evocate și, în plus, apreciind asupra oportunității suspendării, având în vedere, totodată, caracterul facultativ al normelor menționate, constată că nu se impune luarea acestei măsuri, sens în care respinge ca neîntemeiate cererile formulate de revizuent.

Trecând la examinarea admisibilității cererii de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte reține următoarele considerente:

În primul rând, trebuie reamintit că prin sentința civilă nr. 663 din 25 mai 2022, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și a fost declinată în favoarea instanței supreme doar competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) din C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și vizează anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate.

În cauză, se constată că revizuentul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., anularea sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, în raport cu decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018, nefiind astfel îndeplinită condiția încălcării principiului puterii de lucru judecat prin hotărârea atacată, deoarece hotărârea potrivnică acesteia, respectiv decizia penală, nu exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Altfel spus, revizuentul solicită revizuirea primei hotărâri, respectiv a sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011, susținând că aceasta încalcă principiul puterii de lucru judecat a unei alte hotărâri, respectiv decizia penală nr. 286 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu exista la data pronunțării celei dintâi.

Prin urmare, o cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri, cum este situația de față, iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

În considerarea celor evocate, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, ținând cont și de prevederile art. 326 alin. (3) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Totodată, având în vedere că efectele admiterii excepției inadmisibilității căii de atac se răsfrâng asupra întregului proces, inclusiv asupra excepțiilor, incidentelor procedurale sau altor cereri formulate de părți și au drept consecință excluderea lor din analiză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că examinarea cererii revizuentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., respectiv art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (invocată prin răspunsul la întâmpinare), nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant convențional a apărătorului intimatei, invocate de revizuentul B., ca neîntemeiată.

Respinge cererea revizuentului B. privind înscrierea în fals, ca inadmisibilă.

Respinge cererile de suspendare a judecății până la soluționarea dosarelor nr. x/2019 și nr. y/2019, formulate de revizuentulTurbatu Marian, ca neîntemeiate.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva sentinței civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2023.